Strunga

Strunga

În pădurea de la Strungă
Sunt de cei cu pușca lungă
Care dau chiorâș la pungă!

Sunt de cei ce-mpușcă-n lună,
Care noaptea-n frunze sună,
Feciori de lele nebună!

Fă-te-n laturi, măi creștine,
Dacă vrei să mergi cu bine,
Să rămâi cu viață-n tine!

În potica fără soare
Ei te-așteaptâ la strâmtoare
Să te prade, să te-omoarel…

În dumbrava cea vecină,
Unde buhna greu suspină,
Vezi cea zare de lumină?

Opt voinici cu spete late
Și cu mâneci suflecate,
Stau cu puștile-ncărcate.

Trei sărutâ crucea sfântă,
Trei se luptâ greu la trâ.ntă,
Unul drege, unul cântă:

“Oliolio, ciocoi bogate!
Ici de-ai trece, din păcate,
Să-ți arunc doi glonți în spate.

Oliolio, mâ.ndră fetică!
De-ai veni cole-n potică
Să te fac mai frumușică.

Că mi-i pușca hultuită.
Și mi-i ghioaga pintuită,
Și mi-i inima-ncolțită.

Oliolio, măi Taie-Babă!*
Căci nu șuieri mai degrabă,
Să sărim, voinici, la treabă!

Pușculița-mi ruginește,
Tinta-n ghioagă se tocește,
Murgul sare, nechezește!…

În pădurea de la Strungă
Ce slujește pușca lungă
Fără luptă, fără pungă?”