Cetatea Poenari sau Cetatea lui Țepeș Vodă istorie si turism

Cetatea Poenari sau Cetatea lui Țepeș Vodă este o construcție deosebită atât prin locul de construire, arhitectura sa, dar și prin misterul istoriei sale. Deși a fost cercetată ani întregi sunt încă destule întrebări ce atârnă asupra cetății. Întrebări ce probabil nu-și vor găsi răspuns din lipsa dovezilor. De aceea Cetatea Poenari rămâne un loc fascinant ce trebuie trecut pe lista locurilor din România ce trebuiesc vizitate obligatoriu.

Cetatea Poenari se află undeva în cheile Argeșului, mai exact la 2 km de satul Căpățâneni. Această cetate a fost construită pe un vârf stâncos înconjurat de pante abrupte și de apa Argeșului din trei părți. Singurul mod de a ajunge la cetate este trecerea unei șei înguste care leagă stanca cetății de muntele învecinat. Se poate spune că această cetate era impenetrabilă.

Numele de cetatea Poenari i-a fost dat după numele satului învecinat, aflat pe valea Argeșului la 6 km distanță și anume satul Poenari. Acest nume al cetății apare în izvoarele de secol XV și XVI, dar și în secolele XVII și XVIII în literatură de specialitate. La sfârșitul secolului XVII cetatea mai primește o denumire, cea de Cetatea lui Țepeș Vodă. Această denumire o putem regăsi într-o cronică unde ni se spune că Cetatea Poenari a fost construită de către Vlad Țepeș. De asemenea tot din cronică aflăm că Vlad Țepeș a folosit pentru construcția cetății târgovișteni ce fuseseră pedepsiți pentru o fapta foarte gravă. Numele de Cetatea lui Țepeș Vodă o întâlnim în însemnările mitropolitului Neofit, în însemnări de călătorie , cum ar fi cele ale lui Cezar Boliac din anul 1845. O altă denumire a cetății a fost și Cetatea lui Negru Vodă.

Toate aceste denumiri au dus la nașterea unor confuzii în ceea ce privește localizarea cetății. Inițial s-a crezut că cetatea se află chiar în satul Poenari sau în orice caz undeva foarte aproape de sat. Însă cronicile elucidează misterul. Din descrierea mitropolitului Neofit aflăm locul exact al Cetății Poenari și anume la 2 km de Căpățâneni.

În urmă cercetărilor efectuate la cetate s-au putut observa două faze principale de construcție. Prima faza de construcție o constituie un nucleu principal. Acest nucleu principal constă dintr-un turn pe plan pătrat. Cum s-a ajuns la această concluzie? Deosebirea dintre turnul pe plan pătrat și restul construcției este evidentă. Turnul pătrat este construit exclusiv din piatră, pe când restul fortificației este construită atât cu piatră cât și cu cărămidă. În plus zidăria turnului de piatră nu se leagă de restul construcției.

Cercetările arheologice efectuate în 1968-1970 au permis cunoașterea destul de exactă a planului cetății în părțile păstrate, au furnizat amănunte interesante privind structura ei, ca și situația depunerilor successive din interior.

Acest nucleu inițial și anume turnul pe plan pătrat a fost construit din piatră brută legat cu mortar direct pe stâncă. Zidurile turnului au fost consolidate cu ajutorul unor bârne de lemn. Turnul se pare că avea trei niveluri. Aceste niveluri erau construite din grinzi de lemn pe care se sprijineau niște planșee. Intrarea în turn se făcea la nivelul al doilea, primul nivel fiind subteran. Turnul era acoperit cu șindrilă. De asemenea lângă acest turn se afla și poarta de intrare a cetății, mai exact în partea de nord-vest.

În sudului versantului s-au găsit ruinele unei construcții de piatră. Această construcție ridicată direct pe stanca din piatră și legată cu mortar și bârne de lemn se crede a fi fost un avanpost al turnului. Însă această teorie nu este sigură, cum la fel și ideea contemporaneității construcției celor două nu este elucidată.

A două etapă de construcție o constituie o fortificație de mari dimensiuni cu turnuri semicirculare în care a fost înglobat turnul de piatră în plan pătrat. Datorită terenului ales pentru construcție, zidurile cetății au fost dispuse în lungul crestei, pe direcția est-vest.

Săpăturile efectuate, întregite de unele fotografii de la începutul secolului nostru, la care se adaugă unele desene de la mijlocul secolului trecut sau descrieri din aceeași vreme, ne pot da o anumită imagine asupra vechii ei înfățișări.

O dată cu trecerea timpului cetatea și-a pierdut din înfățișare. Latura de nord a cetății s-a prăbușit în mare parte. Acest lucru ne împiedică să avem o imagine completă a cetății. Știm însă că în partea de nord-vest se află un turn semicircular. Imediat lângă acest turn în sud-vest putem găsi un alt turn semircicular. Pe latura de sud se mai găsesc încă două turnuri semicirculare. Cel mai probabil și în nord-est era un turn semicircular, însă este doar o presupunere.

În privința organizării spațiului din interiorul cetății, datele de care dispunem sunt sărace. În urmă cercetărilor arheologice s-au descoperit o serie de ziduri interioare . Descrierile și fotografiile ce datează din secolul trecut sunt foarte vagi și imprecise . În orice caz se poate afirma că partea de sud-est era un fel de curte interioară, iar în nord-vest trebuie să se fi aflat anumite construcții care acum numai sunt. În partea de sud-est se pare că a fost necesară o nivelare a terenului. Această nivelare s-a efectuat cu ajutorul bolovanilor și a pământului. Nivelarea a ajutat la crearea unei suprafețe plane în interiorul cetății.

Odată cu ridicarea zidurilor cetății a fost construită și o încăpere ce urma să aibe rol de cisternă pentru apă. Această încăpere era extrem de importantă pentru orice cetate de aceea construcția s-a făcut cu mare grjia. În amenajarea pereților și tencuirea acestora s-a folosit mortar roșu, care asigura impermeabilitate. Această tehnică de construcție fiind de tradiție bizantină. Însă modul de construcție arată originalitatea constructorilor. Pereții încăperii și partea inferioară a acesteia sunt construite din blocuri de piatră fățuită, îmbinate prin falțuri. Lespezile părții inferioare se sprijină pe trei straturi special amenajate: un strat de bolovani legați cu mortar, un altul ceva mai subțire, de mortar cu pietriș mărunt și, în fine, un rând de cărămizi.

Turnurile au fost construite din zidărie masivă după nivelarea cu bolovani și pământ. Acestea aveau prevăzute la nivelul pardoselii deschideri pentru folosirea artileriei ușoare. Pentru pardoseala turnurilor au fost folosite cărămizi dreptunghiulare. Aceleași cărămizi au fost folosite și pentru pardoseala făcută în același timp și în turnul pătrat.

Zidurile cetății au fost construite direct pe stâncă. La ridicarea acestor ziduri s-a folosit piatră, mortar, bârne din lemn și chiar și cărămidă. În partea inferioară a zidurilor s-a folosit piatră și un emplecton din piatră spartă și mortar pentru umplerea golurilor , întărit mai apoi cu bârne din lemn. În partea superioară însă, se folosește cărămidă la care se adugă același emplecton folosit și în partea inferioară. Tehnica folosită pentru ridicarea acostor ziduri ale cetății este tot o tehnică de tradiție bizantină.

Materialul arheologic descoperit în cetate este constituit din ghiulele de piatră, un vârf de săgeata în formă de frunză, cu orificiu pentru fixarea cozii, vase de uz casnic, oale cu toartă, fragmente de oale-borcane, ceramică smălțuită, discuri ornamentale smălțuite și nesmălțuite, cahle de sobă și cărămizi. Acest material arheologic ajută la datarea celor două faze de construcție. Se poate afirmă că turnul de piatră în plan pătrat a fost construit undeva în secolul XIV datorită materialelor caracteristice acestui secol găsite lângă acest turn. În schimb în ceea ce privește restul cetății, materialele arheologice găsite sunt caracteristice secolelor XIV-XVI. Însă majoritatea materialului datează din secolul XV, lucru care ne obligă să credem că a două faza a construcției cetății și anume zidurile și turnurile semicilindrice au fost construite la mijlocul secolului XV. Acest fapt este întărit și de tradiția conform căreia cetatea a fost construită de către Vlad Țepeș. Desigur după cele două faze principale de construcție au apărut și unele modificări sau reparații. Aceste transformări și reparații datează cel mai probabil din secolul al XVI-lea. Modificările apar la deschiderile turnurilor sau în interiorul cetății prin adăugarea unor mici ziduri.

Lipsa materialelor mai târzii decât a două jumătate a secolului al XVI-lea confirmă indicațiile documentare asupra încetării folosirii cetății în a două jumătate a acelui veac.

sursa: turismistoric.ro