Comoara Negusului

Capitolul I.

Privirea lui Malko alunecă de la posterul prins în pioneze pe zid, ce reprezenta bucuriile turismului în Etiopia prin intermediul unei superbe negrese danakil, cu păr creț și sâni fabuloși, la prințesa Chewaye Mekonnen, care stătea pe pat în fața lui.

Ea însăși ar fi putut fi servi ca model pentru un afiș publicitar. În mișcarea pe care o făcu pentru a ajunge la pachetul de țigări de pe masă, pijamaua din mătase de culoarea pielii se desfăcu, lăsând la iveală sânii grei și ascuțiți. Etiopiana își ridică ochii negri, tulburi de tej1 spre Malko:

— La ce vă gândiți?

El își aduse aminte la timp de bună sa educație și spuse surâzând, cu o voce aproape normală:

— La contrastul dintre acest afiș și rafinamentul dumneavoastră.

Patul în care stătuseră era acoperit cu așternuturi din satin; trei cearceafuri, două mov și unul negru, cu care se acoperiseră. Era luxul întruchipat. Fără să-i răspundă, Chewaye se lăsă pe spate, sprijinindu-se pe coate. Mătasea îi scotea în relief formele sculpturale, până în cele mai mici amănunte.

Malko încă nu-și desprinsese ochii de la sânii de o perfecțiune aproape ireală, când prințesa Chewaye își schimbă poziția. Foșnetul făcut de pantalonul din mătase pe cearceaful mov era de o asemenea senzualitate, încât risipi ca prin farmec două mii de ani de civilizație. Malko băuse și el destul tej, fără a mai pomeni de guder, un vin etiopian de paisprezece grade, pe care chelnerii de la Kekob îl turnau de parcă ar fi fost apă. De când părăsise restaurantul, Malko parcă plutea. Nici prințesa nu era mai prejos. Cu destulă dificultate, reușise să coboare scările singurului etaj ce separa camera ei de restaurant. Altitudinea la care se aflau sporea efectele alcoolului, accelerându-le bătăile inimii și generând o ciudată presiune asupra lor. Malko dăduse uitării motivele pentru care se afla aici, în inima Africii, la Addis Abeba2, capitala fostului regat al Etiopiei. El se aplecă deasupra prințesei Chewaye și îi desfăcu larg pijamaua. Prințesa nu făcu nici un gest ca să se acopere. Sânii țâșneau din mătase ca niște globuri de marmură, asemenea celor din afiș, dominând patul imens. Ochii întunecați ai etiopienei se ațintiră asupra lui Malko. Între degete, țigara fumega.

— Sunteți mulțumit?

Se împlinea o săptămână de când luau cina în fiecare seară. Flirtaseră pe pista de dans de la Hilton, dar, intimitatea dintre ei nu trecuse de acest stadiu. Până acum, niciodată prințesa nu se îmbrăcase atât de provocator.

— Nu, zise Malko.

El întinse brațul și degetele mâinii drepte alunecară pe pielea satinată a sânilor, ale căror sfârcuri se întăriră brusc. Mâna întârzie pe curbura cărnii tari. Prințesa Chewaye tresări scurt, ca și cum ar fi fost arsă și, făcu un salt, scăpând de mângâierea destul de precisă. Brațul lui Malko căzu greu, iar acesta avu impresia că o betonieră își descarcă greutatea pe stomacul său. Era frustrat și nebun de furie. Întotdeauna avusese oroare de genul acesta de femeie, care te ațâță și apoi te respinge. Se îndreptă către fereastră, de unde admiră, de la înălțimea celor opt etaje, toată partea de est a orașului și bulevardul Menelik, acum pustiu. De pe terasa restaurantului Kekob, aflat la ultimul etaj al clădirii, se putea admira întreg orașul. Interdicția de circulație intra în vigoare abia la miezul nopții, însă străzile erau pustii de mai bine de zece ore. Deși înstelat, cerul apăsa în mod sinistru orașul mort, un patchwork alcătuit din palate, bidonviluri și zgârie-nori ca acela în care se afla Malko. Orașul nu avea un centru adevărat, fiind construit în jurul diferitelor fortificații de pe vremea împăratului Menelik, ridicate în secolul precedent.

Din interiorul unei maghernițe, câinii începură să latre furioși. Malko se simți mai calmat. În momentul în care se întoarse, un parfum dulceag îi izbi nările.

Într-un vas așezat pe noptieră, ardeau câteva bețișoare aromate. Volutele de fum păreau să învăluie prințesa care, sprijinindu-se într-un cot, complet goală, se uita la Malko cu o expresie malițioasă. Chiar și în această poziție, sânii ei sfidau legea gravitației. Malko simți cum îl inundă un val de adrenalină. În fața ochilor săi era o scenă ieșită direct din lampa fermecată a lui Aladdin: pereții tapetați cu blană albă, bogatele mătăsuri din satin mov și negru în mijlocul cărora trona tânăra prințesă, pe cât de frumoasă, pe atât de impudică. Totul contrasta violent cu micul oraș, lipsit de vlagă, terorizat și primitiv, în care se ucidea la fiecare colț de stradă, printre turmele de măgari ce se amestecau printre mașini și, în care, coioții umpleau grădinile ambasadelor.

Micul studio supraîncălzit era ca un Shangri-La de vis, neașteptat în mijlocul acestui spațiu dezolant.

Pentru prima oară de la sosirea sa în Addis Abeba, Malko se felicita că spusese da ofertei făcute de Central Intelligence Agency. Nici nu-și dădu seama când se apropie de Chewaye. Mâna sa aluneca din nou pe pielea mătăsoasă și caldă, continuându-și mângâierea începută mai înainte. Malko își simți gura uscată și pântecele cuprins de flăcări. Dacă nu ar fi fost părul creț de negresă, prințesa Chewaye ar fi putut fi ușor luată drept o europeancă bine bronzată. Ochii ei întunecați urmăreau degetele care o atingeau. Nările îi fremătau spasmodic, trădându-i tulburarea. Buza superioară se ridică, dezvelindu-i dinții de sălbăticiune, în timp ce murmura:

— Mai ușor.

Malko abandonă sânii din marmură cafenie și coborî spre pântecele plat care palpita cu furie. Coapsele lungi și pline se desfăcură singure. Tânăra femeie se lăsă pe spate, cu ochii larg deschiși. Cum degetele lui Malko se jucau cu cruzime pe pântecele ei, ea se redresă și, cu gesturi de înecată, începu să-și scoată veșmântul. El își întrerupse mângâierile ca să o ajute, îngenuncheat pe blana de zebră așternută în fața patului.