Divina vindecare

Prefață.

Cap. 1 – Adevăratul medic misionar.

Cap. 2 – Lucrarea medicului.

Cap. 3 – Misionarii medicali și lucrarea lor.

Cap. 4 – Grija pentru cei bolnavi.

Cap. 5 – Principiile sănătății.

Cap. 6 – Căminul.

Cap. 7 – Cunoașterea fundamentală.

Cap. 8 – Nevoia lucrătorului.

"Pentru ca să poată fi cunoscută calea Ta pe pământ și vindecările Tale mântuitoare între toate neamurile."

Această carte este dedicată MEDICILOR ȘI INFIRMIERELOR din toate țările, care, ca împreună lucrători cu Primul Medic, marele Doctor Misionar, se ostenesc cu curaj și dăruire pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i mângâia pe cei năpăstuiți și a-i învăța calea vieții.

Prefață.

Această lume mare este bolnavă și, oriunde locuiesc copiii oamenilor, păcatul și suferința abundă.

În ciuda progresului științei medicale și chirurgicale; în ciuda armatei celei mari de infirmiere calificate, care, asemenea unei oștiri albe înarmate, se aruncă în lupta împotriva bolii și a morții, în toate țările civilizate, suferința și boala cresc cu repeziciune. "Marele flagel* alb" îi ucide milioanele, iar zeci de tulburări minore sunt bine cunoscute ca fiind pușcașii, geniștii și puitorii săi de mine.

Toate bolile și durerile, toată suferința și întristarea sunt rezultatele încălcării Legii. Ne-am amestecat în bunul mers al minunatei mașinării umane, iar delicatul său mecanism a fost făcut să funcționeze împotriva legii vieții și rezistenței sale; urmările au fost boala și moartea.

Care este remediul? Mai înainte de toate, cunoștința. De ce suntem pe pământ? Cu ce scop ne-a pus aici Tatăl nostru ceresc? Care sunt legile ființei noastre, atât cele spirituale, cât și cele fizice? Sunt ele binefăcătoare în ceea ce urmăresc sau au fost concepute spre nefericirea copiilor Săi?

O dată ce am călcat Legea, cum ne putem reveni în urma încălcării și efectelor acestei încălcări?

În această carte modestă, iubite cititor, autoarea, o femeie cu o mare experiență în problemele practice ale vieții, a adus la îndemâna fiecărui tată, fiecărei mame conștiente, fiecărui bărbat și fiecărei femei, cunoscător sau profan, o cantitate vastă de informații referitoare la viață și la legile ei, la sănătate și cerințele acesteia, la boală și remediile ei. Cartea este scrisă într-un limbaj clar, simplu, minunat, fiind instructivă pentru cel care învață, dătătoare de speranță pentru cel deznădăjduit, înviorătoare pentru cel bolnav și odihnitoare pentru cel obosit.

Ea prezintă o cale mai bună, care, deși se află în umbra unei lumi bolnave, este luminată de stropii de soare ai iubirii lui Dumnezeu și de nădejdea vindecării veșnice. Ne descoperă o viață mai simplă, mai plăcută, mai plină de bucurie și voioșie, cu mai mult timp pentru acea slujire utilă care aduce "mai multă binecuvântare dând decât primind".

Este o carte cu adresă, dată de autoare pentru binecuvântata slujire a omenirii bolnave și suferinde, o carte care nu aduce nici un profit editorilor, în afară de acela al "bucuriei Domnului" și al sufletelor binecuvântate și mângâiate în Dumnezeu.

În acest scop este dată lumii, ca ajutor pentru semenii noștri conlucrători în marele câmp misionar mondial, oriunde se află oameni în suferință și ca mângâiere și binecuvântare pentru cei dezolați.

Ca atare, am putea nădăjdui altceva decât ca ea să aibă succes?

Editorii.

Cap. 1 – Adevăratul medic misionar "Domnul M-a uns să aduc vești bune celor nenorociți; El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc slobozenia și prinșilor de război izbăvirea." (Isaia 61,1)

Exemplul nostru.

Eu sunt în mijlocul vostru ca Cel ce slujește." Luca 22,27

Domnul nostru Isus Hristos a venit în această lume spre a sluji neobosit trebuințelor omului. "El a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre" pentru a putea sluji fiecărei nevoi a omenirii (Matei 8,17). El a venit să îndepărteze povara bolii, a nefericirii și a păcatului. Era misiunea Sa aceea de a-i reface în mod complet pe oameni; El a venit pentru a le da sănătate, pace și desăvârșire a caracterului.

Împrejurările și nevoile celor care I-au implorat sprijinul au fost variate și niciunul dintre aceia care au venit la El nu a plecat fără să fie ajutat. De la El se revărsa un șuvoi de putere vindecătoare și oamenii erau întregiți trupește, mintal și spiritual.

Lucrarea Mântuitorului nu era niciodată condiționată de timp sau loc. Compasiunea Sa nu cunoștea limite. Lucrarea Sa de vindecare și predicare era de o atât de mare anvergură, încât nu exista în Palestina nici o clădire suficient de încăpătoare ca să primească mulțimile care se înghesuiau spre El. Spitalul Său era fie pe coastele înverzite ale dealurilor Galileii, fie pe drumurile bătute de drumeți, fie pe malul mării, fie în sinagogi și în oricare alt loc în care I se puteau aduce bolnavii. În fiecare oraș, în fiecare orășel, în fiecare sat prin care trecea, El Își punea mâinile asupra celor bolnavi și îi vindeca. Oriunde erau inimi dornice să primească solia Sa, El îi mângâia, asigurându-i de iubirea Tatălui lor ceresc. El slujea în tot timpul zilei celor care veneau la El; seara, atenția Îi era îndreptată către cei care ziua trebuia să trudească pentru o plată de mizerie, necesară susținerii familiilor lor. Isus purta povara grozavă a răspunderii pentru mântuirea oamenilor. El știa că totul avea să fie pierdut dacă nu avea loc o schimbare hotărâtă în principiile și idealurile neamului omenesc.