Fetița, cheița, portarul și celelalte

FETIȚA, CHEIȚA, PORTARUL ȘI CELELALTE

Nu vă mai spun cum a fost cu fetița care avea un buzunar la șorț și în buzunarul de la șorț avea o cheiță de aur.

N-aș putea să vă spun nimic, mai mult decât știți.

Și voi știți tot.

Știți mai întâi că toate fetițele și toți băieții au câte ocheiță de aur și cu cheița asta deschid tot ce pe lume nu se poate deschide decât cu cheița asta.

De pildă, poarta care dă în livada unde trăiesc laolaltă și-s prieteni la toartă, cai adevărați și cai de lemn, elefanți ca toți elefanții și elefanți de catifea, câini vii care latră și dau din coadă și câini de gumă, care abia pot să scoată un biet schelălăit, broscuțe care se bălăcesc în lac și broscuțe de tablă, care fug de apă ca să nu ruginească etc.

Sau, de pildă, deschid poarta care dă în grădina culorilor, unde, dimpotrivă, trăiesc despărțite și duc o gâlceavă creioanele verzi și cele galbene, tuburile roșii și sticluțele de cerneală albastră, unde liliachiul se bate cu negrul, iar albului puțin îi pasă, ba spune chiar : „Dă-i una după ceafă !“ sau : „Trage-i un pumn în nas !“

Știți, pe urmă, că fetița care avea un șorț și în buzunarul de la șorț avea o cheiță de aur a vrut într-o zi să deschidă cu cheița ei de aur poarta care se deschide cu orice cheie ruginită, poartă care, de altfel, nici măcar nu-i închisă și toți oamenii mari trec prin ea, fără ca măcar să-și dea seama că acolo e o poartă, fără ca măcar să dea bună ziua portarului, pentru că oamenii mari, foarte neștiutori sau numai foarte grăbiți, nici nu știu că există un portar care stă de pază lângă poarta aceea.

Fetița băgă cheița ei de aur în broasca porții aceleia și când s-o răsucească îl auzi pe portar că o întreabă :

— Hei, domnișoară, ce cauți aici ?

— Faci o greșeală, spuse fetița, eu nu sunt o domnișoară, eu sunt doar o fetiță.

— Îmi pare foarte rău, domnișoară, spuse portarul, îmi pare foarte rău că ești doar o fetiță. Sau poate că, tocmai invers, îmi pare foarte bine, fetițo, spuse portarul, îmi pare foarte bine că nu ești o domnișoară. Totul e grozav de încurcat, mai spuse portarul.

— Pentru mine e simplu, spuse fetița.

— A, nici vorbă, spuse portarul, nu-i simplu deloc. N-am văzut de când sunt ceva mai complicat.

— Ce anume ? întrebă fetița.

— Asta, spuse portarul, asta și nimic altceva. Ai vrut sau n-ai vrut să deschizi cu cheița ta de aur o poartă care se deschide cu orice cheie ruginită, o poartă care, de altfel, nici măcar nu-i închisă și toți oamenii mari trec prin ea fără ca măcar să-și dea seama că aici e o poartă, fără ca măcar să-mi dea bună ziua, pentru că oamenii mari, foarte neștiutori sau numai foarte grăbiți, nici nu știu că eu stau de pază lângă poarta asta ? !

— Am vrut, spuse fetița, am vrut să deschid poarta asta și să ajung în lumea oglinzilor, să mă uit în oglinzi și să văd cum îmi stă șorțul meu nou, dacă nu cumva îmi stă și mai bine cu rochia mea portocalie, și-am mai vrut să văd dacă îmi stă bine cu codițele mele galbene și dacă nu cumva ar trebui să-mi cumpere mama niște codițe albastre, și-am mai vrut să văd dacă genele mele au crescut îndeajuns sau trebuie să le rog să mai crească, și, dacă nu înțeleg de vorbă bună, dacă nu înțeleg când le rog, să le pun la colț sau să nu le mai las la televizor dacă nu mai cresc.

— Atunci înseamnă că n-am greșit, spuse portarul, îmi pare foarte rău, domnișoară, că ești doar o fetiță. Sau poate că, tocmai invers, îmi pare foarte bine, fetițo, spuse portarul, îmi pare foarte bine că nu ești o domnișoară. Dar totul e grozav de încurcat, mai spuse portarul, e grozav de încurcat, pentru că tu ești o fetiță care vrei să fii o domnișoară. Și eu, care sunt un portar care vrea să fie portar până la capăt, n-o să te las să intri, n-o să te las să deschizi cu cheia ta de aur o poartă care se deschide cu orice cheie ruginită.

De asta nu vă mai spun cum a fost cu fetița care avea un buzunar la șorț și în buzunarul de la șorț o cheiță de aur.

N-aș putea să vă spun nimic mai mult decât știți.

Și voi știți tot.

Cum a fost cu portarul, cum a fost cu toate.

Dacă știți, ce rost mai am eu ? !