O veste despre un băiat mic

O VESTE MARE DESPRE UN BĂIAT MIC

VFestea cea mare făcu într-o clipă ocolul pământului! Nu trecură nici cinci minute de la aflarea veștii, că auzirăm ciocănituri în ușă.

— Cine e ?

— Eu, Iepurașul-urechi-lungi-dar-la-fugă-nu-l-ajungi ! Aici stă băiețelul Alexandru ?

— Aici. Poftim, intră !

Iepurașul-urechi-lungi-dar-la-fugă-nu-l-ajungi aduse un buchet mare de flori și zise :

— Am auzit și eu vestea cea mare și am venit să-l felicit pe Alexandru. Strânse cu lăbuța mâna lui Alexandru și o scutură de câteva ori. Să trăiești, băiete ! Așa îmi placi !

Dar nu plecă bine Iepurașul-urechi-lungi-dar-la-fugă-nu-l-ajungi că auzirăm soneria.

Alergarăm la ușă. Cine credeți că venise, ducând în spate un brăduț ? Nimeni altul decât Ariciul-țepi-o-mie-dă-mi-unul-și-mie!

Aici stă băiețelul Alexandru ?

— Aici. Poftim, intră !

Ariciul-țepi-o-mie-dă-mi-unul-și-mie intră și zise:

— Am auzit și eu vestea cea mare și m-am grăbit să vin. Îl îmbrățișă pe Alexandru și-l sărută pe amândoi obrajii : Bravo, băiete ! Să crești mare ! Ți-am adus și un brăduț, să-l împodobești de Anul nou.

Dar abia ieși Ariciul-țepi-o-mie-dă-mi-unul-și-mie că auzirăm telefonul: țîrrr ! țîrrr !

La telefon, o voce groasă și răgușită :

— Alo ! Casa în care locuiește băiețelul Alexandru ?

— Da !

— Aici e Ursul-labă-lată-cine-a-simțit-o-nu-mai-vrea-o-dată ! Alexandru e acasă ?

— Da.

— Dați-mi-l la telefon !

Alexandru puse telefonul la ureche și auzi :

— Noroc, băiete ! Am aflat și eu vestea cea mare. Am niște treburi și n-am putut veni, așa că m-am gândit să-țitelefonez. Bravo ! Dă-i înainte, așa ! Am s-o pun pe Ursoaica-gospodină-mare-face-colțunași-și-vărzare să-ți coacă o plăcintă pe cinste...

Dar nu termină bine Alexandru de vorbit la telefon, că veni Poștașul-iute-aduce-răvașul cu o tolbă plină de scrisori, cărți poștale, ilustrate și telegrame.

O scrisoare venea tocmai din Africa și suna așa :

„Sunt foarte bucuros de ce am auzit. Te salut cu prietenie și-ți trimit cu primul vapor zece portocale și una pe deasupra."

Și iscălea : „Un-pui-de-crocodil-care-face-baie-în-Nil".

O carte poștală ilustrată înfățișa un ghețar.

Pe spatele ei scria :

„Salutări de la Polul Nord. Am aflat vestea cea mare și-ți strâng mâna. Vei primi de la mine un butoi cu înghețată de vanilie”.

Și semna : „Ursul – alb – ca – smântâna – se – dă – pe – gheață – toată - săptămâna".

O telegramă era trimisă din Asia cea îndepărtată „Să fii sănătos. Stop ! Sunt mândru de tine. Stop! Aș vrea ca și puii mei să facă așa. Stop ! Îți trimit orez să-l mănânci cu lapte. Stop !“

Semnat: „Elefantul-cât-o-casă-dar-mie-nu-mi-pasă^”

Dar nu apucă bine să plece Poștașul-iute-aduce-răvașul că intră pe fereastra deschisă Porumbelul-călător-cu-un-plic-legat-de-picior.

Desfăcurăm plicul și înăuntru ce era ?

„Să fii vesel și să trăiești o sută de ani, îți urează Zebra-cu-picioare-lungi-și-cu-pijama-în-dungi.“

P.S. : Îți trimit o ciocolată, s-o mănânci sănătos."

Dar, cum zbură Porumbelul-călător-cu-un-plic-legat-de-picior, auzirăm la radio :

— „Atențiune, băiețelul Alexandru din București Atențiune ! Vorbește Australia ! Vorbește Australia Cangurii-cu-mic-cu-mare-n-au-un-ban-în-buzunare te felicită cu căldură și-ți dăruiesc două gheme de lână, să-ți împletească bunica o flanea și mănuși — ca să-ți țină cald la săniuș. Atențiune ! A vorbit Australia ! A vorbit Australia !" ^!

Toată lume știa, toată lumea aflase de vestea cea mare !

Numai leneșul Motan-blană-moale-nu-face-două-parale dormise după sobă, la căldurică, și nu aflase nimic.

Auzind larma și chiotele de bucurie din casă, se întinse, căscă, se scărpină după ureche și scoțând botul de după sobă, întrebă :

— Dar ce se întâmplă ? Ce se întâmplă ?

— Cum ? Nu știi ? se miră un Șoricel-lasă-l-să-trăiască-și-el ! Alexandru s-a încălțat azi pentru prima oară singur. Fără ajutorul nimănui... Și fără să greșească. Cu gheata stângă pe piciorul stâng. Și cu gheata dreaptă pe piciorul drept. Asta-i tot!