Istoria Daciei Romane
Aa
Istoria Daciei romane
CUPRINS:
— CUCERIREA DACIEI DE CĂTRE ROMANI…5
— CIVILIZATIA DACICA…5
— EXPANSIUNEA ROMANA LA DUNAREA DE JOS…6
— RAZBOAIELE PURTATE DE TRAIAN IMPOTRIVA DACIEI…9
— ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ ȘI MILITARĂ A
— DACIEI ROMANE… 17
— DACIA ÎNTRE ANII 102-105… 17
— ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA A DACIEI ROMANE… 27
— DISPUTA PRIVIND LOCALIZAREA DACIEI MALVENSIS… 33
— ORGANIZAREA MILITARA A PROVINCIEI DACIA… 36
— ARMAMENTUL ROMAN ÎN PROVINCIA DACIA… 53
— HABITATUL ÎN DACIA ROMANĂ… 64
— ADMINISTRATIA CENTRALA și LOCALA… 87
— ROMANIZAREA DACIEI. COLONIȘTI ȘI AUTOHTONI
— ÎN PROCESUL DE ROMANIZARE. 90
— COLONISTII… 90
— ROMANIZARE și CONTINUITATE… 97
— STRUCTURA SOCIALĂ ÎN DACIA… 102
— DREPTUL ROMAN… 102
— VIAȚA ECONOMICĂ… 112
— AGRICULTURA… 112
— EXPLOATAREA BOGĂȚIILOR SUBSOLULUI… 115
— MEȘTEȘUGURILE… 124
— CERAMICA ÎN PROVINCIA DACIA… 130
— VIAȚA SPIRITUALĂ PROVINCIALĂ… 141
— ÎNSUȘIREA LIMBII LATINE, MANIFESTĂRI LITERARE ȘI
— CUNOȘTINȚE ȘTIINȚIFICE… 141
— ARTA. 142
— RELIGIA ÎN PROVINCIA DACIA… 144
— CONCLUZII… 156
— Istoria Daciei romane
— ISTORIA POLITICĂ A PROVINCIEI DACIA… 158
— RETRAGEREA AURELIANĂ… 172
— DACII LIBERI ȘI RELAȚIILE LOR CU IMPERIUL
— ROMAN. 180
— DOBROGEA ÎN SECOLELE I – III… 190
— CONCLUZII… 199
— BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ… 200
Stăpânirea romană în Dacia prezintă un dublu aspect. Ea s-a instaurat pe pământul Daciei prin violență, pe calea armelor și s-a menținut tot timpul sprijinindu-se pe o armată numeroasă și pe un puternic sistem de apărare.
Cu toate acestea, ea nu a avut un caracter distructiv. Dimpotrivă, epoca stăpânirii romane în Dacia a însemnat un progres din punct de vedere al evoluției generale a societății față de epoca precedentă, schimbând întreaga înfățișare a Daciei și ridicând-o la o treaptă superioară.
Istoria Daciei romane
CUCERIREA DACIEI DE CĂTRE ROMANI
Civilizația dacică
Perioada sec. I î. Hr. – 106 d. Hr., finalizată cu cucerirea Daciei de către romani este perioada celei mai înalte manifestări, pe un întreit tărâm, a capacității creatoare a poporului geto-dac. Pe plan economico-material este perioada formării unei civilizații de tip oppidan; pe plan spiritual ea este marcată de însușirea scrisului și de existența a numeroase cunoștințe științifice; pe plan politic, este vremea organizării celei mai înalte la care a ajuns societatea dacică, statul lui Burebista și Decebal.
Se cuvine subliniată unitatea profundă a civilizației dacice. Complexul din Munții Orăștiei este un fenomen singular, dar cercetările au dovedit că elementele care-l compun se regăsesc, pe scară mai redusă, în alte zone.
Descoperirile reflectă existența unui sistem de apărare vast și complex, care justifică, pentru intervalul cronologic post Burebista, continuarea existenței statului dac transilvănean, care avea să unească din nou, pe vremea lui Decebal, majoritatea triburilor geto-dacice din celelalte regiuni ale țării.
Unitatea politică realizată pe tot spațiul dacic în anumite momente este dovedită de sistemul de cetăți și fortificații, unitar pe întreg cuprinsul Daciei.
Unitatea profundă de cultură materială a civilizației dacice este dovedită și de construcțiile civile sau sacre, precum și de inventarele așezărilor dacice.
Această unitate nu a însemnat însă uniformizare sau identitate absolută.
Cultura și civilizația dacică au fost profund originale. Această originalitate nu exclude ci dimpotrivă, implică acceptarea unor influențe din afară. Dar dacii nu s-au mulțumit doar cu preluarea unor elemente de cultură materială și spirituală de la alte popoare; ei le-au adoptat, le-au transformat și le-au îmbogățit, topindu-le în creațiile lor tradiționale și formând o civilizație profund originală.
Desfășurarea civilizației geto-dacice în sec. I î. Hr.
— I d. Hr. pe cele patru nivele: economic, social, politic și cultural-spiritual permite cristalizarea a cel puțin două concluzii privitor la existența daco-geților în perioada statului dac:
1. Civilizația oppidană dacică constituie faza clasică (în raport cu cele anterioare) a culturii materiale și spirituale a poporului geto-dac, reprezentând ceea ce epoca lui Pericles fusese pentru Atena antică sau principatul lui Augustus pentru Roma.
Istoria Daciei romane
2. Poziția civilizației daco-getice în ansamblul civilizației antice europene. Poporul dac, civilizația și statul dacilor aparțin lumii clasice. Ea se află încă la periferia acestei lumi, dar întreaga sa dezvoltare urmează calea deschisă de statele antichității clasice. Deși inegale ca și nivel de dezvoltare, prin natura sa civilizația dacică este egală cu cea elenistică sau cu cea romană imperială. „Și dacă civilizația dacilor, mai puțin evoluată, a fost înfrântă și distrusă în confruntarea militară cu civilizația Romei, caracterul ei clasic a trebuit să joace un rol de seamă în înlesnirea romanizării populației autohtone”
(H. Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană).
Expansiunea romană la Dunărea de Jos
În paralel cu „creșterea” puterii dacilor, are loc penetrarea treptată (pe etape) romană în sud estul Europei. La sfârșitul sec. III – începutul sec. II î. Hr.
Roma devine pentru prima oară arbitru al situației politice din Balcani. În a doua jumătate a sec. III (anul 229 î. Hr.) ocupă primele teritorii; la 148 î. Hr.
Transformă statul macedonian în provincie; peste doi ani creează provincia Ahaia (146 î. Hr.); spre sfârșitul sec. II î. Hr. Ocupă tot litoralul est adriatic (129 î. Hr.). Dispariția statului lui Mithridates al VI-lea Eupator al Pontului (112 – 63 î. Hr.) aduce Roma la Dunăre și Marea Neagră; în anul 74 î. Hr.
Generalul C. Scribonius Curio ajunge la Dunăre, undeva în Banatul de Sud, fără a trece fluviul; peste doi ani, în 72 î. Hr. Generalul M. Terentius Varro Lucullus pătrunde în Dobrogea și instalează controlul roman asupra orașelor vest pontice, prin guvernatorul provinciei Macedonia.
După zece ani (62-61 Î. Hr.) guvernatorul Macedoniei C. Antonius Hybrida efectuează o expediție în Dobrogea (pentru a pedepsi coloniile grecești răsculate împotriva abuzurilor sale), dar este înfrânt de o coaliție greco-bastarno-getă. Expediția lui Hybrida se înscrie în tendința Romei de a învălui Dacia, care se profila în perspectivă un inamic greu de învins. Se explică astfel preluarea de către Burebista, prin forța armelor sau diplomație, a controlului asupra litoralului pontic.
Prin campania sa, regele dac reușise să stopeze pentru o perioadă expansiunea romană spre ținuturile nord dunărene. Apariția unui stat puternic în imediata vecinătate a granițelor Romei și lezarea intereselor imperiale prin scoaterea cetăților grecești pontice din sfera de interes roman nu putea să nu stârnească reacția Imperiului. Reacție întârziată de războiul civil de la Roma (conflictul Caesar-Pompeius), în care regele dac intervine, plasându-se de partea lui Pompeius. Astfel se explică planurile militare ale
Istoria Daciei romane lui Caesar, care preconiza o campanie împotriva dacilor, chiar înainte de proiectatul război cu parții. Moartea celor doi conducători amână confruntarea decisivă, dar zona devine un puternic focar de tulburări (atacuri dacice și bastarnice) periclitând liniștea posesiunilor sudice.
