KGB contra KGB

Elko Krisantem opri elegantul Silver Spirit bleumarin chiar în fața monumentalului peron al Palatului Tarnowsky. Ce domina Vistula în nordul Varșoviei. Elko coborî imediat pentru a-i deschide portiera lui Malko. Pornind apoi în direcția marelui parking. Rolls Royce-ul rămase imobilizat în mijlocul numeroaselor Mercedesuri, BMW-uri, Volgil nelipsind nici câteva Ceaika lungi și negre, automobilul preferat de apparatciki' sovietici. Malko, în smoching, își îndreptă mașinal papionul în timp ce urcă grăbit treptele care duceau la ușile batante păzite de mai multe „gorile” cu tenul negricios. Unul dintre ei îi verifică foarte atent invitația gravată cu litere aurite, înainte de a o pasa unui majordom, care spuse îndată cu o voce de bronz:

— Alteța sa Serenisimă, prințul Malko Linge.

În pofida puterii organului său vocal, anunțul i se pierdu în rumoarea parterului. Cocoțată pe o estradă din centrul imensului hol pavat cu marmură și având un-plafon atât de înalt că abia îl zăreai, o orchestră de jazz se dezlănțuia pentru o mârâa de dansatori. In fund, într-o anfiladă de saloane puternic luminate de somptuoase candelabre venețiene, Malko văzu o mulțime compactă îngrămădită în jurul unui bufet gigantic. O droaie de maâtres d'hofetse strecurau printre rochii de seară și smochinguri. Zumzetul conversațiilor reușea să acopere chiar și zgomotul muzicii…

Lăsând în stânga maiestuoasa scară ce ducea la primul etaj al Palatului Tarnowsky, Malko se îndreptă spre salonul principal. Cu o oarecare invidie. Samir Mussawi nu se zgârcise în ce privește restaurarea bătrânului edificiu. Acesta era încărcat de aur, lustre de cristal, tapete, mobile stil, covoare din Orient. Miliardarul libanez îi încredințase decoratorului parizian Claude Dalie punerea în stare defuncționare a palatului. Dalie lucrase aici peste un an, făcând naveta Paris-Varșovia în jet-ul său. Adusese în palatul varșovian,. Până în ajunul festivității inaugurale, mobilele care-i lipseau, unele luate din propria-i colecție. Era Palatul Versailles de pe malurile Vistulei! Închis în timpul celor patruzeci și cinci de ani ai opresiunii comuniste, Palatul Tarnowsky renăștea din propria-i cenușă, mai luxos ca niciodată. Ironia sorții: totul grație unui negustor de arme libanez care în cea mai mare măsură își datora averea regimului sovietic. Într-adevăr, pentru un pumn de zloți, Samir Mussawi răscumpărase de la noile autorități poloneze bătrânul palat dezafectat, ce domina Vistula, mândria cartierului Mokotow, în nordul Varșoviei și cheltuise mai multe milioane de dolari cu restaurarea și amenajarea actuală a splendidului edificiu.

Note:

* înalt slujbaș în aparatul de stat. (N.tr.). Toate notele de subsol aparțin autorului, cu excepția celor însoțite de mențiunea N.tr.

Malko se strecură spre bufet. Stupefiat de mulțimea de femei superbe, unele mai încântătoare decât altele. Se vorbea mai ales rusește. Pentru serata sa inaugurală, Samir Mussawi le invitase pe cele mai frumoase cover-girls din Varșovia, dar și din Moscova, plătindu-le călătoria și rochiile! Malko se trezi pe neașteptate alături de o creatură într-un lung furou mulat, de culoarea florilor de fucsia, cu pronunțată figură asiatică și părul negru, lung, împletit într-o coadă ce-i ajungea până la talie. Ea îl gratifică imediat cu o lungă privire seducătoare, înainte de a întâlni un grup format exclusiv din femei, cu excepția unui june blond, aproape la fel de fardat ca și ele. Ea se postă în fața unei blonde cu alură de luptător, închingată într-o bustieră aurită și o minijupă multicoloră plisată care îi dezgolea coapsele de atlet de bâlci. Blonda o înșfacă pe brună de coadă și, maiyn glumă, mai în serios, îi aduse fața până la a ei pentru un sărut fără echivoc…

Dezamăgit, Malko culese de pe o tavă o cupă cu Dom Perignon și, răzbit de foame, ajunse la bufet. Ceasul lui arăta ora unsprezece -avea destul timp.

Mai multe cupe de cristal se aliniau în fața lui, pline-ochi cu caviar.

Un maâtre d'hotel afundă cu îndemânare un poTonic de argint în cea mai apropiată dintre ele și îi oferi lui Malko un mic morman de bobite negre.

El remarcă lângă fiecare cupă niște boluri mai mici, pline cu o pudră albă și sclipitoare. Malko n-avea nevoie să guste, căci știa ce era: cocaină. O femeie se apropie, luă puțină pudră cu unghia și o vârî într-onară, depărtându-se imediat. Pe cât se pare. Cocaina avea același succes ca și caviarul. Abia eliberate de sub jugul comunist, țările din Est imitau Vestul în ceea ce avea mai decadent… Această petrecere s-ar fi putut desfășura aidoma la Acapulco, la Saint-Tropez sau în Beverly Hills… În timp ce savura caviarul, Malko privi în jurul său spre a-l depista pe cel cu care trebuia să se întâlnească.

Nu-l zări, dar nu se neliniști deloc. Ceasul său arăta ora unsprezece și cinci, deci nu venise încă momentul întâlnirii fixate. Vacarmul era infernal, mai multe orchestre cântau în același timp în diferite saloane. Rezemat de un lambriu, Malko îi studia pe invitații lui Samir Mussawi.

Deodată, un ritm debordant de lambada domină tumultul ambiant, mulțimea se unduia precum marea la apropierea taifunului, ca în cele din urmă să se disperseze în fața unul grup dezlănțuit. Câțiva muzicanți încercuiseră un bărbat îmbrăcat tot în negru, care se zbătea cu brațele ridicate spre cer ca într-un dans păgân, înconjurat de un roi de fete frumoase, unele mai sexy decât altele, care păreau a nu fi visat la nimic altceva decât să se frece măcar câteva clipe de dansator, gest semănând – în viziunea lui Malko – cu un act sexual perfect mimat.

Samir Mussawi se amuza ca un nebun. Părul său foarte negru, recent implantat, nu era prea bogat, dar ochii săi întunecați, fața sa pătrățoasă, maxilarele proeminente și umerii masivi degajau o impresie de putere aproape palpabilă. La aproape șaptezeci de ani, dansa cu antrenul unui bărbat tânăr. El și galaxia sa se îndreptară spre un alt salon, sub privirile invidioase ale creaturilor care nu participau la sarabanda lui.

Interesat, Malko îl urmări lung cu privirea.

O frumoasă reușită.