Macbeth

Macbeth de Eugen Ionescu

PERSONAJE (în ordinea intrării în scenă)

Glamiss.

Candor.

Banco.

Macbett.

Vânzătorul de răcoritoare.

Un soldat.

Un ofițer.

Ordonanța lui Macbett.

Ordonanța lui Banco.

Lady Duncan.

Doamna de companie.

Duncan.

Soldatul rănit.

Un ofițer de la palat.

O femeie din popor.

Primul bolnav.

Al doilea bolnav.

Comesenii.

Valetul.

O servitoare.

O altă servitoare.

Macol.

Ghilotinații, Bolnavii, Plebea, Vrăjitoarele.

Decorul, un câmp.

Glamiss și Candor. Glamiss intră prin stânga. Simultan, Candor intră prin dreapta. Intră fără să se salute și se opresc față în față, în mijlocul scenei, cu fața Ia public. Rămân așa câteva clipe.

GLAMISS (întorcându-se spre Candor): Bună ziua, baroane Candor. CANDOR (întorcându-se spre Glamiss): Bună ziua, baroane Glamiss. GLAMISS: Ascultă. Candor. CANDOR: Ascultă, Glamiss. GLAMISS: Așa ceva nu se mai poate. CANDOR: Așa ceva nu se mai poate.

Glamis și Candor sunt plini de furie. Mânia și scrâșnetul li se accentuează progresiv. Textul servește de sprijin în accentuarea furiei lor.

GLAMISS (scrâșnind): Suveranul nostru…

CANDOR (la fel): Duncan, arhiducele Duncan, preaiubitul, ah, ah!

GLAMISS: Chiar așa, preaiubitul! Da, foarte iubitul, neprețuitul!

CANDOR: Prea iubitul!

GLAMISS: Jos Duncan!

CANDOR: Jos Duncan!

GLAMISS: Care-mi încalcă mie moșiile când iese la vânătoare.

CANDOR: Pentru interesele statului.

GLAMISS: Asta s-o spună el la alții…

CANDOR: El este statul.

GLAMISS: Zece mii de găini îi dau anual, cu tot cu ouă.

CANDOR: Și eu la fel.

GLAMISS: Dacă alții au de gând să accepte asta…

CANDOR: Eu, unul, n-am de gând să accept.

GLAMISS: Nici eu nu accept.

CANDOR: Cei care sunt de acord cu asta – n-au decât!

GLAMISS: îmi cere flăcăi la armată.

CANDOR: Pentru armata națională.

GLAMISS: Ceea ce nu face decât să mă dezarmeze.

CANDOR: Așa ceva ne dezarmează.

GLAMISS: Am oamenii mei… Am armata mea. Și tocmai pe oamenii mei i-ar putea trimite împotriva mea. CANDOR: Ca și împotriva mea. GLAMISS: Când s-a mai pomenit așa ceva!

CANDOR: Niciodată, niciodată, încă de pe vremea strămoșilor mei…

GLAMISS: Ca și de pe vremea strămoșilor mei…

CANDOR: Și cu toți ăia care umblă forfota și șobolănesc în preajma lui.

GLAMISS: Și care se îngrașă din sudoarea frunților noastre.

CANDOR: Și cu grăsimea găinilor noastre.

GLAMISS: Și a mieilor noștri.

CANDOR: Și a porcilor noștri.

GLAMISS: Porcul!

CANDOR: Și mănâncă pâinea noastră.

GLAMISS: Zece mii de găini, zece mii de cai, zece mii de flăcăi… Ce-o face cu toate astea? Că nu poate să mănânce totul. Ce rămâne putrezește! ¦ *

CANDOR: Și zece mii de fete.

GLAMISS: Cu care știm prea bine ce face.

CANDOR: Cu ce-i suntem datori? El ne datorează nouă.

GLAMISS: Și încă mult mai mult.

CANDOR: Ca să nu mai punem și toate celelalte la socoteală.

GLAMISS: Jos Duncan!

CANDOR: Jos Duncan!

GLAMISS: Nu ne este cu nimic superior.

CANDOR: Ba încă eu îl situez cu mult mai prejos.

GLAMISS: Ba e chiar dedesubt de tot.

CANDOR: Mult mai jos.

GLAMISS: Simt că mă sufoc de furie numai când mă gândesc.

CANDOR: Simt că-nnebunesc.

GLAMISS: Onoarea mea!

CANDOR: Gloria mea!

GLAMISS: Drepturile noastre strămoșești…

CANDOR: Averea mea…

GLAMISS: Patrimoniul!

CANDOR: Dreptul nostru la fericire.

GLAMISS: I se fâlfâie lui de dreptul nostru la fericire.

CANDOR: Nu-i așa că i se fâlfâie?

GLAMISS: Nu suntem niște nimicuri!

CANDOR: Ba dimpotrivă.

GLAMISS: Suntem și noi ceva!

CANDOR: Valorăm mai mult decât o ceapă degerată!

GLAMISS: N-avem a fi caraghioșii nimănui, cu atât mai puțin caraghioșii lui Duncan. Ah, ah! Preaiubitul nostru suveran!

CANDOR: Nici caraghioși, nici trași pe sfoară.

GLAMISS: Nici înșelați, nici duși de nas.

CANDOR: Până și în somn.

GLAMISS: Până și în somn mi se strecoară ca un coșmar aievea.

CANDOR: Trebuie să-l zvâflim afară din somnul nostru.

GLAMISS: Trebuie alungat de peste tot.

CANDOR: De peste tot.

GLAMISS: Independență!

CANDOR: Dreptul de-a ne crește averea. Dreptul nostru la autonomie.

GLAMISS: Libertate!

CANDOR: Să fiu stăpân la mine acasă!

GLAMISS: O să-l privăm de toate ale sale.

CANDOR: îl deposedăm de tot.

GLAMISS: Propun să-i împărțim tot avutul.

CANDOR: Jumate-jumate.

GLAMISS: Jumate-jumate.

CANDOR: Administrează totul foarte prost.

GLAMISS: E nedrept față de noi.

CANDOR: Dar vom face noi dreptate.

GLAMISS: Vom conduce noi în locul lui.

CANDOR: Iar el va fi în locul nostru. (Se apropie unul de celălalt. Privesc spre dreapta, de unde apare Banco.) Salutare Banco, brav general.

GLAMISS: Salutare Banco, mare căpitan.

BANCO: Salutare, Glamiss; salutare, Candor.

GLAMISS (lui Candor): Nu-i spune nimic de ce-am vorbit. Îi e credincios lui Duncan.

CANDOR (lui Banco): Ieșiserăm și noi să luăm aer.

GLAMISS (lui Banco): E-o vreme frumoasă pentru anotimpul ăsta.

CANDOR (lui Banco): Ia loc, stai puțin cu noi, prietene drag.

BANCO: Nu stau jos niciodată, când îmi fac plimbarea de dimineață.

GLAMISS: Ah, da, pentru igienă, desigur.

CANDOR: îți admirăm cu toții curajul.

BANCO: Spada mea e-n slujba suveranului nostru.

GLAMISS (lui Banco): Foarte bine.

CANDOR: Suntem întru totul de acord cu dumneata.

BANCO: Domnilor, la revedere. (Iese prin stingă.)

CANDOR: Salutare. Banco.