Magia

TU CREZI ÎN MAGIE?

„Cine nu crede în magie nu o va descoperi niciodată

ROALD DAHL (1916-1990) scriitor

Îți mai aduci aminte de perioada în care erai copil și în care tot ce vedeai te umplea de fascinație și de uimire? Viața ți se părea magică și încântătoare, și chiar și cele mai mărunte lucruri te umpleau de entuziasm. Priveai la fel de fascinat chiciura care albea firele de iarbă, fluturii care zburau prin aer sau o banală frunză căzută la pământ.

Căderea unui dinte te umplea de entuziasm, căci știai că noaptea Zâna Măseluță va veni la tine, și numărai nerăbdător zilele care au mai rămas până la noaptea magică a Crăciunului! Chiar dacă nu înțelegeai cum reușește Moș Crăciun să ajungă în aceeași noapte la toți copiii din lume, acesta nu te dezamăgea niciodată, lăsându-ți darurile sale sub brad.

În acea perioadă magică a vieții tale erai convins că renii pot zbura, că în grădina ta trăiesc zâne, că animalele de casă sunt la fel ca oamenii, că jucăriile au personalități, că visele se adeveresc și că dacă ai dori, ai putea atinge stelele. Inima ta era plină de bucurie, imaginația ta nu cunoștea limite și erai convins că viața este magică!

Foarte mulți copii trăiesc în această lume magică, în care totul li se pare frumos și în care fiecare nouă zi promite alte aventuri fabuloase. Nimic nu le poate răpi acestora bucuria pe care le-o oferă perspectiva magică asupra vieții. Din păcate, pe măsură ce cresc și se transformă în adulți, responsabilitățile, problemele și dificultățile vieții de zi cu zi sfârșesc prin a-i copleși. Ei devin pe zi ce trece din ce în ce mai dezamăgiți, iar magia în care credeau când erau mai mici pălește și dispare. Acesta este unul din motivele pentru care majoritatea adulților adoră să fie în compania copiilor, astfel încât să retrăiască pentru o clipă starea de spirit pe care au avut-o cândva.

Cartea de față își propune să îți demonstreze că magia în care ai crezut cândva este cât se poate de reală, în timp ce perspectiva adultului dezamăgit de viață este falsă. Magia vieții chiar este reală, cel puțin tot atât de reală ca și tine. De fapt, viața poate fi infinit mai fabuloasă decât ți-o imaginai tu când erai copil și decât tot ce ai cunoscut vreodată până acum. Ea îți poate tăia respirația și te poate umple de inspirație și de entuziasm. Dacă știi cum să procedezi pentru a readuce magia în existența ta, tu poți avea o viață de vis. Vei ajunge chiar să te întrebi cum a fost posibil să renunți cândva să mai crezi în magia vieții!

Chiar dacă nu vei vedea renii zburând, vei vedea cu siguranță lucrurile pe care ți le-ai dorit întotdeauna apărând în fața ta, iar situațiile la care ai visat dintotdeauna petrecându-se subit. Ce-i drept, nu vei înțelege niciodată pe deplin cum s-au legat lucrurile astfel încât să îți îndeplinească visele, căci magia operează într-o lume invizibilă, ceea ce o face să fie cu atât mai fascinantă!

Te simți pregătit să trăiești din nou magia vieții? Să trăiești în fiecare zi plin de entuziasm și de minunare, la fel ca un copil? Dacă da, pregătește-te să devii un magician!

Aventura noastră a început acum 2.000 de ani, când cunoașterea capabilă să schimbe viața oamenilor a fost ascunsă într-un text sacru…

REVELAREA UNUI MARE MISTER

Pasajul care urmează provine din Evanghelia după Matei, una din cărțile Noului Testament, și a creat foarte multă confuzie de-a lungul timpului, fiind înțeles și interpretat greșit de mulți oameni.

„Celui care are i se va mai da, și astfel va trăi în abundență. Celui care nu are i se va lua chiar și ceea ce are.”

Trebuie să recunoști că este greu să citești acest pasaj fără să ți se pară nedrept, întrucât mesajul pare să fie că bogații se vor îmbogăți și mai tare, iar săracii vor sărăci și mai mult. În realitate, pasajul conține un mister care trebuie dezlegat. Dacă vei înțelege acest mister, în față ți se va deschide o lume nouă.

Misterul care le-a scăpat oamenilor secole la rând poate fi rezumat într-un singur cuvânt: recunoștință.

„Celui care își exprimă recunoștința i se va mai da, și va trăi în abundență. Celui care nu își exprimă recunoștința i se va lua chiar și ceea ce are.”

Iată cum, prin revelarea unui singur cuvânt, un text aparent criptic își dezvăluie cât se poate de limpede semnificația. Au trecut 2.000 de ani de la notarea în scris a acestor cuvinte, dar ele au rămas la fel de adevărate astăzi cum au fost odinioară. Dacă nu îți vei face timp pentru a fi recunoscător, nu numai că nu vei primi mai mult decât ai, dar vei pierde chiar și ceea ce ai la ora actuală. Pe de altă parte, promisiunea magiei care apare odată cu exprimarea recunoștinței este descrisă în cuvintele: dacă vei fi recunoscător, vei primi mai mult și vei trăi în abundență!

Promisiunea recunoștinței este exprimată la fel de limpede și în Coran:

„Și [amintește-ți] cuvintele lui Dumnezeu: «Dacă ești recunoscător, îți voi da mai mult; dar dacă vei fi nerecunoscător; pedeapsa mea te va lovi cu asprime».”

Nu contează ce religie urmezi, și nici măcar dacă ai sau nu o natură religioasă. Cert este că aceste cuvinte din Sfânta Scriptură și din Coran sunt cât se poate de adevărate inclusiv în cazul tău și al vieții tale, căci ele descriu o lege fundamentală a științei și a Universului.

Legea universală

Recunoștința operează la unison cu o lege universală ce guvernează întreaga viață. Aceasta este legea atracției, care gestionează întreaga energie a Universului, de la formarea atomilor și până la mișcarea planetelor. Ea spune că „principiile similare se atrag”. Celulele unui organism viu sunt menținute laolaltă, la fel ca și substanța unui obiect material, numai datorită legii atracției. Aceeași lege operează inclusiv asupra gândurilor și sentimentelor tale, care reprezintă în egală măsură manifestări energetice. De aceea, tu atragi către tine tot ceea ce gândești și tot ceea ce simți.

Spre exemplu, dacă gândești: „Nu-mi place slujba pe care o am”, „Nu am destui bani”, „Nu-mi pot găsi un partener perfect”, „Nu-mi pot plăti facturile”, „Nu cred că o să reușesc în ceea ce mi-am propus”, „Cutare nu mă apreciază”, „Nu mă înțeleg cu părinții mei”, „Copilul meu are o problemă” sau „Am dificultăți în căsnicie” – tu vei atrage din ce în ce mai mult aceste experiențe de viață.

În mod similar, dacă te gândești la lucrurile pentru care te simți recunoscător, cum ar fi: „Îmi iubesc slujba”, „Familia mea mă sprijină în tot ceea ce fac”, „Am avut o vacanță excelentă”, „Mă simt uimitor de bine astăzi”, „Fiscul mi-a returnat o sumă incredibil de mare de bani, considerând-o deductibilă din impozitele pe care le-am plătit” sau „Am petrecut un weekend minunat în natură, alături de fiul meu”, și dacă simți sincer starea de recunoștință, tu vei atrage din ce în ce mai mult aceste motive de satisfacție în viața ta. Legea atracției este imuabilă, operând de fiecare dată, la fel cum fierul este întotdeauna atras de un magnet. Recunoștința ta are o calitate magnetică, și cu cât ți-o vei manifesta mai abundent, cu atât mai mare va fi prosperitatea pe care o vei atrage în viața ta. Această lege este universală!

Probabil că ai auzit zicători de genul: „Omul culege ce a semănat”, „Cine seamănă vânt, culege furtună” sau „Omul primește ceea ce dăruiește”. Acestea descriu aceeași lege universală a atracției, dar și un principiu universal pe care l-a descoperit marele savant Sir Isaac Newton.

Newton a descoperit legile fundamentale ale mișcării în Univers, iar una dintre acestea spune:

Oricărei acțiuni i se opune o reacție egală și contrară.

Dacă aplicăm acest principiu conceptului de recunoștință, obținem următoarea ecuație: orice acțiune de dăruire generează inevitabil o reacție opusă de primire. Iar ceea ce primești este întotdeauna egal cu cantitatea de recunoștință pe care ți-ai exprimat-o. Cu alte cuvinte, însăși acțiunea recunoștinței generează o reacție a primirii! Și cu cât te simți mai recunoscător și mai sincer (altfel spus, cu cât oferi mai multă recunoștință), cu atât mai mult vei primi.

Firul de aur al recunoștinței

Puterea recunoștinței a fost propovăduită și practicată de mii de ani, fiind transmisă de la o generație la alta de-a lungul secolelor și răspândindu-se de pe un continent pe altul și de la o civilizație la alta. Marile religii ale lumii: creștinismul, islamul, iudaismul, budismul, sikhismul și hinduismul – toate au în centrul lor conceptul de recunoștință.

Profetul Mohamed a afirmat că recunoștința pentru abundența primită reprezintă cea mai bună poliță de asigurare că abundența va continua să curgă în viața ta

La rândul lui, Buddha a spus că omul nu are decât motive de bucurie și de recunoștință.

Lao Tzu a declarat că întreaga lume îi aparține celui care se bucură de realitate așa cum este aceasta.

Krishna a afirmat că acceptă întotdeauna cu bucurie tot ceea ce i se oferă.

Regele David le-a recomandat supușilor săi să mulțumească pentru întreaga lume, adică pentru tot ceea ce există între pământ și cer.

În sfârșit, Iisus obișnuia să spună mulțumesc înainte de orice miracol pe care îl realiza.

De la aborigenii australieni și până la triburile africane maasai și zulu, de la indienii americani navajo, shawnee și cherokee, și până la tahitieni, eschimoși și maori, practica recunoștinței reprezintă însuși nucleul central al tuturor tradițiilor indigene.

„Când te trezești dimineața, mulțumește pentru lumina zorilor, pentru viața ta și pentru vitalitatea de care te bucuri. Oferă mulțumiri pentru hrana pe care o consumi și pentru bucuria de a trăi pe acest pământ. Dacă nu găsești niciun motiv de recunoștință, vina îți aparține ție, nu Universului.”

TECUMSEH (1768-1813)

Lider nativ american al tribului Shawnee

Cărțile de istorie sunt pline de personaje ilustre care au practicat recunoștința și ale căror realizări le plasează în rândul celor mai măreți oameni care au trăit pe acest pământ: Gandhi, Maica Tereza, Martin Luther King Jr., Dalai Lama, Leonardo Da Vinci, Platon, Shakespeare, Esop, Blake, Emerson, Dickens, Proust, Descartes, Lincoln, Jung, Newton, Einstein și foarte mulți alții.

Descoperirile lui Albert Einstein au schimbat radical perspectiva noastră asupra Universului. Ori de câte ori era întrebat cum a reușit să obțină aceste realizări monumentale, marele savant nu făcea altceva decât să le mulțumească altora. Una din cele mai geniale minți ale tuturor timpurilor le mulțumea celor din jurul său de peste o sută de ori pe zi pentru munca lor!

În aceste condiții, nu este de mirare că atâtea mari mistere ale vieții i-au fost revelate lui Albert Einstein. Nu este de mirare că el a făcut o serie de descoperiri dintre cele mai importante în istoria științei. Einstein a practicat recunoștința în fiecare zi din viața sa, primind în schimb abundență în numeroase forme.

Când Isaac Newton (declarat recent, în urma unui sondaj, savantul care și-a adus cea mai mare contribuție la progresul științei și al umanității) a fost întrebat cum a reușit să ajungă la marile sale descoperiri științifice, el a răspuns că a stat tot timpul pe umerii marilor giganți. Cu alte cuvinte, el se simțea recunoscător față de oamenii de știință care au trăit înaintea lui.

Savanții, filozofii, inventatorii, exploratorii și profeții care au practicat recunoștința au cules roadele acesteia, marea majoritate fiind perfect conștienți de puterea ei inerentă. În mod paradoxal, cei mai mulți dintre oamenii moderni ignoră această putere, căci numai cine o practică poate experimenta magia recunoștinței în viața sa de zi cu zi!

Descoperirea mea personală

Povestea mea reprezintă un exemplu care ilustrează perfect cum arată viața celui care ignoră puterea recunoștinței, dar și ceea ce se întâmplă atunci când omul integrează această putere în viața sa.

Dacă m-ar fi întrebat cineva acum șase ani în ce măsură eram o persoană recunoscătoare, aș fi răspuns: „Sigur că sunt o persoană recunoscătoare. Spun întotdeauna mulțumesc atunci când primesc un dar de la cineva, când cineva îmi ține ușa deschisă sau când altcineva face ceva pentru mine.”

În realitate, nu eram deloc o persoană recunoscătoare. De fapt, nici nu știam ce înseamnă adevărata recunoștință, iar faptul că spuneam mulțumesc în situațiile adecvate, cu siguranță nu mă făcea să devin o persoană recunoscătoare.

Viața mea lipsită de recunoștință s-a dovedit a fi destul de dificilă. Aveam datorii, iar acestea creșteau puțin câte puțin în fiecare lună. Munceam foarte mult, dar situația mea financiară nu reflecta niciodată acest lucru. Încercând să fac față acestor datorii și celorlalte obligații pe care le aveam, trăiam într-o stare de stres continuu. Relațiile mele oscilau ca un pendul între agonie și extaz, căci nu aveam niciodată suficient timp pentru ceilalți oameni.

Deși eram relativ „sănătoasă”, la sfârșitul fiecărei zile mă simțeam epuizată și nu ratam nicio epidemie de gripă fără a „lua virusul”. Aveam momentele mele de fericire, când ieșeam cu prietenii sau când plecam în vacanță, dar acestea erau urmate de perioade și mai intense de muncă pentru a plăti facturile acestor plăceri.

Pe scurt, nu trăiam cu adevărat, ci doar supraviețuiam de la o zi la alta și de la un salariu la altul, și de-abia reușeam să îmi rezolv o problemă că din senin apăreau altele.

În această perioadă mi s-a întâmplat ceva care mi-a schimbat pentru totdeauna viața. Am descoperit un secret și am început să practic zilnic recunoștința. Peste noapte, întreaga mea viață s-a schimbat, și cu cât practicam mai intens recunoștința, cu atât mai miraculoase mi se păreau rezultatele pe care le obțineam. Pe scurt, viața mea a devenit cu adevărat magică.

Pentru prima dată în viață am scăpat de datorii, după care am primit toți banii de care aveam nevoie pentru a-mi satisface orice dorință. Problemele mele obișnuite din domeniul relațiilor, cel profesional și cel al sănătății au dispărut, și în loc să mă mai confrunt cu obstacolele zilnice care îmi erau familiare, zilele mele s-au umplut numai de bucurii. Starea mea de sănătate și nivelul meu energetic s-au îmbunătățit dramatic și am început să mă simt mai bine decât la 20 de ani. Relațiile mele au devenit mult mai profunde și am ajuns să mă bucur mult mai mult de timpul petrecut în mijlocul familiei și al prietenilor mei decât o făcusem în toți anii anteriori.

Mai presus de orice însă, am devenit infinit mai fericită decât mi-aș fi imaginat vreodată că pot fi. Trăiam o stare de fericire beatifică cum nu mai cunoscusem vreodată până atunci. Recunoștința m-a transformat, iar viața mea s-a schimbat ca prin magie.