Marea iubire a colonelului Chang

Capitolul I.

Colonelul Lee Chang se grăbea cu gesturi precise, economice și rapide, ce nu reflectau nici tumultul gândurilor sale și nici bătăile dezordonate ale inimii sale. Se afla la o cumpănă a vieții. Fiecare foaie de hârtie pe care o introducea în fotocopiator îi micșora greutatea ce îi atârna în stomac. O liniște absolută domnea în imensa sală cu pereții acoperiți cu dulapuri metalice, în care erau închiși treizeci de ani de secrete păzite cu ferocitate, la etajul opt al Institutului de științe și tehnologie Ching-Shan. Era un organism militar anexat Institutului de cercetări asupra energiei nucleare, al cărui director adjunct era colonelul Chang. Cu ajutorul insignei cu pistă magnetică, ofițerul superior taiwanez avea acces la toate secretele păstrate în cele două institute.

În vreme ce fasciculul de lumină al fotocopiatorului mătura ultimele documente, Chang își întoarse privirea către acele luminoase ale ceasului său, marca Navitimer, primit cadou de la logodnica sa, Jou-Yi. Iar avea să ajungă cu întârziere, dar nu avea de ales. Jou-Yi era deja resemnată în privința lipsei lui de punctualitate și, ori de câte ori trebuiau să se întâlnească, își lua ceva de citit. Colonelul Chang, deschise capacul fotocopiatorului ca să schimbe documentul. Ar fi câștigat ceva mai mult timp dacă ar fi lăsat capacul deschis tot timpul, dar fulgerele luminoase ar fi putut fi observate din exterior. El lăsă capacul în jos și apăsă pe butonul „print”. În același moment avu o senzație ciudată. Planșeul începuse să vibreze ușor sub picioare, ca și cum ar fi fost aproape de o linie subterană de metrou. Acest lucru însă era exclus cu desăvârșire. Pe sub clădirile institutului nu trecea nici o linie de metrou.

Vibrația se simți și mai puternic. Colonelul Chang ridică privirea și pulsul i se acceleră brusc. Văzu globul luminos din tavan dublându-se ca volum, ca și cum ar fi suferit de tulburări de vedere. Apoi întreaga încăpere fu scuturată puternic. Un tablou se desprinse de pe perete, tavanul începu să se onduleze, iar curentul electric se opri. Era cutremur de pământ!

În Taiwan, seismele erau ceva obișnuit, având o intensitate variabilă, dar aproape întotdeauna erau primejdioase, în ciuda măsurilor de protecție antiseismică, care trebuiau respectate cu strictețe. Colonelul simți cum îl cuprinde panica. Clădirea putea să se prăbușească dintr-o clipă în alta, sau să se deformeze, blocând toate ieșirile. Deja ascensoarele nu mai funcționau, fiind decuplate automat la prima zgâlțâială. O sirenă începu să sune, anunțând că edificiul trebuie evacuat de urgență.

Lumina clipea încontinuu, ca un semnal mut de dezastru. Colonelul Chang înșfacă documentele copiate și le puse teanc lângă aparat, apoi le vârî în servietă. Imobilul se clătină din nou. În câteva momente, echipele de securitate aveau să cutreiere clădirea în lung și în lat ca să se asigure că nu se mai găsea nimeni în ea. Dacă l-ar fi găsit acolo copiind documentele ultrasecrete, ar fi fost dus direct în fața plutonului de execuție. De la 1 ianuarie 1947, data refondării Republicii Populare Chineze, creată prima dată la 1 ianuarie 1912 de către dr. Sunyat Sen, nu mai era de glumit cu securitatea în Taiwan. Goniți din China de armata lui Mao Tse Dong, partizanii mareșalului Thang Kai Și creaseră un stat puternic militarizat ce avea ca scop recâștigarea și recucerirea patriei mame.

Acest obiectiv devenea însă din ce în ce mai utopic, pe măsură ce raportul de forțe se schimba, regimul lui Thang Kai Și axându-se pe lupta împotriva comunismului.

National Security Bureau avea ca obiectiv contraspionajul în străinătate, cu agenți ce acționau sub acoperire diplomatică sau clandestin. În interiorul insulei, Ministry of Justice Investigation Bureau, un fel de FBI politic, cerceta fără încetare cele douăzeci și două de milioane de taiwanezi, căutându-i pe trădători, adică pe toți cei care lucrau pentru regimul comunist. Grație contactelor cu anumite triade implantate în Taiwan și în China continentală, puteau reuși anumite manipulări deosebit de vicioase.

Și pentru ca șefii de la Beijing să nu creadă că cei din Taiwan au renunțat la gândul recuceririi teritoriilor pierdute, Intelligence Bureau of the Ministry of Defense își trimitea adesea înotătorii de luptă ca să-i sâcâie și să-i enerveze pe comuniști.

Aceste trei organisme exercitau o presiune puternică asupra întregii insule și nimeni nu era ferit de investigațiile lor. Aparatul represiv nu ezita să-i elimine cu discreție pe cei pe care-i considerau dușmani. Uniți contra unui inamic exterior, aproape ca israeliții, locuitorii insulei acceptau această dictatură discretă. Așa că Lee Chang nu ignora defel riscurile pe care și le asumase.

El adună repede documentele pe care le copiase și le puse înapoi în clasoare și în seifurile pe care le închise cu un cod secret. Ușurarea îi fu de scurtă durată. În clipa în care se precipită la servieta rămasă pe fotocopiator, lumina se stinse. În întuneric, urletul sirenei de alertă părea încă și mai sinistru. Din nou, planșeul se clătină sub picioare, iar el înțepeni cuprins de o frică viscerală, ca în orice catastrofă naturală. Se și vedea strivit sub dărâmături.

Fotocopiatorul era deja închis. Luându-și servieta, colonelul Chang se repezi afară pe culoar și auzi glasuri strigând. Echipele de securitate controlau clădirea. El se precipită pe scări, ghidat de luminile de securitate. Clădirea se cutremura și structura metalică scotea niște sunete înfricoșătoare. Plăci întregi se desprindeau din pereți, ușile se deschideau singure, iar treptele se zgâlțâiau sub picioare.

Când se văzu la parter cu sufletul la gură, cutremurul se mai domolise, dar o eventuală alunecare de teren ar fi putut surveni în orice clipă, transformând institutul într-un morman de fiare vechi. Când ieși în curte începu să alerge către mașina sa Hunday. În asemenea împrejurări, nu ar fi mirat pe nimeni. Văzu luminile unor lanterne și o voce îl întrebă:

— Mai este cineva în clădire?

— Nu, nu cred, bâlbâi colonelul în timp ce se urca la volan. Ceva se desprinse din acoperiș și se zdrobi cu un zgomot surd lângă vehiculul său.