O furnica

O furnica mica, mica
Dar înfipta, va sa zica,
Ieri, la pranz, mi s-a urcat
De pe vișinul uscat
Pe picioare, pentru caci
Mi le-a luat drept niște craci.

Marunțica de faptura
Duse, harnica la gura
O farama de ceva
Care-acasa trebuia
Așezat în magazie
Pentru iarna ce-o sa vie.

Un te duci așa degraba
Gandul meu mahnit o-ntreaba
}nca nu te-ai lamurit
Ca greșești și-ai ratacit?
Cu merinda îmbucata
Te-ai suit pana-n cravata
Și mai ai pana-n chelie
Doua dealuri și-o barbie.
Nu vrei tata sa-ți arat
Cum iei drumul îndarat?

Sa-ți mai pun o întrebare
E aproape de culcare;
Unde dormi, aici, departe?
Intr-o pagina de carte?
S-ajungi virgula tarzie
Într-un op de poezie?

Ma gandesc ce-i de facut
S-o feresc de neștiut,
Ingrijat de ce-o sa zica
Maica stareța furnica
De-o lipsi din furnicar,
Și-o așteapta în zadar.