Cartea mediumilor

CUPRINS:

PRIMA PARTE – NOȚIUNI PRELIMINARE.

Capitolul I. Există spirite?

Capitolul II. Miraculosul și supranaturalul.

Capitolul III. Metoda.

Capitolul IV. Sisteme.

PARTEA A DOUA – DESPRE MANIFESTĂRILE SPIRITISTE.

Capitolul I. Acțiunea spiritelor asupra materiei.

Capitolul II. Manifestări fizice. Mese rotitoare.

Capitolul III. Manifestări inteligente.

Capitolul IV. Teoria manifestărilor fizice.

Mișcări și ridicări în aer.

Zgomote.

Creșterea și diminuarea greutății corpurilor.

Capitolul V. Manifestări fizice spontane.

Zgomote, gălăgie și perturbații.

Obiecte aruncate.

Fenomene de aport.

Disertația unui spirit despre aporturi.

Capitolul VI. Manifestări vizuale.

Întrebări despre apariții.

Eseu teoretic despre apariții.

Spirite discoidale.

Teoria halucinației.

Capitolul VII. Bicorporalitate și transfigurare.

Apariții ale spiritului celor vii.

Oameni dubli.

Sfântul Alfonso din Liguori și Sfântul Antonie din Padova.

Vespasian.

Transfigurarea.

Invizibilitate.

Capitolul VIII. Laboratorul lumii invizibile.

Veșmintele spiritelor.

Formarea spontană de obiecte tangibile.

Modificarea proprietăților materiei.

Acțiunea magnetică curativă.

Capitolul IX. Locuri bântuite.

Capitolul X. Natura comunicărilor.

Comunicări grosolane.

Comunicări frivole.

Comunicări serioase.

Comunicări instructive.

Capitolul XI. Sematologie și tiptologie.

Limbajul semnelor și al bătăilor.

Tiptologia alfabetică.

Capitolul XII. Pneumatografia sau scrierea directă.

Pneumatofonia.

Scrierea directă.

Pneumatofonia.

Capitolul XIII. Psihografia.

Psihografia indirectă: coș și planșetă.

Psihografia directă sau manuală.

Capitolul XIV. Mediumii.

Mediumi cu efecte fizice.

Persoane electrice.

Mediumi senzitivi și impresionabili.

Mediumi auditivi.

Mediumi vorbitori.

Mediumii văzători.

Mediumi somnambuli.

Mediumi vindecători.

Mediumi pneumatografi.

Capitolul XV. Mediumi scriitori sau psihografi.

Mediumi mecanici.

Mediumi intuitivi.

Mediumi semimecanici.

Mediumi inspirați.

Mediumi cu presentimente.

Capitolul XVI. Mediumi speciali.

Aptitudini speciale ale mediumilor.

Tabloul sinoptic al diferitelor varietăți de mediumi.

Varietăți de mediumi scriitori.

Capitolul XVII. Formarea mediumilor.

Dezvoltarea mediumității.

Schimbarea scrisului.

Pierderea și suspendarea mediumității.

Capitolul XVIII. Inconvenientele și pericolele mediumității.

Influența exercitării mediumității asupra sănătății, asupra creierului și a copiilor.

Capitolul XIX. Rolul mediumului în comunicările spiritiste.

Influența spiritului personal al mediumului.

Sistemul mediumilor inerți.

Aptitudinea unor mediumi pentru lucruri pe care nu le cunosc: limbi străine, muzică, desen.

Disertația unui spirit despre rolul mediumilor.

Capitolul XX. Influența morală a mediumului.

Întrebări diverse.

Disertația unui spirit despre influența morală.

Capitolul XXI. Influența mediului.

Capitolul XXII. Despre medianimitate la animale.

Disertația unui spirit despre această problemă.

Capitolul XXIII. Despre obsesie.

Obsesia simplă.

Fascinația.

Subjugarea.

Cauzele obsesiei.

Mijloace de combatere.

Capitolul XXIV. Identitatea spiritelor.

Dovezi posibile de identitate.

Distincția între spiritele bune și cele rele.

Întrebări despre natura și identitatea spiritelor.

Capitolul XXV. Despre evocări.

Considerații generale.

Spiritele pe care le putem evoca.

Cum trebuie vorbit cu spiritele.

Utilitatea evocărilor particulare.

Întrebări despre evocări.

Evocarea animalelor.

Evocarea persoanelor vii.

Telegrafia umană.

Capitolul XXVI. Întrebări care pot fi adresate spiritelor.

Observații preliminare.

Întrebări simpatice sau antipatice spiritelor.

Întrebări despre viitor.

Întrebări despre existențele trecute și viitoare.

Întrebări despre interesele morale și materiale.

Întrebări despre soarta spiritelor.

Întrebări despre sănătate.

Întrebări despre invenții și descoperiri.

Întrebări despre comori ascunse.

Întrebări despre alte lumi.

Capitolul XXVII. Despre contradicții și mistificări.

Despre contradicții.

Despre mistificări.

Capitolul XXVIII. Șarlatanism și jonglerie.

Mediumi interesați.

Înșelătorii spiritiste.

Capitolul XXIX. Reuniuni și societăți spiritiste.

Despre reuniuni în general.

Despre societăți propriu-zise.

Subiecte de studiu.

Rivalitatea între societăți.

Capitolul XXX. Disertații spiritiste.

Despre spiritism.

Despre mediumi.

Despre reuniunile spiritiste.

Comunicări apocrife

PRIMA PARTE.

NOȚIUNI PRELIMINARE.

Capitolul I.

EXISTĂ SPIRITE?

Îndoiala în privința existenței spiritelor are drept primă cauză neștiința adevăratei lor naturi.

Ni le închipuim în general ca niște ființe aparte din cadrul Creației și a căror necesitate nu este demonstrată.

Mulți le cunosc doar din poveștile fantastice auzite în copilărie, aproape la fel cum cunoaștem istoria din romane; fără a căuta să vadă dacă aceste povestiri, curățate de accesoriile ridicole, se bazează pe un fond de adevăr, fiind frapați doar de latura absurdă.

Fără să se străduiască să dea la o parte scoarța amară ca să descopere miezul, ei resping totul, așa cum fac, în cazul religiei, cei care, șocați de unele abuzuri, dezaprobă totul la fără discernământ.

Oricare ar fi ideea pe care ne-o facem despre spirite, această credință este în mod necesar bazată pe existența unui principiu inteligent în afara materiei; ea este incompatibilă cu negarea absolută a acestui principiu.

Luăm, așadar, drept punct de plecare în existență supraviețuirea și individualitatea sufletului, spiritualismul fiind demonstrația sa teoretică și dogmatică, iar spiritismul, demonstrația evidentă.

Să facem un moment abstracție de manifestările propriu-zise și, judecând prin inducție, să vedem la ce consecințe vom ajunge.

Din moment ce admitem existența sufletului și individualitatea sa după moarte, trebuie să admitem și că:

Are o natură diferită de cea a corpului, deoarece, odată separat de el, corpul își pierde proprietățile;

Este conștient de el însuși, deoarece i se atribuie bucurie sau suferință, altfel ar fi o ființă inertă și ar fi mai bine pentru noi să nu-l avem.

Dacă am admis toate acestea, atunci putem spune că sufletul merge undeva.

Ce devine și unde merge? Conform credinței comune, merge în cer sau în iad.

Dar unde este cerul și iadul? Pe vremuri, se spunea că cerul era sus și infernul jos.

Dar ce înseamnă sus și jos în univers, de când știm că Pământul e rotund și cunoaștem mișcarea aștrilor care face că tot ceea ce este sus la un moment dat să devină jos în decurs de douăsprezece ore, infinitul spațiului unde privirea se pierde în adâncuri incomensurabile? Este adevărat că prin loc jos se înțelege și adâncul pământului.

Dar ce a devenit acest adânc de când a fost sondat de geologie? Ce au devenit acele sfere concentrice numite cer de foc, cer de stele de când am aflat că Pământul nu este centrul lumilor, că Soarele nostru este doar unul dintre milioanele de sori care strălucesc în spațiu, fiecare dintre ei fiind centrul unui vârtej planetar? Ce devine importanța „pământului pierdut” în această imensitate? Prin ce privilegiu nejustificabil ar putea acest grăunte de nisip – care nu iese în evidență nici prin volum, nici prin poziție, nici printr-un rol deosebit – să fie doar el și numai el populat de ființe raționale? Rațiunea refuză să admită această inutilitate a infinitului și totul ne spune că aceste lumi sunt locuite.

Dacă sunt populate, furnizează atunci contingentul lor lumii sufletelor.

Dar, încă o dată, ce devin aceaste suflete, deoarece astronomia și geologia au „violat” sălașurile care le fuseseră fixate, și mai ales după ce teoria atât de rațională a pluralității lumilor le-a înmulțit la infinit? Doctrina localizării sufletelor nu poate fi în acord cu datele științei, o altă doctrină mai logică fixându-le drept domeniu, nu un loc determinat și circumscris, ci spațiul universal: este vorba de întreaga lume nevăzută în mijlocul căreia trăim, care ne înconjoară și se află lângă noi permanent.

Este aceasta o imposibilitate, ceva ce rațiunea respinge? Deloc; totul ne spune că nu poate fi altfel.

Atunci ce se întâmplă cu pedepsele și cu recompensele viitoare, dacă li se spulberă locurile speciale? Trebuie să observăm că lipsa de credibilității față de aceste pedepse și recompense este în general provocată pentru că ele sunt prezentate în condiții inadmisibile.

Mai bine să ne spunem că sufletele își iau fericirea sau nefericirea din ele însele; că soarta lor este subordonată stării lor morale; că reunirea sufletelor bune și simpatice este o sursă de fericire; că, în funcție de gradul de purificare, ele pătrund și întrezăresc lucruri care se sustrag sufletelor grosolane, și atunci toată lumea va înțelege acest lucru fără greutate.

Să ne mai spunem că sufletele nu ajung la gradul suprem decât prin eforturile pe care le fac ca să devină mai bune și după o serie de încercări care servesc la purificarea lor; că îngerii sunt sufletele ajunse la ultimul grad la care orice suflet poate să ajungă cu bunăvoință; că îngerii sunt mesagerii Domnului, însărcinați să vegheze îndeplinirea planurilor sale în tot universul; că sunt fericite pentru aceste misiuni glorioase, iar noi conferim acestei fericiri un scop mai util și mai atrăgător decât cel al unei contemplări eterne, care nu ar fi altceva decât o inutilitate veșnică; și să mai spunem că demonii sunt doar sufletele celor răi încă nepurificate, dar care pot să ajungă ca și celelalte, lucru ce pare mai conform cu dreptatea și bunătatea Domnului decât doctrina unor ființe create pentru rău și veșnic hărăzite răului, încă o dată, iată ceea ce rațiunea cea mai severă, logica cea mai riguroasă, într-un cuvânt, bunul-simț poate să admită.

Iar aceste suflete care populează spațiul sunt tocmai cele care sunt numite spirite.

Așadar, spiritele nu sunt altceva decât sufletele oamenilor lipsiți de învelișul lor corporal.