Contraceptia

CUPRINS:

PREFAȚA. 5

INTRODUCERE. 7

SCURT ISTORIC AL CONTRACEPȚIEI. 9

MOTIVAȚIILE CONTRACEPȚIEI. 14

EXPLOZIA DEMOGRAFICA. 14 motivațiile sociale și individuale. 13 motivațiile medicale. La rezistența fața de contraccpție. 16 NOȚIUNI SUMARE PRIVIND ORGANELE GENITALE MASCULINE ȘI FEMININE. REGLAREA FUNCȚIEI TKSTICULARE ȘI OVARIENE. 13

ORGANELE GENITALE MASCULINE DATE ANATOMO-FIZIOLOGICE. 13 penisul. 13 testioulii. 19 epididimul. • • • 24 canalul deferent. 23 glandele accesorii. 25

ORGANELE GENITALE FEMININE DATE ANATOMO-FIZIOLOGICE 23 aparatul genital extern al femeii. 25 vaginul. 26 uterul. 30 ovarele. V 32

FECUNDAȚIA (CONCEPȚIA), MIGRAȚIA.

ȘI NIDAȚIA. 37

PRIVIRE REZUMATIVA. 39

CONTKACEPTIE CONTRAGESTIE. 41

CLASIFICARE. 41

I. METODE CONTRACEPTIVE. 41

Metode naturale. 41

Metode artificiale. 41 contracepția masculină. 41.

Contracepția feminină. 42

II. METODE CONTRAGESTIVE. 42 EFICACITATEA. 43

I. METODE CONTRACEPTIVE. 44 a) Naturale. 44 metoda calendarului. 44 metoda temperaturii bâzâie. 46 metoda calendarului + temperatura bazală. 49 metoda testelor colorimetrice. 49 metoda Billings (ritmul mucusului cervical). 5ť metoda simpto-termică. 50 alăptatul la sân. 53 coitul întrerupt. 53 coitul rezervat. 54 abstinența totală. 55 b) Artificiale. 55 1. Contracepția masculină. 5> prezervativul masculin. SG vasectomia. 59 obstrucția nechirurgicală a deferentelor. 62 contracepția hormonală masculină. 63 contracepția prin substanțe naturale. 65 contracepția prin mijloace fizice. 67 contracepția imunologică. 07 2. Contracepția feminină. 68

Contracepția mecanică. 68 diafragmul. 68 capul (capa) cervical (â). 70 pesarul (rapacelui). 71 vimula. 71 obstrucția tubară nechirurgicală. 71 ligatura trompelor. 72 dispozitivele intracervicale.

inelele vaginale.

buretele de colagen.

D1U.

Spermicide.

Contracepția hormonală.

A. Oestroprogestativele și progestativele.

tipuri de pilule.

modul de acțiune.

eficacitate.

avantajele și inconvenientele.

criterii de alegere.

pilula de a 2-a zi.

mod de administrare; conduită în caz de oubli”. 108

B. Analogii LH-RH. 109

Contracepția prin mijloace imunologice (vaccinarea contraceptivă). 112

Contracepția prin prostaglandine. L ‘3 II. METODE CONTRAGESTIVB. „4

Avortul chirurgical. 1 14

Avortul prostaglandinic. 114

RU-486. 115

Floarea de Hibiscus. 117

BOLILE Tr ADMISE SEXUAL ȘI CONTRACEPȚI. A 118 CONTHACEPTIA LA ADOLESCENTE.122 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA. 124

PREFAȚĂ.

Răspunzând unei necesități stringente a practicii medicale, cartea repune în drepturi o problematică de prim rang pentru starea de sănătate a populației planificarea familiei. Subiect ta^ni”, marginalizat intenționat, din rațiuni independente de cele ale corpului medical, contracepția s-a înscris brusc pe o traiectorie ascendentă în optica practicienilor de diferite specialități, ca și a publicului larg, reclamând publi~ cârca unui material documentar care să aibă o cât mai mare receptivitate.

După trecerea în revistă c motivației contracepției în plan material și social, autorul apelează La o scurtă prezentare a morfofiziologiei genitale, ca suport al noțiunilor complexe care vor fi detaliate în cadrul mijloacelor de contracepție și cdatragestie.

Urmează o prezentare exhaustivă a metodelor < >~>ntraceptive, asupra cărora se oferă detalii de tehnică menite, să înlăture orice eșec de utilizare. Extraordinarele progrese din ultimele decenii ale endocrinologiei s-au materializat într-o gamă de preparate hormonale cu acțiune contraceptivă și contrageMvă. Accentele asupra contracepției hormonale sunt justificate de faptul că în prezent metoda are cea mai mare utilizare în populație. In acest context se realizează o prezentare pertinentă și obiectivă a avantajelor și a defectelor pilulei”, anulându-se o serie de concepții eronate, care limitau în mod artificial utilizarea metodei.

Contracepția masculină aste tratată ca o alternativă posibilă. Cartea este întregită de o serie de date deosebit de recente privind noi metode contraceptive aflate în studiu (metoda imunologică, prostaglandinică). Stnt abordate cu obiectivitate diferitele metode contraceptive oferindu-se, celui care dorește o orientare, date strict verificate prin metode statistice clasice, aplicabile în domeniul contracepției. Autorul deschide un larg evantai de posibilități lăsând practicianului alegerea în cunoștință de cauză a metodei cele mai convenabile prin securitate și inocuitate în condiții strict individualizate.

Redactarea sintetică, agrementată însă cu deosebit de utile detalii practice de utilizare, a permis integrarea unui număr impresionant de date într-un material echilibrat, derâi. Cartea are meritul de a H utilă In luarea unei decizii psntru di} e-rite categorii de practicieni, ginecologi, endocrinologi, pentru angajați ai cabinetelor de sfat familial ca și pentru cupluri. In plan moral și social, această carte va contribui la evitarea dramei copilului nedorit, a orfanului cu părinți”.

Editată la momentul oportun, cartea se constituie ca un material valoros, pus în slujba ameliorării condiției umane.

Acad. St. M. Mile.

INTRODUCERE.

Progresele medicinii, transformările familiei, ale societății și ale mentalității au introdus noi elemente în dorința de a avea copii, încetul cu încetul, cuplurile au început să refuze fatalitatea și să dorească, din ce în ce mai mult, să fie responsabile de maternitatea și paternitatea lor. Dorința de a nu avea copii accidentali”, ci numai copii creați”, obiecte de valoare și de semnificație pentru un cuplu ce-i zămislește, a impulsionat cercetările.

Într-o existență unde totul se programează, unde fiecare eveniment se petrece la timpul său, trebuie să tindem cătro un control al fecundității. Descoperiri succesive au permis, pe de-o parte, Hă se poată combate mai bine sterilitatea și, pe de altă parte, să se amelioreze metodele contraceptive. Este datoria întregului sistem de ocrotire a sănătății sa se ocupe de aceste aspecte. Medicii, întregul personal sanitar trebuie să fie pregătiți să asculte și să sfătuiască atât pe cei ce vin să ceară ajutor pentru a putea avea copii atunci când și-i doresc, cât și pe cei ce doresc contrariul.

Există în prezent diverse metode, care permit să se planifice nașterile în sânul familiei, să se determine momentul în care copilul să vină pe lume.

Fiecare din aceste metode prezintă avantaje și dezavantaje, care trebuie cunoscute pentru a le putea alege pe cele mai bine adaptate modului său de viață, convingerilor personale, vârstei, altor particularități individuale și a le putea, eventual, schimba. A le cunoaște înseamnă a le putea alege liber, în cunoștință de cauză.

În genere, termenul de contracepție definește metodele de împiedicare a fecundației sau a implantării oului. Cu alte cuvinte, contracepția cuprinde ansamblul tehnicilor prin care un raport sexual este făcut în mod reversibil nefecundant și pe cele ce nu permit să se realizeze implantarea oului. Acestea pot fi naturale sau artificiale și vor fi analizate pe larg. Alături de ele, vor fi însă trecute în revistă și metode de contragestie, modalități de control al fertilității prin interferarea stabilirii sau continuării menținerii sarcinii.

SCURT ISTORIC AL CONTRACEPȚIEI.

Preocupările privind împiedicarea apariției unei sarcini nedorite nu sunt noi. Încă din antichitate, oamenii au încercat să disocieze actul sexual de procreație, funcția de reproducere a sexualității de cea erotică și de comunicare. Poțiunile și unguentele ma-yice nu erau numai apanajul societăților primitive. Cu 4000 de ani în urmă, în Egiptul faraonilor apăruseră rețetele contraceptive, găsite înscrise pe papirusuri, de tipul: adăugați puțină miere unei măsuri de drojdie, amestecați bine și o introduceți”, sau folosirea unui amestec conținând excremente de crocodil, miere, natron (carbonat de sodiu, utilizat și pentru conservarea mumiilor), o substanță gomoasă”. Hipo-crate vorbește în jurământul său de atokia” (contraceptive) și phtoria” (abortive). Pliniu cel Tinăr sfătuia folosirea virtuților contraceptive ale pătrunjelului. Italiencele zilelor noastre mai cred încă în eficacitatea acestuia. Galien recurgea la metode fizico, recomandând femeii să sară de șapte ori, for-țându-se să-și atingă fesele cu călcâile”. Azi, asemenea recomandări stârnesc râsul. Să nu uităm însă, că și-n epoca noastră, asemenea recomandări s-au putut face auzite. In China, la Congresul Național al poporului, din 1956, se dădea sfatul, pentru oprirea exploziei demografice, să se folosească drept rețetă contraceptivă înghițirea a 14 mormoloci vii, patru zile după menstră și alți 10 în ziua următoare”.

Să ne întoarcem însă în vechime, llabi Yohanan Ben Zăceai formula în Talmud, în secolul 111 al erei noastre, o poțiune contraceptivă pe bază de gumă arabică, alaun lichid și suc de brândușa”. Guma arabică conține acid lactic, care se folosește și astăzi în fabricarea a numeroase preparate spermicide.

De secole, hindușii, pentru a-și diminua fecunditatea, își expun testiculii la soare. Știința modernă a confirmat că spermatozoizii au nevoie, pentru a-și conserva vitalitatea și mobilitatea, de o temperatură mai scăzută decât cea a restului corpului. Structura anatomică a scrotului reprezintă o extrem de ingenioasă instalație de iradiere a căldurii.

Majoritatea mijloacelor contraceptive actuale își au sursa în concepții vechi. Două din principalele metode zise naturale de contracepție, cea a lui Ogi-no – Knauss și cea a curbei termice, se bazează pe abstinența periodică, preconizată de medicul grec So-ranus din Ephes în secolul II al erei noastre. Observațiile sale îl conduseseră la constatarea că femeia nu putea fi fecundată decât numai în unele perioade ale ciclului menstrual, în imposibilitatea de a cunoaște mecanismul intim al ovulației, el râu a putut ajunge la concluzii riguros științifice. Metoda retragerii sau coitus interuptus”, care rămâne și astăzi mijlocul contraceptiv cel mai răspândit în lume, a fost redescoperită în secolul XIX de către medicul englez William Goodwel. Este însă probabil că acest procedeu, numit de țăranii francezi onanism conjugal”, nu putea să scape perspicacității bărbaților iuneilor antichității. De altfel, în Biblie, la capitolul 38, Geneza, se face aluzie la această metodă. IVicatul lui Onan este de fapt retragerea (coitus in-trruptus). Primul fiu al lui Iuda, Ir, căsătorit cu Ta-mur. I, a murit fiind rău înaintea Domnului”. Conform Inidiției, Onan, al 2-lea fiu al lui Iuda, a trebuit NI! Se căsătorească cu Tamara pentru a-i ridica urmași fratelui său”. Știind însă Onan că nu vor fi urmașii lui, de aceea, când intra la femeia fratelui tau, el vărsa sămânța jos, ca să nu ridice urmași fratelui său”.