Dă lăbuța (vei da și boticul)

Cri, da-mi minuta și fii atenta:

E toamna arborescenta

și nori în amestec cu stele

Curg peste autoturismele de pe șosele.

Prin toamna privești ca prin rigla de plastic

Din clasa-ntâia: fantastic

Se vedea-nvatatoarea ocolita de curcubeu.

Trăim într-un televizor color

Cu sonorul dat încetișor.

In culori peruzea, lila, ecosez

Zâmbim obraz lângă obraz, împreună

Ca Frank Sinatra și Joan Baez

Sau ca doi hamsteri sub un clar de luna.

Cri a mea, Cri

Cu tâmplele sidefii.

Mi-au cam ieșit fumurile de celebritate din cap

și viața literara mi se pare mai departe decât insulele Malvine

și fâșnețele de pe strada mi se par pure obiecte estetice.

Nu îmi mai decupez cronicile din reviste,

Nu mai „acord” interviuri:

Tot ce a fost genialoid în mine ma face acum sa zâmbesc.

Știi cit ma obseda structura materiei? Cit il iubeam pe Dylan Thomas?

Știi cum plângeam ascultând „E perfect, mama”?

Acum mentalitatea mea de producător s-a transformat într-una de

Consumator

și nu mai simt nevoia să-mi cultiv obsesiile,

Să-mi întrețin nefericirea.

Visătoria mea trista s-a resorbit

Acum, cmd ai răsărit

Deasupra mea, cu neoane curbe, de curcubeu.

Cri, draga eu.

Trec autoturisme absente

Pe șosele fluorescente.

Va veni spic de zăpadă

și va fi altfel colorata fiecare piatra de pe strada

O sa viscolească peste parbrize, capote

Iar noi, sub plapuma de satin

Vom citi la căldură Truman Capote

In miros de scorțișoară și vin.

In televizorul color

Cu sonorul dat încetișor

Din parul tau oricare fir, șuvița și franj

Va fi dublat cu frez, ciclamen și oranj

(culorile nefiind bine reglate),

Cri a mea cu tlmple perlate.

Stiu acum ca viața exista ca sa fie trăită

Asta înveți de fapt de la o femeie: ca nu ești nemuritor

Ca nu ești tot una cu universul chiar daca ești un mic univers.

Stiu acum ca nici un poem nu a schimbat viața nimănui.

Da lăbuța (vei da și boticul)

Toamna lsi agata baticul

In pomii turcoaz.

Noi hoinărim prin fototapetul cu frunze gălbui și cer de atlaz.

SFÂRȘIT