Doctor Spock - Ingrijirea sugarului si a copilului

AVEȚI ÎNCREDERE ÎN DUMNEAVOASTRĂ ȘI ÎN COPILUL DUMNEAVOASTRĂ

Știți mai mult decât credeți că știți. În curând veți avea un copil. Poate că deja aveți unul. Dacă nu ați avut prea multă experiență, vă puteți întreba daca veți ști cum să-l creșteți corespunzător. Chiar dacă vă simțiți bine față de modul în care v-ați crescut copilul, puteți avea totuși întrebări despre provocarea viitoare, indiferent dacă aceasta este un nou copil, educarea copilului să meargă la toaletă sau prima zi de grădiniță.

Probabil că a existat o perioadă în care părinții știau exact cum să-și educe copiii (sau cel puțin așa aveau impresia), însă pentru majoritatea dintre noi pur și simplu nu există reguli clare de urmat. Avem mai multe opțiuni, dar acestea presupun mai multe alegeri pe care trebuie să le facem. Este hrănitul la sân neapărat necesar? Ar trebui să luăm copilul în brațe întotdeauna dacă acesta plânge? Și ce s-ar întâmpla dacă nu am proceda astfel? Este în regulă să ne reîntoarcem la serviciu și dacă da, când? Sunt cu adevărat bune pentru copilul meu emisiunile educaționale de la televizor? Ca să nu mai vorbim de toate acele imunizări. Oriunde v-ați îndrepta atenția există experți care vă spun ce aveți de făcut. Problema este însă că aceștia se contrazic reciproc!

Nu luați foarte în serios tot ceea ce spun vecinii! Nu fiți foarte uimiți de ceea ce spun experții! Nu vă temeți să aveți încredere în propriul dumneavoastră bun simț. Dacă abordați lucrurile treptat, dacă vă ascultați instinctele și dacă vă împărtășiți problemele cu prietenii, familia, medicul sau moașa, creșterea copilului nu va fi o sarcină complicată. Știm sigur că dragostea naturală pe care părinții o au pentru copii lor este de sute de ori mai importantă decât cunoașterea precisă a tehnicii de schimbare a scutecului sau decât cunoașterea momentului când trebuie introduse în alimentație alimentele solide. De fiecare dată când vă luați în brațe copilul, chiar dacă la început vi se va părea ceva destul de ciudat, de fiecare dată când îl schimbați, îi faceți baie, îl hrăniți, îi zâmbiți, acesta va simți că vă aparține și că și dumneavoastră îi aparțineți.

Mulți oameni au studiat diverse metode de creștere a copiilor și au ajuns la concluzia că ceea ce mămicile și tăticii buni simt în mod instinctiv că trebuie să facă pentru copiii lor este de cele mai multe ori cel mai bine. Toți părinții își cresc copiii cel mai bine atunci când au o încredere naturală în ei înșiși. Este mai bine să fiți relaxați și să faceți câteva greșeli decât să încercați din greu să fiți perfecți.

Copiii învață atât din lucrurile pe care părinții lor le fac corect cât și din greșelile acestora. Dacă nu răspundeți întotdeauna imediat atunci când copilul dumneavoastră plânge, acesta va avea ocazia să învețe să se controleze. Atunci când vă pierdeți răbdarea față de copilașul dumneavoastră – și la un moment dat acest lucru i se întâmplă fiecărui părinte – acesta va învăța că și dumneavoastră aveți sentimente și va avea șansa să observe cum vă redobândiți controlul. Copiii au o pornire instinctivă spre a explora, a experimenta, a învăța, a construi relații cu alți oameni. O mare parte din a fi un bun părinte constă în a-i permite copilului să-și urmeze pur și simplu aceste instincte puternice. Astfel, în timp ce aveți încredere în dumneavoastră, este bine să vă amintiți să aveți încredere și în copilul dumneavoastră.

Cum învățați să fiți părinte.Tăticii și mămicile nu învață cum să aibă grijă de copiii lor citind cărți și articole, deși acestea pot fi valoroase și le pot oferi răspunsuri la întrebări și probleme specifice. Mai degrabă ei învață lucrurile de bază în timpul propriei lor copilării, în funcție de modul în care au fost crescuți. Ei știu foarte bine lucrurile pe care le-au repetat de nenumărate ori atunci când s-au jucat în căsuțe de lemn sau și-au îngrijit păpușile. Dacă un copil este crescut într-o manieră lejeră, probabil că își va trata la fel copiii. În mod asemănător, un copil care este crescut de părinți după reguli stricte este foarte probabil să devină la rândul lui un părinte relativ strict. Cu toții sfârșim prin a fi într-o oarecare măsură asemănători părinților noștri, în special în ceea ce privește modul în care ne creștem copii. Fiecare părinte a descoperit – și veți descoperi și dumneavoastră (dacă nu ați făcut-o deja) – că uneori atunci când discută cu copilul său aude vocea părinților săi ieșind de pe propriile sale buze, având exact aceeași intonație și pronunțând exact aceleași cuvinte.

Vă puteți gândi la modul în care părinții dumneavoastră v-au crescut. Care din acțiunile lor vi se par acum a fi pozitive și constructive? De asemenea, puteți lua în considerare acțiunile lor pe care cu siguranță nu doriți să le repetați. Atunci când aveți un copil aveți minunata oportunitate de a vă gândi la lucrurile care v-au făcut persoana care sunteți astăzi și la ce tip de părinte ați dori să deveniți. Numai acest tip de introspecție vă va ajuta să înțelegeți cum stau lucrurile și să aveți încredere în propriile dumneavoastră instincte și bineînțeles să deveniți un părinte mai bun. Veți descoperi că veți învăța treptat cum să fiți părinte, experiența acumulându-se pe măsură ce vă îngrijiți copilul. Veți dobândi încredere și dragoste atunci când veți descoperi că vă puteți hrăni, schimba, îmbăia copilul foarte bine și că acesta răspunde la tot ceea ce faceți. Aceste calități vor deveni fundația unei relații solide și pline de încredere cu copilul dumneavoastră. Totuși, nu vă așteptați să vă simțiți astfel chiar de la început.

Toți părinții își influențează copiii, dar mulți dintre ei sunt surprinși să descopere că influența poate fi exercitată în ambele

sensuri și că au învățat foarte multe despre ei înșiși și despre lume de la copiii lor. Puteți descoperi (la fel cum mulți alții au descoperit la rândul lor) că a fi părinte reprezintă cel mai important pas pe care o persoană îl face către maturitate.

CREȘTEREA COPIILOR ÎNTR-O LUME SCHIMBĂTOARE

Cu toții suntem imigranți într-un fel sau altul.Națiunea noastră (SUA – n. tr.) a fost îmbogățită de valuri repetate de imigranți. Experiența deplasării într-o țară nouă este una pe care mulți americani o împărtășesc. Este stresant să pleci lăsând în urmă tot ceea ce îți este familiar – limbă, familie, cultură, teritoriul natal – și este de două ori mai dificil să-ți crești copilul într-o țară nouă și ciudată. Toate regulile sunt diferite. Valorile care au persistat timp de generații acum par a fi inadecvate. Ceea ce acasă păreau a fi acțiuni normale ale unui părinte aici pot fi considerate abuz față de copii. Nu este de mirare că părinții care sunt nou-veniți în această țară se simt de multe ori nesiguri pe sine, îngrijorați sau chiar furioși.

Dar lucrurile nu sunt foarte diferite nici pentru părinții care sunt născuți și crescuți în America. Mulți dintre noi am întors spatele cu mult timp în urmă tradițiilor care ofereau o anumită certitudine și o cale morală clară. Ne-am îndepărtat de familie și nu mai considerăm experiența părinților noștri a fi un ghid potrivit pentru noi. De fapt, cultura noastră se schimbă atât de rapid încât este posibil să ne întrebăm dacă experiențele noastre din copilărie sunt relevante în raport cu experiențele pe care copilul nostru le trăiește în ziua de azi. Majoritatea părinților de azi au crescut într-o lume în care se considera că mamele trebuie să stea acasă cu copiii lor, în care nimeni nu avea calculator și în care cel mai mare inamic al Statelor Unite era o țară care în prezent nici nu mai există. Cu toții încercăm să ne dăm seama de situația actuală și de modificările care au loc în această lume rapid schimbătoare. Într-un fel sau altul, cu toții suntem imigranți.

Cheia succesului este flexibilitatea.Am învățat de la imigranți că succesul depinde de abilitatea familiei de a-și menține valorile culturale, reușind în același timp să se integreze în societate. Acest tip de flexibilitate nu este ușor, însă alternativele sunt de cele mai multe ori mult mai rele. Familiile care renunță la rădăcinile lor etnice și culturale se găsesc de multe ori în derivă, neavând nici un sprijin. Părinții care încearcă să ridice un zid în jurul familiilor lor descoperă că acest zid este dărâmat de cultura țării în care trăiesc sau că, adesea, copiii lor evadează. Copiii imigranților învață acasă și la școală să vorbească mai multe limbi, învățând astfel să facă mai ușor tranziția între două seturi de reguli sociale. Imigranții care reușesc să fie părinți buni sunt cei care au descoperit metode pentru a-și sprijini copiii atunci când aceștia sunt nevoiți să-și schimbe în mod repetat mediul în care trăiesc. Ei își ajută copiii să înțeleagă tradiția, dar și ceea ce este nou în același timp.

Același tip de abordare flexibilă îi poate ajuta pe toți părinții să facă față provocării creșterii copiilor într-o societate în continuă schimbare. Trebuie să fiți capabili să vă păstrați valorile de bază dar în același timp să fiți deschiși către ceea ce este nou. Trebuie să alegeți care schimbări veți accepta și pe care le veți respinge. Cărțile de felul acesteia vă pot învăța despre copii și despre nevoile lor în diferite etape ale dezvoltării acestora, însă nu vă pot spune ce să faceți. În final va trebui să vă alegeți singuri acțiunile în conformitate cu ceea ce considerați a fi rezonabil, important și adevărat.

CARE SUNT SCOPURILE DUMNEAVOASTRĂ ATUNCI CÂND VĂ CREȘTEȚI COPILUL?

Gândiți-vă la scopuri. Într-o lume nesigură și din ce în ce mai plină de incertitudini, am face bine să ne întrebăm care sunt scopurile pe care le avem atunci când ne creștem copiii. Oare rezultatele bune la școală sunt cele mai importante? Este oare mai importantă abilitatea acestora de a construi și menține relații interumane bune? Dorim ca ei să fie indivizi competitivi astfel încât să aibă succes într-o societate ca a noastră, sau dorim ca să învețe să coopereze cu cei din jur și uneori să renunțe la propriile dorințe pentru binele altora? Ce fel de adulți dorim să devină copiii noștri pentru a fi membri fericiți și productivi ai societății?

Aceste întrebări se adresează unor probleme fundamentale ale creșterii copiilor. A fi părinte înseamnă a face unele alegeri. Pentru a decide ceea ce este cel mai bine pentru copilul dumneavoastră este bine să vă gândiți la aceste întrebări de fiecare dată înainte de a lua o decizie importantă. Atât de mulți părinți sunt complet ocupați cu problemele dificile de zi cu zi încât nu mai au o vedere de ansamblu a scopului final al acestei importante activități care este îngrijirea copiilor. Sper că prin faptul că vă creșteți copiii veți reuși să înțelegeți ceea ce este important pentru dumneavoastră în viață, iar această înțelepciune vă va ghida atunci când faceți alegerile referitoare la modul în care vă creșteți copilul.

SPOCK CLASIC

Suntem dezamăgiți. În cei șaizeci de ani de practică pediatrică am fost martorul unor transformări minunate în societatea noastră. Medicina modernă poate face minuni, iar copiii n-au fost niciodată mai sănătoși. Tehnologia ne-a pus la dispoziție confortul la care, cu câteva decenii în urmă, nici cei foarte bogați n-ar fi visat măcar. Suntem mult mai la curent cu ceea ce se întâmplă în lume – comunitatea mondială a devenit o realitate. Există premisele unor transformări și mai importante.

În același timp, am fost martorul unei tendințe crescânde a literaturii, teatrului și cinematografiei de a marginaliza aspectele pacifiste și spirituale ale omenirii și de a focaliza asupra laturii sale necizelate. Manierele în viața socială au devenit mai grosolane, iar credințele religioase îndelung respectate s-au erodat. Mass media alimentează cele mai primitive tendințe ale copiilor, iar ecartul dintre bogați și săraci – dintre cei care au și cei care nu au – s-a adâncit în societatea zilelor noastre.

În multe privințe ne-am pierdut credința în rostul vieții și certitudinea că înțelegem lumea și societatea în care trăim. Ceea ce vreau să spun este că vă creșteți copiii în contextul unor vremuri confuze și rapid schimbătoare. Țelurile și aspirațiile pe care le aveți pentru copiii dumneavoastră vor fi adânc influențate de aceste timpuri, de ideile și credințele la modă. Un nucleu de valori și convingeri – cele care rămân neschimbate de modificările sociale tumultuoase – vă va servi drept cel mai bun reper în trasarea unui destin pentru familia dumneavoastră. Sper că, măcar din când în când, la capătul unei zile agitate, veți sta și vă veți gândi încotro vă îndreptați și în ce măsură interacțiunea de zi cu zi cu proprii copii reflectă valorile dumneavoastră fundamentale și visurile pentru viitorul lor.

ȘI PĂRINȚII SUNT OAMENI

Părinții au și ei nevoi.Cărțile despre îngrijirea copiilor – inclusiv aceasta – accentuează atât de mult nevoile copiilor de dragoste, înțelegere, răbdare, îngrijire, fermitate, protecție, camaraderie – încât uneori părinții se simt epuizați din punct de vedere fizic și emoțional numai citind lucrurile care se așteaptă din partea lor. Ei capătă impresia că nu ar trebui să mai aibă nevoi sau viață personală, precum și nici o altă ocupație în afară de creșterea copiilor; datorită acestor impresii ei nu se pot abține să simtă faptul că orice carte care se referă la creșterea copiilor îi va critica atunci când lucrurile vor lua o turnură nedorită.

Pentru a fi cu adevărat corecți această carte ar trebui să aibă un număr egal de pagini despre nevoile părinților, frustrările acestora (atât la domiciliu cât și în afara acestuia), despre cât de obosiți pot fi și despre nevoia lor de a auzi (măcar din când în când) că fac o treabă bună. Îngrijirea copiilor presupune o cantitate enormă de muncă grea: pregătirea unei alimentații corespunzătoare, spălarea hainelor, schimbatul scutecelor, curățarea murdăriei, întreruperea conflictelor și a plânsului, ascultarea poveștilor care uneori sunt dificil de înțeles, participarea la jocuri și lectura cărților care nu sunt foarte interesante pentru un adult, răbdarea infinită necesară la grădina zoologică și la muzee, ajutorul acordat pentru tema pentru acasă, distragerea de la treburile casei de către copiii care sunt dornici să vă ajute, mersul la ședințele cu părinții în serile în care sunteți obosiți și așa mai departe.

Realitatea este că îngrijirea copiilor este o sarcină de lungă durată, dificilă, ale cărei recompense nu sunt evidente imediat, munca depusă este de multe ori subevaluată iar părinții sunt la fel de umani și aproape la fel de vulnerabili ca și copiii lor.

Bineînțeles, părinții nu au copii pentru că vor să fie martiri, ci datorită faptului că-i iubesc și doresc să îi crească, mai ales că își amintesc cât de mult au fost iubiți de proprii lor părinți atunci când au fost mici. Îngrijirea propriilor copii, faptul că îi văd crescând, dezvoltându-se și devenind oameni destoinici le oferă celor mai mulți părinți – în ciuda muncii grele pe care o depun – cea mai mare satisfacție a vieții. Este un act de creație, plin de fecunditate la toate nivelurile. Mândria pe care o resimțiți în urma realizărilor lumești (obișnuite) de obicei pălește în comparație cu aceste sentimente.

Sacrificiul de sine inutil și preocupările excesive.Mulți oameni conștiincioși, atunci când au de-a face cu noua responsabilitate reprezentată de faptul că sunt părinți, se simt ca și cum ar trebui să renunțe la întreaga lor libertate și la toate plăcerile lor anterioare nu din rațiuni practice ci pur și simplu din principiu. Alții devin obsedați de faptul că sunt părinți, uitându-și toate celelalte interese personale. Chiar dacă uneori se furișează pentru a se distra, ei se simt prea vinovați pentru a se bucura din plin de activitățile pe care le desfășoară. Ajung să își plictisească prietenii și să se plictisească între ei. Pe termen lung sunt afectați de situația creată și nu se pot abține ca la un nivel inconștient să reproșeze acest lucru propriilor lor copii.

Preocuparea completă față de un copil este normală pentru mulți părinți, însă după o vreme – de obicei între 2 și 4 luni – aria preocupărilor trebuie să se lărgească din nou. În particular, fiți atenți la păstrarea unei relații pline de tandrețe cu partenerul de viață. Petreceți momente de calitate cu soțul, soția sau cu alte persoane importante. Amintiți-vă să vă priviți reciproc, să vă zâmbiți și să vă exprimați dragostea. Faceți un efort pentru a avea suficientă intimitate și energie și a vă continua activitatea sexuală. Țineți minte că o relație plină de iubire între părinți este cea mai bună modalitate pentru copii să învețe cum să fie intimi cu o altă persoană, aceasta fiind o lecție pe care copilul dumneavoastră o va folosi atunci când va ajunge adult și va avea propriile sale relații. Așadar, unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru copilul dumneavoastră și bineînțeles și pentru dumneavoastră înșivă este să vă lăsați copilul să vă îmbogățească și nu să vă inhibe relația cu partenerul de viață.

INSTINCT ȘI EDUCAȚIE

Cât de mult control aveți?Din foarte multe cărți referitoare la cum să fiți părinți este ușor să rămâneți cu impresia că modul în care va evolua copilul dumneavoastră depinde în totalitate de acțiunile pe care le întreprindeți. Dacă faceți o treabă bună veți avea un copil bun. Vecinul dumneavoastră, al cărui copilaș este perfect în toate privințele, are o părere grozavă despre sine. Iar când copilul dumneavoastră învață să vorbească ceva mai târziu decât copilul vecinului sau dacă are un temperament mai agresiv decât acesta, bineînțeles că veți considera că este în totalitate vina dumneavoastră.

Adevărul este că unii copii se nasc cu temperamente care fac ca ei să fie mai dificil de îngrijit, mai fricoși, mai neglijenți, cu o percepție mai intensă a lucrurilor, sau reprezentând o provocare mai mare pentru părinții lor din alte puncte de vedere. Dacă sunteți norocoși probabil că veți avea un copil cu un temperament care se va potrivi foarte bine cu temperamentul dumneavoastră. Dacă nu sunteți atât de norocoși – în particular dacă temperamentul copilului dumneavoastră se potrivește destul de puțin cu așteptările și stilul dumneavoastră personal, ar putea fi necesar să învățați metode speciale care să vă ajute să vă creșteți copilul astfel încât acesta să se dezvolte în cea mai sănătoasă direcție posibilă și să fiți părinte fără „a înnebuni”. De exemplu, poate fi necesar să învățați cum să liniștiți un copil care are colici (cu toate că sunt sigur că acesta este un lucru pe care cred că nu v-ați dori niciodată să fiți nevoiți să-l cunoașteți) sau cum să ajutați un copil excesiv de prudent să înceapă să-și asume riscuri minore.

Totuși, metodele speciale nu sunt suficiente. În primul rând, va trebui să acceptați faptul că are personalitatea sa. Ca părinte, veți avea cea mai mare influență asupra personalității copilului în plină dezvoltare, însă nu este necesar să mențineți totul sub un control strict. Copiii simt nevoia atât să se simtă acceptați cât și să fie acceptați cu adevărat. Doar după ce obțineți acest lucru veți putea colabora eficient cu ei pentru a trece de perioadele dificile cât mai ușor și pentru a-i face să se dezvolte cât mai bine.

Acceptând copilul pe care îl aveți.Ce se întâmplă când copilul pe care-l aveți diferă de tipul de copil pe care vă gândeați că vi l-ați dori. Aceasta poate fi o sursă importantă de animozitate între dumneavoastră și copiii dumneavoastră dacă nu sunteți conștienți de problemă. Bineînțeles, părinții au personalități bine formate și nu se pot schimba peste noapte. Un cuplu blând poate fi ideal pentru a crește un copil cu o fire sensibilă, însă este foarte probabil să nu fie nici pe departe pregătit pentru a crește un copil energic, hotărât, încăpățânat, pe care l-ar considera dificil, derutant și provocator indiferent de cât de mult l-ar iubi. Un alt cuplu ar putea să crească cu ușurință și bucurie o fată curajoasă, însă în același timp ar putea fi foarte dezamăgiți dacă aceasta ar fi liniștită și prudentă.

Nu contează nici măcar faptul că părinții sunt oameni care înțeleg că nu pot avea la comandă copilul pe care și-l doresc atât de mult. Fiind oameni, ei au așteptări iraționale și nu se pot abține să se simtă dezamăgiți.

Mai mult, pe măsură ce copiii devin ceva mai mari, ei le-ar putea reaminti în mod conștient sau inconștient de un frate, soră, tată sau mamă care ne-au făcut viața dificilă la un moment dat. O fiică poate avea trăsături asemănătoare cu cele ale surorii mai tinere a mamei ei, care obișnuia să o tragă pe mama ei de păr tot timpul, iar mama poate să nu realizeze în mod conștient că aceasta este în mare parte cauza supărării pe care o resimte față de copil. Un tată poate fi deranjat în mod excesiv de timiditatea fiului său, fără a face vreodată legătura dintre aceasta și faptul că el însuși a avut dificultăți foarte mari în a-și depăși timiditatea atunci când a fost copil.

Unele persoane denumesc această situație „problema compatibilității”, care se referă la cât de bine așteptările, scopurile, speranțele, visele și aspirațiile dumneavoastră referitoare la copiii pe care-i veți avea se potrivesc cu talentele și temperamentul înnăscute ale acestora.

„Problema compatibilității” determină într-o măsură semnificativă modul în care lucrurile vor evolua pentru dumneavoastră și pentru copiii dumneavoastră pe măsură ce îi creșteți. Problemele legate de compatibilitate duc adeseori la apariția unor probleme importante în multe familii. Dacă de exemplu sunteți dezamăgit în mod cronic de faptul că fiul dumneavoastră nu este un geniu în matematică sau nu are o coordonare excelentă și veți petrece o cantitate semnificativă de timp încercând să-l faceți ceea ce nu este (și nu are talentul înnăscut pentru a deveni), vă pot garanta că atât pe dumneavoastră cât și pe copil vă pândesc mari probleme. Dacă pe de altă parte ajungeți să vă iubiți copilul pentru ceea ce este în realitate și nu pentru ceea ce v-ar plăcea dumneavoastră ca acesta să fie, viața voastră împreună se va dovedi mult mai lină și mai fericită.

Vă puteți face copilul mai deștept?Pe scurt răspunsul este da… și nu. Experții sunt acum de acord că în medie aproximativ jumătate din inteligența unei persoane este determinată genetic și cealaltă jumătate de alți factori cum ar fi alimentația, infecțiile și alte evenimente dăunătoare, precum și bineînțeles de experiențele prin care copilul trece în timp ce crește. Aici discutăm despre tipul de inteligență care este măsurată de testele IQ standard (vezi capitolul „Învățatul și creierul” din secțiunea 5). Există și alte tipuri de inteligență cum ar fi inteligența interpersonală (abilitatea de a-i înțelege pe alții și de a fi un bun ascultător), inteligența atletică și inteligenta muzicală. Și acestea depind aproape sigur atât de zestrea genetică cât și de experiență.

Zestrea genetică a unei persoane furnizează o matriță grosieră a creierului. Detaliile structurilor cerebrale sunt finisate de experiență.

Genele instruiesc celulele nervoase să se deplaseze în diferitele regiuni ale creierului și determină principalele circuite care leagă diferitele regiuni ale creierului între ele. Experiența și învățatul influențează modul în care celulele nervoase individuale se conectează între ele pentru a forma minicircuite care stau la baza gândirii efective. De exemplu, când un copil învață să vorbească limba engleză, anumite conexiuni cerebrale din ariile cerebrale ale limbajului devin mai puternice. În același timp, conexiunile care sunt necesare numai altor limbaje (de exemplu chineza) dispar datorită lipsei de utilizare.

Genele influențează cât de ușor sau de rapid o persoană poate acumula anumite tipuri de cunoștințe sau anumite deprinderi. În acest fel, genele pot îndrepta talentele individuale către un anumit domeniu (de exemplu o persoană poate fi bună la numere sau la oameni). De asemenea, genele pot stabili limite referitoare la capacitățile unui copil anume. De exemplu, după ce m-am antrenat un an întreg în Liga Mică, nu am reușit nici măcar o dată să lovesc mingea. Mulți dintre pacienții mei au auzit deja această poveste. Consider că îi amuză și în același timp îi asigură de faptul că nu trebuie să fii bun la toate pentru a avea succes în viață. Oare cu suficient antrenament și practică aș fi putut învăța să lovesc? Poate, dar acest lucru ar fi presupus un efort uriaș din partea mea pentru a mă transforma într-un jucător bun și mă îndoiesc că aș fi putut deveni vreodată bun cu adevărat.

Experiențele pe care le trăiește un copil (de exemplu antrenamentele de sport) îi afectează dezvoltarea creierului, însă în același timp creierul are un rol foarte important în experiențele pe care copilul le caută și de pe urma cărora se bucură. Părinții înțelepți își ajută copii să-și descopere talentele și îi încurajează în direcțiile respective, recunoscând în același timp că oricine are limitări care trebuie să fie respectate.

Supercopii?Învățarea determină modificări la nivel cerebral. Însă acest lucru nu înseamnă că putem (sau ar trebui) să încercăm să creăm supercopii prin stimulare și educație neîntreruptă. Învățarea se produce cel mai eficient atunci când copilul este fericit, relaxat, atent și în nici un caz atunci când este asaltat de fapte reci, nedorite și nenaturale. Materialele „seci” de studiu (numai litere și cifre) nu-și au locul în educația unui copil.

Cele mai bune experiențe pentru copii sunt acelea în timpul cărora ei se bucură cu adevărat. Pentru a fi benefică experiența trebuie să fie înțeleasă de copilul dumneavoastră. Vă puteți da seama dacă experiența are sens atunci când copilul zâmbește, râde, gângurește sau privește îndelung cu ochii mari și strălucitori. Copiii mici nu înțeleg cuvintele pe care părinții lor le pronunță, însă faptul că li se vorbește are cu siguranță sens pentru ei.

Despre multe produse care se găsesc de cumpărat se spune că sunt dovedite științific că ar crește inteligența copiilor. Aceste pretenții sunt complet exagerate (ca să nu le spunem minciuni grosolane).

DRAGOSTEA ȘI LIMITELE

Există un singur truc real pentru a crește un copil sănătos din punct de vedere mintal: o relație bazată pe dragoste, îngrijire și respect reciproc între acesta și părinții săi. Opriți-vă un moment și gândiți-vă la ce înseamnă să fiți iubitor, să îl îngrijiți și să-i oferiți respect.

A fi iubitor înseamnă mai presus decât orice a vă accepta copilul ca fiind un individ care este minunat însă nu perfect. Fiecare copil are puncte tari și slăbiciuni, talente și dezavantaje. Unii copii sunt în mod natural tăcuți și le place să fie mângâiați. Alții sunt zgomotoși și aventuroși. Dacă vă iubiți copilul înseamnă că vă veți „ajusta” așteptările pentru a vi le potrivi cu copilul pe care-l aveți și nu veți încerca să vă „ajustați” copilul pentru ca acesta să se ridice la înălțimea așteptărilor dumneavoastră.

O altă parte a iubirii este să descoperiți modalități de a vă împărtăși fericirea. Aceasta ar putea însemna să vă jucați de-a gâdilatul, să vă uitați împreună pe o carte cu poze, să faceți o plimbare în parc sau pur și simplu să discutați despre diferite lucruri. Copiii nu trebuie să aibă aceste experiențe pe tot parcursul zilei, însă trebuie totuși să trăiască câteva momente de fericire împărtășită în fiecare zi.

Bineînțeles, copiii au și alte nevoi. Dacă înțelegeți acele nevoi și vă luați angajamentul să le satisfaceți, acest lucru înseamnă a vă îngriji copilul. Nevoile sunt în continuă schimbare. Un nou-născut are nevoie de orice: hrănire, schimbarea hainelor, spălare, ținut în brațe și are nevoie să-i vorbiți. Pe parcursul primului an de viață repetarea experienței de a fi îngrijit creează un sentiment de încredere profundă în alți oameni și un optimism față de lume în general. Pe măsură ce abilitățile li se dezvoltă, aceștia au nevoie de ocazii din ce în ce mai frecvente de a face lucrurile singuri. Ei au nevoie de provocări care să fie suficient de dificile pentru a le dezvolta capacitățile, însă să nu fie atât de grele încât aceștia să fie copleșiți. Copiii trebuie să fie capabili să-și asume mici riscuri, fiind pe cât posibil în siguranță. Ei nu pot învăța să se hrănească dacă nu li se permite la început să facă mizerie. Copiii care învață să își lege singuri șireturile trebuie să încerce în mod repetat în ciuda eșecurilor până când vor reuși. Sarcina unui părinte este să stabilească limitele în interiorul cărora asumarea riscurilor poate fi încercată.

Respectul reciproc reprezintă o altă modalitate de stabilire a limitelor. Copiii vor ca ceea ce-și doresc să primească imediat. Ei trebuie să învețe diferența dintre a vrea și a avea nevoie. Copiii bine educați știu că vor primi întotdeauna lucrurile de care au nevoie, însă nu vor primi mereu ceea ce își doresc. De asemenea, ei înțeleg faptul că și alți oameni au la rândul lor nevoi și dorințe. Copiii învață aceste lecții atunci când părinții îi tratează cu bunătate și respect, cerând la rândul lor respect, cooperare și politețe. Când vine vorba de creșterea copiilor, dragostea nu este suficientă. Copiii au nevoie atât de dragoste cât și de limite (vezi cap. „Necesitățile copiilor” și „Disciplina” din secțiunea a III-a pentru mai multe informații despre dezvoltarea emoțională și morală, precum și despre disciplina efectivă).

DIVERSITATEA FAMILIILOR

Nu există un singur mod corect de a crește copii. Multe abordări diferite pot funcționa. În aceeași ordine de idei, nu există un singur tip perfect de familie. Copiii pot prospera cu o mămică și un tătic, doar cu unul dintre părinți, cu bunicii sau cu părinții vitregi, cu două mame sau doi tătici sau făcând parte dintr-o familie mare (sper că această minunată diversitate este reflectată pe tot parcursul acestei cărți, cu toate că adeseori pentru a economisi cuvinte am utilizat formula cunoscută „mămică și tătic”).

Familiile care nu se potrivesc profilului tipic de „mămică și tătic” trebuie adeseori să facă față unor provocări speciale. Este posibil să fie necesar să combată prejudecățile și poate fi dificil să găsească o comunitate în care să fie acceptate. De asemenea, aceste familii ar putea fi nevoite să se asigure în mod conștient că dragii lor copii sunt expuși la o gamă completă de oameni și experiențe. De exemplu, în familiile cu părinți homosexuali sau lesbiene, poate fi necesară o planificare conștientă pentru asigurarea șansei copiilor de a dezvolta relații apropiate cu adulții de ambele sexe. În familiile cu copii adoptați care provin din alte țări, planificarea poate fi necesară pentru a fi siguri că ei sunt expuși culturii din țara lor de origine. Într-o familie în care părinții sunt ocupați aproape tot timpul planificarea poate fi necesară pentru a le asigura copiilor sentimentul că aparțin unei comunități. A fi un părinte bun înseamnă a plănui pentru a satisface nevoile copiilor. Acest lucru este adevărat pentru toate familiile.

Există și alte provocări cărora este mai dificil să li se facă față, cum ar fi sărăcia, bolile mintale ale părinților, dependența acestora de alcool sau droguri, precum și violența în comunitate și la domiciliu. Un alt set de provocări speciale sunt bolile cronice sau problemele de dezvoltare ale copiilor înșiși. Numai puține familii sunt suficient de norocoase pentru a fi ocolite de aceste necazuri. Cu toate acestea, majoritatea părinților reușesc prin dragoste și curaj să depășească toate dificultățile, iar copiii pe care-i cresc posedă adeseori aceleași calități minunate. Ca indivizi și ca societate trebuie să recunoaștem atât provocările cât și eforturile bine direcționate pe care părinții, familiile și copiii le fac pentru a se dezvolta pe deplin.

SECȚIUNEA I
COPILUL DUMNEAVOASTRĂ, AN DUPĂ AN

ÎNAINTE DE NAȘTEREA COPILULUI DUMNEAVOASTRĂ

COPIII SE DEZVOLTĂ; LA FEL ȘI PĂRINȚII

Dezvoltarea fetală. Atunci când vă gândiți la toate schimbările incredibile care se petrec pentru a transforma un ovul fecundat într-un nou-născut, cum ați putea să nu fiți uimiți? Atunci când majoritatea femeilor realizează că sunt însărcinate – la aproximativ 5 săptămâni după ultimul lor ciclu menstrual – embrionul este deja destul de complex. Având forma unui disc, el are un strat intern de celule care vor evolua și vor forma cea mai mare parte a organelor interne, un strat mijlociu de celule din care se vor forma mușchii și oasele și un strat extern de celule care va da naștere la tegument și la neuronii din creier și de la nivelul măduvei spinării. La aproximativ 8 săptămâni de la concepție (în jur de 10 săptămâni după ultimul ciclu menstrual) toate organele majore au început să se formeze și fătul începe să capete aspect uman, însă el are numai 5 cm lungime și cântărește doar în jur de 10 g.

La 4–5 luni de sarcină – aproximativ la jumătatea acesteia – există un punct de cotitură. Acum este perioada în care veți simți primele mișcări ale copilului dumneavoastră. Dacă până în acest moment nu ați efectuat un examen ecografic, aceste mici împunsături și lovituri pot fi prima dovadă palpabilă că purtați cu adevărat un copil și momentul poate fi foarte emoționant.

Avansând către cel de-al treilea trimestru, după aproximativ 27 de săptămâni veți descoperi că fătul crește, crește și iar crește. Lungimea lui se dublează, greutatea se triplează iar creierul se dezvoltă chiar mai rapid decât atât. În același timp apar noi comportamente: deja în săptămâna 29 de gestație copilul se agită ca răspuns la un zgomot puternic. Totuși, dacă zgomotul se repetă la un interval de 20 de secunde, copilul va ajunge să-l ignore. Acest comportament – denumit obișnuință – este dovada apariției memoriei.

Dacă un sunet plăcut este repetat – să spunem sunetul vocii dumneavoastră citindu-i poezii – acest sunet va fi reamintit de copilul dumneavoastră și după naștere copiii vor fi înclinați să vă asculte vocea mai degrabă decât vocea unui străin. Dacă aveți o piesă muzicală pe care o ascultați în mod repetat în timpul celui de-al treilea trimestru, există șanse destul de mari ca aceasta să-i placă și copilului dumneavoastră atât înainte de naștere cât și după aceea. Fără nici o îndoială învățarea începe înainte de naștere. Totuși, acest lucru nu înseamnă că trebuie să luați la maternitate cu dumneavoastră și manualele împreună cu hainele. Nu s-a dovedit că învățatul în mod „special, intenționat” reprezintă un beneficiu suplimentar pentru învățarea fetală. În loc de aceasta, cei mai importanți stimuli pentru dezvoltare sunt stimulii naturali: sunetul vocii dumneavoastră, ritmurile corpului dumneavoastră.

SPOCK CLASIC

Nu există nimic mai fascinant pe lume decât a urmări cum crește și se dezvoltă un copil. La început, vă gândiți la aceasta doar prin prisma faptului că el crește în dimensiuni. Apoi, pe măsură ce bebelușul începe să facă diverse lucruri, vă puteți gândi cum că învață diverse „șmecherii”. Dar totul este mult mai complicat și mai plin de înțelesuri decât atât.

Din unele puncte de vedere, dezvoltarea fiecărui copil parcurge, pas cu pas, întreaga istorie, fizică și spirituală, a speciei umane. Bebelușii iau naștere în uter sub forma unei unice minuscule celule, în același fel în care a apărut prima ființă vie în oceanul primordial. Câteva săptămâni mai târziu, când se află învăluiți în lichidul amniotic călduț, ei au branhii precum peștii și cozi ca amfibienii. Spre sfârșitul primului an de viață, când învață să se țină pe picioare, ei retrăiesc acea perioadă de acum milioane de ani când strămoșii noștri au trecut la stațiunea bipedă și au învățat să-și folosească degetele cu pricepere și delicatețe.

Sentimentele contradictorii referitoare la sarcină.Fiecare dintre noi are un ideal legat de a fi părinte, iar de cele mai multe ori acest ideal presupune că fiecare femeie este copleșită de bucurie atunci când urmează să aibă un copil. Ea își petrece restul sarcinii visând lucruri frumoase despre copil. Când acesta se naște, ea se va transforma subit, asumându-și rolul de mamă cu ușurință și încântare. Dragostea este instantanee iar legăturile cu copilul se creează cu ușurință.

Toate acestea sunt adevărate într-o măsură mai mare sau mai mică în funcție de caz. Totuși, acest tablou reprezintă numai o singură parte a imaginii de ansamblu. Știm acum ceea ce femeile înțelepte au știut dintotdeauna, și anume că există și sentimente negative față de sarcină iar acestea sunt normale mai ales în cazul primului copil.

Într-o anumită măsură, prima sarcină reprezintă sfârșitul tinereții iresponsabile și lipsite de griji. Hainele care erau lejere vor deveni strâmte iar hainele care erau strâmte vor fi imposibil de purtat. Femeile atletice vor observa cum corpul lor nu se mai poate deplasa așa cum o făcea odată, acesta fiind un efect temporar însă foarte real. O femeie va realiza că după nașterea copilului viața ei socială precum și alte domenii de activitate ale sale vor fi mult limitate. Bugetul familiei va trebui acum să se împartă la mai mulți și atenția partenerului său (și a ei însăși) va fi focalizată în curând într-o nouă direcție.

Sentimentele sunt diferite în fiecare sarcină.După ce ați avut una sau două sarcini, schimbările care se produc atunci când un nou copil sosește nu vi se vor mai părea atât de drastice. Totuși, spiritul mamei se poate revolta uneori în timpul oricărei sarcini. Pot exista motive evidente datorită cărora o sarcină este mai neplăcută decât alta: probabil că aceasta s-a produs neașteptat de curând, unul dintre părinți are probleme la slujbă, un membru al familiei este grav bolnav sau există neînțelegeri între părinți. Mai mult, pot exista situații în care nu există nici o explicație evidentă.

O mamă care își dorește cu adevărat un alt copil poate fi totuși tulburată de îndoieli apărute brusc atunci când se gândește dacă va avea timpul, energia și rezervele nelimitate de dragoste care vor fi necesare din partea ei pentru a avea grijă de un alt copil. Sau este posibil ca îndoielile să apară în sufletul tatălui, care se simte neglijat pe măsură ce soția sa devine din ce în ce mai preocupată de noul copil. În orice caz, neliniștea unui partener îl va face în curând pe celălalt să se simtă descurajat și demoralizat. Fiecare partener poate avea mai puțin de oferit celuilalt pe măsură ce sarcina avansează și îngrijorările persistă.

Nu vreau să fac în așa fel încât aceste reacții enumerate mai sus să pară a fi inevitabile. Tot ceea ce doresc este să vă liniștesc spunându-vă că ele apar chiar și la cei mai buni părinți, că de obicei fac parte din gama largă de sentimente pe care le resimțiți în timpul sarcinii și că de cele mai multe ori ele sunt temporare. În anumite privințe, poate fi mai bine să resimțiți aceste sentimente devreme, înainte de nașterea copilului. Părinții care nu au avut sentimente negative în timpul sarcinii pot fi nevoiți să le înfrunte pentru prima dată după ce copilul s-a născut, într-un moment în care rezervele lor emoționale sunt acaparate complet de îngrijirea copilului.

Sentimentele tatălui în timpul sarcinii.Un bărbat poate reacționa față de sarcina soției sale prin sentimente foarte variate. Poate deveni foarte protector față de soția sa, bucuria din cuplu poate crește, se poate mândri cu căsătoria lor și cu virilitatea sa (acesta fiind un lucru datorită căruia fiecare bărbat se îngrijorează într-o anumită măsură la un moment dat), poate anticipa bucuria de a avea un copil. Un anumit grad de îngrijorare – „Oare voi fi capabil să fiu un tată bun pentru acest copil?” – este foarte obișnuit, în special în rândul bărbaților care-și amintesc propria lor copilărie ca fiind una foarte dificilă.

Poate exista ascuns în profunzimea psihicului soțului și sentimentul că este neglijat; acest sentiment poate să apară și la copiii mici atunci când aceștia descoperă că mama lor este însărcinată. Acest sentiment poate fi exprimat sub formă de supărare și iritare față de soție, bărbatul dorind să petreacă mai multe seri cu prietenii sau filtrând cu alte femei. Aceste reacții sunt normale însă ele nu-i sunt de nici un ajutor soției, care tânjește pentru mai mult ajutor la începutul acestui stadiu nefamiliar al vieții sale. Tăticii care pot discuta despre sentimentele lor adeseori descoperă că emoțiile negative (frica, gelozia) au tendința să dispară lăsându-le pe cele pozitive (bucurie, încântare) să iasă la suprafață.

Ajutorul oferit de tată în timpul sarcinii și la naștere. În ultimele decade așteptările din partea tăticilor s-au schimbat. În trecut, un tată nici n-ar fi visat să citească o carte despre îngrijirea copiilor. În prezent se spune că tăticii au un mare rol în creșterea și educarea copiilor, deși în realitate femeile fac încă majoritatea treburilor. De asemenea, tăticii au un rol mai activ și înainte de nașterea copilului. Ei pot merge la vizitele prenatale și la cursurile pregătitoare pentru naștere împreună cu soțiile lor. Pot fi participanți activi în timpul travaliului și pot fi primii care să-și țină în brațe copiii. Dacă mama nu se simte bine sau când copilul are probleme speciale, tatăl poate fi părintele cel mai implicat în îngrijirea copilului în primele ore după naștere. El nu mai trebuie să fie acea persoană neimplicată care privește totul din exterior.

Dragostea pentru copil poate să apară treptat.Mulți părinți care sunt mulțumiți și mândri că vor avea un copil vor descoperi că le este dificil să simtă o dragoste specială pentru copilul pe care nu l-au ținut niciodată în brațe. Dragostea este eluzivă și înseamnă lucruri diferite pentru oameni diferiți. Mulți părinți încep să simtă afecțiune pentru copilul lor atunci când privesc primele imagini ecografice care arată bătăile cordului fetal. Pentru alții sentimentul pe care-l trăiesc atunci când copilul se mișcă pentru prima dată îi face să înțeleagă faptul că este vorba de un copil real și afecțiunea lor începe să crească. Alți părinți, numai în momentul în care încep să aibă grijă de copilul lor simt că încep să-l și iubească. Nu există un moment „normal” pentru a începe să vă iubiți copilul. Nu ar trebui să simțiți vinovăție dacă sentimentele dumneavoastră de dragoste și atașament nu sunt atât de puternice pe cât credeți dumneavoastră că ar trebui să fie. Dragostea poate să apară devreme sau poate să apară târziu, dar în 999 de cazuri din 1 000 va apărea atunci când trebuie.

Chiar și în cazul în care sentimentele din timpul sarcinii sunt predominant pozitive și toate așteptările pe care le aveți sunt împlinite, poate exista o oarecare dezamăgire atunci când în cele din urmă copilul se naște, în special în cazul celor care sunt părinți pentru prima dată. Ei se așteaptă să recunoască imediat copilul ca semănându-le, să simtă din plin că sunt părinți și să se lege instantaneu și foarte puternic de copil iar de acum înainte să nu mai simtă altceva decât dragoste. Totuși, de multe ori aceste lucruri nu se întâmplă în prima zi sau în prima săptămână. Adeseori sentimente negative complet normale ies la suprafață. Un părinte bun și iubitor se poate gândi deodată că a avea un copil a fost o greșeală teribilă și se poate simți instantaneu vinovat datorită faptului că a avut respectivul sentiment. Procesul de legare emoțională cu copilul decurge de cele mai multe ori treptat și nu este complet până când părinții nu și-au revenit cel puțin în parte după eforturile fizice și emoționale pe care le-au îndurat în timpul travaliului și nașterii. Intervalul de timp necesar pentru ca acest lucru să se întâmple variază de la părinte la părinte. Nu există un termen limită.

Cei mai mulți dintre noi au fost învățați că nu este corect să ne așteptăm ca să fie băiat sau fată, datorită posibilității ca acesta să se dovedească a avea sex opus celui dorit de noi. Nu aș lua prea în serios această recomandare. Este dificil să vă imaginați și să iubiți un viitor copil fără a-l descrie având un sex anume. Acesta este unul din primii pași către procesul de atașare prenatală față de copil. Cei mai mulți viitori părinți au o preferință anume pentru sexul copilului în timpul sarcinii, chiar dacă ei sunt destul de pregătiți să-și iubească copilul indiferent de sexul pe care acesta îl va avea. Așadar, bucurați-vă de copilul dumneavoastră imaginar și nu vă simțiți vinovați dacă veți afla la o ecografie prenatală sau în momentul nașterii că acesta nu are sexul pe care vi l-ați imaginat.

ÎNGRIJIRILE PRENATALE

Obțineți îngrijire prenatală de calitate.Dintre toate lucrurile pe care părinții le fac pentru a-și ajuta copiii să fie sănătoși, mersul la vizitele prenatale este unul dintre cele mai importante. Imediat ce sarcina reprezintă o posibilitate – chiar și înainte de a ști că sunteți însărcinată – ar trebui să începeți să luați suplimente de multivitamine care să conțină folat pentru a reduce riscul de malformații ale măduvei spinării (care se pot produce în primele săptămâni de sarcină). Este de dorit să aranjați o vizită pre-concepție dacă aveți întrebări despre fertilitate, despre riscurile speciale de sănătate care există în timpul sarcinii sau despre riscul de boli genetice.

Vizitele prenatale reprezintă pentru mămici și tătici momentul în care vor deveni parteneri care vor colabora pentru sănătatea copilului lor și o perioadă în timpul căreia dumneavoastră va trebui să vă gândiți la ce fel de naștere doriți să aveți. Pași simpli, cum ar fi luarea multivitaminelor, evitarea țigărilor și a alcoolului și verificarea presiunii arteriale pot avea un impact uriaș atât pentru sănătatea copilului cât și pentru sănătatea dumneavoastră. Analizele de rutină pot descoperi probleme (cum ar fi infecțiile) care pot fi tratate înainte ca acestea să vă afecteze copilul. Chiar dacă sunteți aproape de sfârșitul sarcinii, dacă nu ați mers încă la o vizită prenatală, nu este totuși prea târziu pentru copil și pentru dumneavoastră să beneficiați în urma unei astfel de vizite.

Vizitele prenatale sunt programate de obicei o dată pe lună în primele 7 luni de sarcină, o dată la două săptămâni în luna a opta de sarcină și săptămânal în luna a noua. Vizitele reprezintă pentru dumneavoastră ocazia de a primi sfaturi referitoare la probleme obișnuite cum ar fi greața matinală, câștigul ponderal și exercițiile fizice. De asemenea, aceste vizite sunt cea mai bună modalitate pentru a vă asigura că sarcina dumneavoastră evoluează bine și că infecțiile sau alte afecțiuni grave vor fi detectate precoce și tratate corespunzător. Ecografia prenatală este în prezent efectuată de rutină în multe locuri. Chiar și o imagine neclară alb-negru poate face copilul să pară mult mai real – în special pentru tătici – și veți avea ocazia să aflați sexul viitorului copil.

Alegerea îngrijirilor prenatale. În multe comunități femeile pot alege dintre mai mulți furnizori de îngrijiri prenatale, cum ar fi obstetricienii, medicii de familie, surorile medicale, surorile moașe, moașele atestate (care nu sunt surori medicale) sau moașele necalificate. Un lucru pe care trebuie să-l luați în considerare este tipul de naștere pe care-l doriți. Obstetricienii asistă nașterile aproape întotdeauna în spitale. Moașele necalificate tind să fie specializate în nașterile la domiciliu. Un alt lucru de luat în considerare este dacă vă place și aveți încredere în doctorul sau moașa dumneavoastră. Vă ascultă acesta atunci când aveți o problemă și vă oferă informații clare? Este persoana care vă vede în timpul vizitelor prenatale aceeași persoană care vă va asista în timpul nașterii? Dacă nu, aveți încredere că alți specialiști din aceeași clinică vă vor îngriji corespunzător? Oare clinica vă va accepta asigurarea medicală?

NAȘTEREA

Ce fel de naștere doriți?A fi părinte înseamnă a face alegeri, iar una dintre primele alegeri pe care va trebui să o faceți va fi tipul de naștere pe care o preferați. În trecut nu existau prea multe alegeri la dispoziție.

Anestezia generală era frecventă. Abia apucați să vă vedeți copilul pentru câteva minute atunci când vă trezeați. Nici nu se punea problema hrănitului la sân pentru mămicile care se respectau, iar datorită faptului că medicii erau atât de îngrijorați în legătură cu transmiterea infecțiilor, copilul petrecea prima săptămână de viață în maternitate, protejat cu grijă de surori medicale având halate și bonete sterile, în timp ce mama stătea în pat și se recupera.

Am evoluat mult față de acele zile și în prezent alegerile sunt multiple. Naștere naturală sau cu anestezie epidurală? Sprijin în timpul travaliului din partea soțului/partenerului, din partea unui specialist (doula) sau din partea ambilor? Copiii pe care-i aveți deja vor fi prezenți în camera de naștere? Veți sta întinsă pe spate sau veți sta pe vine? Veți naște acasă sau la spital? Vă va asista un medic sau o moașă? Veți ține nou-născutul în brațe imediat sau îl veți lăsa întâi să petreacă o perioadă în maternitatea spitalului? Veți cere sfatul specialiștilor în lactație? Veți avea o soră medicală care să vă ajute la domiciliu?

Nu există o singură abordare care să fie potrivită pentru orice femeie și nici o metodă nu este în mod evident superioară alteia în ceea ce privește sănătatea copilului. Atunci când vă stabiliți alegerile pe care le veți face, este înțelept să luați în considerare ceea ce doriți (nașterea ideală) rămânând în același timp flexibilă în caz de evenimente neprevăzute. În prezent nașterea este mai sigură ca niciodată, însă cu toate acestea este încă imprevizibilă. Gândiți-vă să puneți foarte multe întrebări și să citiți pentru a fi informată. „Dr. Spock. Ghidul viitoarei mame” scris de obstetricianul Marjorie Greenfield (Pocket Books, 2003) este o sursă bună de informații utile care acoperă toate problemele importante fiind în același timp ușor de citit.

Doula.Doula este un cuvânt grecesc al cărui sens este „persoană care ajută o femeie”. Doula este persoana pregătită să asigure sprijin continuu pentru femeia în travaliu. Unele doula ajută de asemenea mămicile și după nașterea copilului. În timpul travaliului și nașterii, doula ghidează poziția, mișcările și alte activități ale mamei pentru a reduce disconfortul; de asemenea, ele asigură contactul fizic necesar pentru confortul femeii însărcinate. Poate cel mai important lucru, o doula care a asistat la multe nașteri este adeseori capabilă să asigure o femeie în travaliu că lucrurile sunt cu adevărat în regulă, chiar dacă femeia se poate simți panicată sau copleșită. Este util ca doula să asigure sprijincontinuu, rămânând lângă femeia care naște de la început până la final.

O doula poate fi de ajutor nu doar pentru mamă ci și pentru tată. Rareori tatăl poate reduce durerea și anxietatea unei femei în travaliu la fel ca o doula antrenată, în special în situația în care tatăl este el însuși anxios. Preluând acest rol, doula îl eliberează pentru a fi împreună cu partenera lui în calitate de iubit mai degrabă decât în calitate de asistent de travaliu.

Cei mai mulți tați se simt sprijiniți de o doula și nu înlocuiți.

S-au efectuat până în prezent multiple cercetări asupra efectelor pe care doula le au și rezultatele sunt sugestive. În multe studii s-a dovedit că doula reduc necesitatea operației cezariene și a anesteziei epidurale (anestezia epidurală, cu toate că reduce foarte mult durerea, are totuși unele riscuri; de exemplu, crește riscul ca nou-născutul să facă febră, de aceea acestuia trebuie să i se administreze antibiotice timp de câteva zile după naștere). Puteți obține mai multe informații despre doula la adresa http://www.dona.org a societății „Doulas of North America”.

Răspunsurile emoționale la travaliu și naștere.Fiecare femeie răspunde în mod diferit la stresul din timpul travaliului și nașterii. Unele se mândresc cu faptul că nu au primit nici un fel de medicamente. Altele sunt sigure de la început că doresc o anestezie epidurală. Pentru unele femei travaliul este o experiență dureroasă care trebuie să fie îndurată și după aceea uitată. Altele consideră că este o experiență profundă și înălțătoare, un fel de „ritual de trecere”. Unele vor împinge la fiecare contracție timp de mai multe ore. Altele se vor descuraja și vor dori ca medicul să scoată copilul afară – cu forcepsul sau efectuând operația cezariană. Unele femei țipă la soții lor bine intenționați spunându-le să iasă din camera de nașteri și să nu mai revină niciodată. Unele mămici simt imediat dragoste și afecțiune pentru copilul lor, iar altele – după ce aud că nou-născutul este bine – pur și simplu doresc să doarmă un timp. Iar majoritatea dintre ele vor deveni părinți minunați și iubitori.

Dacă experiența dumneavoastră din timpul travaliului și nașterii nu este chiar cea la care v-ați așteptat, este normal să vă simțiți rău, poate chiar vinovată. Dacă sperați că veți avea o naștere naturală și sfârșiți prin a naște prin operație cezariană este natural să considerați că dumneavoastră sunteți de vină (deși nu sunteți) sau că nou-născutul va fi în permanență afectat de această experiență (ceea ce nu este cazul aproape niciodată). Mulți părinți se tem de faptul că dacă sunt separați de copiii lor în primele ore sau zile, legătura emoțională cu aceștia va fi subminată pentru totdeauna. Nici acest lucru nu este adevărat. Legătura emoțională cu copilul (un proces în timpul căruia copilul și părinții dezvoltă sentimente puternice reciproce) se formează pe parcursul mai multor luni și nu a câtorva ore.

SPOCK CLASIC

A fi părinte reprezintă o ideală situație generatoare de sentimente de culpabilitate, iar nașterea reprezintă deseori prima încercare în acest sens. Cred că această situație a apărut în parte datorită concepțiilor greșite legate de procesul prin care se stabilesc legăturile puternice între părinți și copil și în parte datorită ideii că totul trebuie să meargă perfect pentru ca nou-născutul să fie bine. Bineînțeles, nimic nu poate fi mai departe de adevăr. În primul rând, părintele „perfect” încă nu s-a născut. În al doilea rând, nu este nevoie să fii „perfect” și nici să urmezi vreun scenariu prestabilit. Procesul dezvoltării umane este vast. Există suficient loc pentru variații și chiar pentru a face greșeli. Nou-născuții sunt incredibil de maleabili.

Atâta vreme cât copilul este sănătos, tipul nașterii este improbabil să aibă consecințe pe termen lung, în afara situației în care există atât de multă vinovăție legată de amintirea ei, încât aceasta are o influență negativă asupra încrederii în sine a părinților sau face ca puternice mustrări de conștiință, greșit orientate, să impieteze asupra creșterii copilului. În consecință, sfatul meu este să nașteți în orice mod pare corect pentru dumneavoastră și familia căreia îi aparțineți. Mai apoi, nu vă îngrijorați dacă ceea ce se întâmplă nu urmărește cu exactitate scenariul. Să fii părinte este și așa suficient de dificil pentru a nu mai căuta probleme acolo unde acestea chiar nu există.

ALEGEREA SPECIALISTULUI CARE VĂ VA ÎNGRIJI COPILUL

Pediatru, medic de familie sau soră medicală?Atunci când sunteți însărcinată vă puteți gândi să găsiți un medic sau soră medicală pentru copilul dumneavoastră (dacă nu aveți deja unul/una). Cine ar trebui să fie aceștia și cum vă puteți da seama dacă persoana este potrivită pentru dumneavoastră? Puteți avea deja un medic de familie care este obișnuit să îngrijească copii, în acest caz alegerea fiind simplă. Însă dacă nașteți cu ajutorul unui obstetrician, va trebui să găsiți un medic sau o soră medicală care să aibă grijă de copilul dumneavoastră.

Care sunt calitățile pe care ar trebui să le căutați? Unii părinți se înțeleg cel mai bine cu un medic care este relaxat și familiar. Alții doresc să li se dea instrucțiuni până la cel mai mic detaliu. Puteți avea mai multă încredere într-un medic mai în vârstă și mai experimentat sau ați putea prefera un medic mai tânăr, care a fost instruit mai recent.

O soră medicală atestată este o soră medicală care are pregătire suplimentară și are o diplomă care-i permite să acționeze aproape ca un doctor în multe privințe. Aproape întotdeauna, surorile medicale lucrează sub supravegherea medicului. Cât de mult se implică cu adevărat acesta variază în funcție de fiecare persoană. Adeseori, medicii au mai multă experiență în tratamentul afecțiunilor complexe. Surorile medicale sunt de cele mai multe ori trimise să efectueze verificări de rutină și de obicei asigură îngrijiri preventive excelente. Nu aș ezita să folosesc serviciile unei surori medicale dacă aceasta are recomandări foarte bune.

Un prim pas inspirat pe care l-ați putea face atunci când doriți să găsiți specialistul potrivit este să discutați cu alți părinți. Adeseori, obstetricienii și moașele vă pot oferi și ei recomandări bune.

Încercați o vizită de familiarizare.Dacă acesta este primul dumneavoastră copil sau dacă vă mutați într-o zonă nouă, vă recomand din tot sufletul să vă programați o vizită la o clinică medicală cu câteva săptămâni înainte de termenul nașterii. Nu există nimic care să suplinească o întâlnire directă cu cineva pentru a ști dacă acesta este tipul de persoană care vă va face să vă simțiți suficient de confortabil pentru a discuta despre orice problemă aveți. Puteți învăța foarte multe în cursul unei astfel de vizite prenatale și puteți să reveniți acasă încredințată că îngrijirile medicale pentru copilul dumneavoastră sunt asigurate.

Atunci când sosiți la vizită fiți atentă la personalul medical de la cabinet și observați cabinetul în sine! Oamenii sunt plăcuți și politicoși? Copiii au ce face în camera de așteptare? Există cărți cu poze? Ambientul pare prietenos pentru copii? Există mai multe întrebări practice la care personalul medical v-ar putea răspunde. Cât de mulți medici și surori medicale lucrează în clinică? Cine se ocupă și cum de convorbirile telefonice? Ce se întâmplă când copilul dumneavoastră se îmbolnăvește după orele de program? Ce se întâmplă dacă aveți o urgență în timpul zilei? Ce asigurări de sănătate sunt acceptate în clinică? Cu care spital colaborează medicii din această clinică? Cât de mult timp este acordat pentru consultațiile copiilor sănătoși (în ziua de azi media este de 15 minute pentru fiecare copil; 25-30 de minute reprezintă deja destul de mult)?

Un subiect cheie este continuitatea îngrijirilor medicale: de copilul dumneavoastră se va ocupa un singur specialist – medic sau soră medicală – sau acesta va fi consultat de oricare medic care se întâmplă să fie disponibil? În această din urmă situație este posibil să așteptați mai puțin, însă mulți părinți preferă ca același medic să îi îngrijească pe copiii lor și să-l considere pe acesta medicul personal. În acest fel, medicul poate ajunge să vă cunoască pe dumneavoastră și pe copil și, în timp, se va dezvolta un sentiment de încredere reciprocă. Îngrijirea medicală pentru copii necesită un efort de echipă, membrii acestei echipe fiind părinții și membrii personalului medical. Un părinte poate descoperi că este dificil să perceapă acest spirit de echipă atunci când este nevoit să lucreze cu mai mulți medici.

Atunci când discutați cu medicul dumneavoastră alegeți câteva subiecte care vă interesează în mod special, cum ar fi părerea acestuia despre hrănitul la sân, dacă acesta vă va permite să fiți prezentă în timpul unor intervenții dureroase pe care copilul dumneavoastră trebuie să le efectueze. Observați modul în care acesta tratează problemele care nu sunt strict medicale, cum ar fi dormitul împreună cu copilul sau pregătirea acestuia pentru a merge la toaletă. Fiți atentă la modul în care vă simțiți în timpul interviului. Dacă vă simțiți confortabil, simțiți că sunteți ascultați și nimeni și nimic nu vă grăbește, probabil că ați găsit medicul potrivit pentru dumneavoastră și pentru copil. Dacă nu, ar fi bine să vizitați alte clinici.

Consultația prenatală pentru hrănitul la sân.Dacă sunteți nesigură în legătură cu modul în care vă veți hrăni copilul – la sân sau cu biberonul – este de ajutor să discutați problema cu medicul sau sora medicală pe care i-ați ales pentru copilul dumneavoastră, sau puteți programa o consultație la un specialist în lactație. Poate fi util să frecventați cursurile despre hrănitul la sân oferite în multe clinici și spitale. Cu cât veți ști mai multe cu atât vă va fi mai ușor să luați o decizie care să vă facă să vă simțiți bine. Dacă decideți să vă hrăniți copilul la sân, o consultație prenatală vă poate ajuta să anticipați problemele care ar putea să apară și să le tratați preventiv (vezi pagina 242 pentru mai multe informații referitoare la hrănitul la sân).

PREGĂTIND VENIREA ACASĂ A COPILULUI

Efectuarea aranjamentelor pentru a avea ajutor suplimentar în primele săptămâni.Ar fi foarte bine dacă puteți aranja ca cineva să vă ajute să vă îngrijiți copilul în primele câteva săptămâni. Dacă aveți un soț care vă ajută tot timpul în aceste prime săptămâni, acest lucru poate fi foarte util. Dacă încercați să faceți totul singură vă puteți epuiza și veți deveni deprimată, iar acest lucru poate face ca relația dumneavoastră cu copilul să nu fie cea mai bună. Majoritatea viitorilor părinți se simt puțin speriați de perspectiva de a avea singuri grijă de un copil neajutorat pentru prima dată. Dacă aveți acest sentiment nu înseamnă că nu veți fi capabilă să faceți o treabă bună sau că va trebui să aveți în permanență o soră medicală cu dumneavoastră pentru a vă arăta ce aveți de făcut, însă dacă simțiți că intrați cu adevărat în panică, probabil că vă va fi mult mai bine dacă veți avea o rudă lângă dumneavoastră. Este posibil ca soțul să nu vă poată ajuta prea mult sau acesta s-ar putea simți prea anxios și copleșit la rândul său.

Mama dumneavoastră poate fi ajutorul ideal dacă vă înțelegeți bine. Dacă însă simțiți că vă tratează ca pe cineva care nu știe ce face ar fi mai bine ca vizitele ei să fie scurte. Cu siguranță că vă doriți să simțiți că faceți o treabă bună și că bebelușul este cu adevărat al dumneavoastră. Poate fi de mare ajutor să aveți lângă dumneavoastră pe cineva care a mai îngrijit copii înainte, însă cel mai important lucru este ca respectiva persoană să vă facă să vă simțiți bine.

Puteți lua în considerare posibilitatea de a angaja o femeie în casă sau poate chiar o doula pentru câteva săptămâni. Doulas sunt specialiste care vă pot ajuta în timpul travaliului (vezi pag. 24). Din ce în ce mai multe doulas își oferă serviciile și pentru săptămânile care urmează după naștere. Dacă veniturile dumneavoastră sunt limitate v-ați putea totuși permite să angajați pe cineva care să vină o dată sau de două ori pe săptămână și să vă ajute cu spălatul rufelor, treburile casei sau chiar să supravegheze copilul timp de câteva ore în timpul cărora dumneavoastră să vă odihniți sau să ieșiți în oraș. Are sens să aveți un ajutor lângă dumneavoastră atâta timp cât simțiți că acesta este necesar (și atâta timp cât vă puteți permite).

Vizitele la domiciliu ale surorilor medicale.Multe spitale oferă vizite la domiciliu ale surorilor medicale la 1-2 zile după ce vă aduceți copilul acasă, în special dacă durata șederii la spital a fost foarte scurtă (mai puțin de 2 zile). Vizitele surorilor medicale sunt adeseori foarte liniștitoare. Ele pot fi importante și datorită faptului că unele probleme medicale (cum ar fi icterul) pot să nu fie evidente înainte de ajungerea acasă a copilului. O soră medicală care vă face o vizită vă poate ajuta foarte mult să faceți față problemelor legate de hrănirea la sân sau vă poate ajuta să aranjați o întâlnire cu un consultant în probleme de lactație (vezi pagina 249).

Prietenii și vizitatorii.Nașterea unui copil este o ocazie care face ca rudele și prietenii să vă viziteze frecvent. Acest lucru este foarte mulțumitor pentru părinți și îi face să se simtă foarte mândri. Cu toate acestea, prea multe vizite pot fi epuizante. Dar oare cât de mult este prea mult? Acest lucru diferă în fiecare caz. Majoritatea mămicilor obosesc repede în timpul primelor săptămâni după naștere. Tocmai au suferit efectele schimbărilor hormonale intense. Modelul lor obișnuit de somn a fost dat peste cap. Probabil că și mai importante sunt tulburările emoționale, în special în cazul femeilor care tocmai au avut primul copil.

Pentru anumite persoane, vizitatorii reprezintă o plăcere pură care-i relaxează, îi distrează și îi readuce la viață. Pentru majoritatea dintre noi însă un astfel de efect benefic îl au doar câțiva prieteni buni. Alți vizitatori – într-o măsură mai mare sau mai mică – ne fac să ne simțim tensionați, chiar și atunci când ar trebui să ne bucurăm că-i vedem, iar la plecarea lor ne simțim obosiți (mai ales dacă sănătatea noastră nu este prea bună). Datorită acestui fapt este posibil să doriți să limitați vizitele în timpul primelor săptămâni până vedeți cum evoluează lucrurile, urmând să creșteți treptat numărul și frecvența vizitatorilor dacă vedeți că aveți suficientă energie.

Majoritatea vizitatorilor se entuziasmează foarte tare atunci când văd copiii. Ei doresc să îi țină în brațe, să se joace cu ei, să-i gâdile, să-i arunce în aer, să se strâmbe la ei și să le vorbească în permanență. Unor copii le poate plăcea foarte mult un astfel de comportament, însă altora nu. Majoritatea sunt între aceste două tendințe extreme. Fiți atenți la modul în care copilul dumneavoastră răspunde la astfel de comportamente și stabiliți o limită atunci când considerați că este posibil ca bebelușul să se simtă stresat sau obosit de atâta atenție. Rudele și prietenii cărora le pasă de dumneavoastră și de copil nu se vor supăra. Copiii mici în special sunt de multe ori purtători de viruși în nas și pe mâini, și îi pot îmbolnăvi pe nou-născuți, astfel încât este indicat să țineți copiii vizitatorilor la distanță în timpul primelor 3-4 luni. Dacă aceștia vă ating copilul asigurați-vă că s-au spălat bine pe mâini.

Pregătind casa pentru sosirea copilului. În cazul în care casa dumneavoastră a fost construită înainte de anul 1980, există o mare probabilitate ca la construcția ei să fi fost utilizată vopsea cu plumb. Deși este bine să îndepărtați sau să acoperiți această vopsea, totuși nu este bine să faceți singuri acest lucru. Pulberea fină care se formează în timpul procesului de îndepărtare a vopselei conține praf de plumb și vapori care vă pot ridica nivelul plumbemiei, iar acest lucru vă poate afecta copilul. Îndepărtarea vopselelor cu plumb de către specialiști este sigură și nu prezintă nici un risc, însă este mai scumpă (pentru mai multe informații despre plumb vezi pag. 764).

Dacă folosiți apă din fântână este important să o testați pentru săruri și nitrați înainte de a vă aduce copilul acasă. Nitrații care se găsesc în apa de fântână pot determina apariția cianozei buzelor și tegumentelor copilului. Contactați în scris sau telefonic pentru informații departamentul de sănătate publică din județul sau țara dumneavoastră. Apa de fântână nu are adăugat fluor, astfel încât va trebui să discutați despre suplimentele cu fluor cu medicul dumneavoastră....