Galvanoplastia spirituala

Galvanoplastia spirituala de Omraam Aivanhov

Cap. 1 - A instrui mai întâi pe părinți

Este posibil ca unii dintre voi să se întrebe de ce în calitatea mea de pedagog nu tratez decât foarte rar educația copiilor. Toți pedagogii se ocupă de copii, iar eu nu fac excepție. De ce? Pentru că eu gândesc că trebuie început prin instruirea părinților.

Eu nu cred în nici o teorie pedagogică, eu cred doar în modul de a trai al părinților, înainte și după nașterea copiilor. Iată de ce eu nu am vrut niciodată să vorbesc prea mult asupra educației copiilor. Dacă părinții nu fac nimic pentru a se educa pe ei înșiși, cum vor face ei pentru a-și educa copiii? Se vorbește părinților de educația copiilor ca și cum ei ar fi într-adevăr pregătiți pentru aceasta; din momentul în care au copii, se consideră că sunt pregătiți. Nu, deseori ei nu sunt și ei sunt cei care mai întâi, trebuie instruiți și învățați cum să se conducă pentru a-i influența benefic pe copiii lor.

Ei da, dar nu se cunoaște programul meu, sunt criticat: „Pedagog? Pff! Dar nu este un pedagog, el nu vorbește niciodată despre educația copiilor”. Înseamnă că nu s-a înțeles încă punctul meu de vedere. Atât timp cât părinții nu sunt pregătiți, li se pot da cele mai bune explicații pedagogice, aceasta nu va servi la nimic și chiar vrând să aplice noțiuni pe care nu le-au înțeles, ei vor face mult rău copiilor lor.

Câți oameni care vor să aibă copii se preocupă de a ști dacă ei îndeplinesc într-adevăr condițiile pentru aceasta: dacă au o sănătate bună și mijloacele materiale pentru a-i creste și mai ales dacă posedă calitățile necesare astfel încât să fie pentru acești copii un exemplu, o securitate, un ajutor în toate circumstanțele vieții. Ei aduc pe lume copii și acești copii vor creste singuri, lăsați de capul lor, ei se vor descurca cum vor putea și într-o zi vor avea ei înșiși copii, dar în condiții tot atât de deplorabile ca și părinții lor .

Sunt totdeauna mirat să văd atâția tineri băieți și fete care doresc să se însoare fără a se gândi să se pregătească pentru viitorul lor rol de tată și de mamă. Când întâlnim anumite tinere femei însărcinate, într-adevăr ne întrebam: un copil care poarta alt copil! Se vede pe fața lor, un copil. Atunci, ce rezultate așteptați? Este preferabil să nu aveți copii atât timp cât nu sunteți pregătiți, vă asigur, o veți plăti foarte scump.

Veți spune: „A ne pregăti. Dar cum să ne pregătim?” A se pregăti, înseamnă a avea gânduri, sentimente, o atitudine care vor atrage în familie ființe excepționale. Da, Știința inițiatică ne învață ca nu întâmplător un copil sau altul se naște într-o familie: conștient sau inconștient- și cel mai adesea inconștient - sunt părinții cei care l-au atras. De aceea părinții trebuie să cheme în mod conștient genii, divinități. Pentru ca ei pot să-și aleagă copiii lor: iată ceea ce majoritatea nu cunoaște.

Trebuie deci totul revăzut încă de la început, iar începutul înseamnă concepția copiilor. Părinții nu se gândesc ca trebuie să se pregătească luni, ani de zile înainte, ca pentru un act sacru. Foarte des, într-o seară de chefuri, după ce au mâncat prea mult și au băut prea mult alcool, ei concep un copil! Iată momentul pe care ei îl aleg, dacă încă se poate spune ca l-au „ales” ! Ei puteau decide să aștepte un moment de pace, de luciditate, un moment în care domnea între ei o mare armonie. Dar nu, ei așteaptă să fie excitați de alcool și să nu mai știe unde se află. În această stare magnifică ei concep un copil! Dar ce fel de elemente credeți voi ca ei introduc în el? Un copil care vine pe lume, încărcat cu asemenea elemente, nu poate fi decât prima victimă a propriilor săi părinți. Atunci, pe cine trebuie oare să educăm? Eu, vă spun că nu pe copii, ci pe părinți.

Dacă acasă, părinții nu încetează să dea copiilor lor spectacolul disputelor lor, al minciunilor lor, al nesincerității lor, cum pot ei să-și imagineze că-i vor educa? S-a remarcat că un bebelușse poate îmbolnăvi și să manifeste tulburări nervoase ca urmare a disputelor între părinții săi: chiar dacă el nu a asistat, aceste certuri creează în jurul lui o atmosferă de dizarmonie pe care o resimte, deoarece este încă foarte legat de părinții săi. Bebelușul nu este conștient, dar în schimb este foarte receptiv, corpul sau eteric este cel care primește șocurile.

Părinții trebuie să ia cunoștință de responsabilitățile lor. Ei nu au dreptul să invite spirite să se încarneze, dacă ei sunt incapabili de a se ridica la înălțimea sarcinii lor. Văd unii dintre ei conducându-se într-un mod de-a dreptul de necrezut, încât nu mă pot împiedica să-i întreb: „Dar în fine, oare voi îi iubiți pe copiii voștri?” Ei sunt indignați: „Cum? Dacă noi nu ne iubim copiii! Dar evident, noi îi iubim!” Ei bine, eu nu o cred, deoarece dacă i-ați fi iubit, v-ați fi schimbat atitudinea, ați fi început să vă corectați în voi anumite slăbiciuni care se reflectă foarte negativ asupra lor. Voi nu faceți nici un efort, asta este iubirea voastră?

Eu știu că viitorul Fraternității se află în copii, dar eu mă ocup de părinți: eu vreau să-i fac să înțeleagă că nu trebuie să aducă copii pe lume doar pentru a da curs unui instinct atavic de procreere. Acest instinct există, bineînțeles, dar el trebuie să fie înțeles într-o manieră mai spirituală: trebuie ca gândirea, sufletul spiritul să participe la acest act, pentru ca, copilul să fie legat la o lume superioară. În majoritatea cazurilor, oamenii se mulțumesc cu bestialitatea: ei mănâncă, ei beau, ei procreează ca animalele, nu există nimic spiritual în actele lor. Iubirea, aceasta nu are nici o importanță, plăcerea este cea care contează, iar această plăcere de câteva minute o vor plăti după aceea pe timpul unei întregi vieți și îi vor face să plătească și pe copiii lor.

Voi vreți ca eu sa mă ocup de copii? Ei nu, de voi mă voi ocupa întâi și Ocupându-mă de voi, în mod indirect mă voi ocupa de copiii pe care îi aveți și de cei pe care îi veți avea.

Cap. 2 - O educație care începe înainte de naștere

Atunci când vor un copil, majoritatea oamenilor își imaginează că puterile lor se limitează la a face fizic tot ceea ce trebuie pentru aceasta; tot restul, constituția copilului, caracterul său, facultățile sale, calitățile sale, defectele sale depind de hazard, sau de voința unui Dumnezeu, despre care nu au o idee prea precisă. Cum ei au auzit totuși vorbindu-se de legile eredității, ei știu că acest copil va semăna fizic și moral cu părinții săi, bunicii săi, cu un unchi sau cu o mătușă. Dar ei nu se gândesc că pot sa facă și altceva pentru a favoriza sau împiedica aceasta asemănare, nici, într-un mod general, să aleagă ce va fi acest copil. Ei bine, aici ei se înșeală, părinții pot să acționeze asupra copilului care va veni să se încarneze în familia lor.

Dar înaintea concepției deja, părinții trebuie să se pregătească pentru a putea atrage un spirit sublim, pentru ca o entitate superioară nu poate accepta să vină să se încarneze decât la ființe care au ajuns deja la un anumit grad de puritate și de stăpânire. Ceea ce este important pentru o astfel de entitate, nu este de a intra într-o familie bogată și glorioasă; ea preferă uneori chiar familii modeste unde ea nu riscă să fie tentată de facilitate, dar ea are nevoie să primească, de la acești părinți la care ea va coborî să se încarneze, o ereditate care nu va împiedica munca spirituală pentru care ea a decis să vină pe Pământ.

Foarte putini bărbați și femei prezintă calitățile necesare pentru incarnarea marilor spirite și de aceea Pământul este populat de atâția oameni obișnuiți, de bolnavi și de criminali, în loc să fie populat de divinități.

Învățământul Fraternității Albe Universale învață deci pe bărbați și pe femei în ce stare de spirit, în ce puritate ei trebuie să se pregătească pentru a concepe un copil, alegând chiar momentul acestei concepții după cele mai bune influențe planetare. Cum au putut oamenii să coboare atât de jos pentru a lăsa hazardului un eveniment atât de important: concepția unui copil? Aici trebuie cerut ajutorul Cerului, prezența Îngerilor pentru a putea să atrageți un spirit puternic, luminos care va fi binefăcător al umanității. Ei nu, se cere ajutorul alcoolului sau a mai știu eu ce și deseori chiar, în acest moment bărbatul se poartă ca un animal: el se poartă violent cu soția sa care începe atunci sa nutrească față de el sentimente de dispreț, de dezgust, de răzbunare. cum să ne mirăm apoi că un monstru apare?

Dar să vedem mai detaliat această problemă a concepției.

Pentru ca un copil să vină pe lume, trebuie ca tatăl sa-i dea germenul mamei, iar mama să aducă acest germen la maturitate. Se poate deci spune ca tatăl este creator, iar mama formatoare. Acest germen pe care îl da tatăl este un rezumat, o condensare a propriei sale chintesențe. Tot ceea ce el a trăit, tot ceea ce el trăiește, se exprimă aici, în germen. Deci, după modul său de a trai, tatăl dă un germen de o mai bună sau mai puțin bună calitate.

V-am explicat deseori cum modul nostru de viață se înscrie, se înregistrează în noi, în cromozomii celulelor noastre. Fiecare celulă posedă o memorie. Nu servește la nimic să jucați comedie în fața altora arătându-vă onești, gentili, caritabili: ceea ce gândiți, ceea ce simțiți în forul vostru interior este ceea ce se înregistrează și se transmite prin moștenire din generație în generație. Iar dacă sunt boli, vicii care s-au înregistrat, odată transmise, mergeți să căutați profesori, scoli și medici pentru a vindeca copilul! Nimic nu mai este de făcut, este prea târziu. Totul se transmite, iar dacă aceasta nu se manifestă la primul copil, se va manifesta la al doilea sau al treilea. Trebuie să înțelegeți că natura este fidelă și veridică.

Este deci o eroare de a crede ca ceea ce bărbatul dă femeii în momentul concepției este întotdeauna de aceeași natură. Dacă un bărbat nu a lucrat niciodată asupra lui însuși pentru a se înnobila și a se purifica, el va da mamei germenul unei ființe foarte ordinare sau chiar al unui criminal.

Să luăm un exemplu; nu-l veți găsi poate prea poetic, dar cel puțin este clar. Funcțiunea unui robinet este de a da apă, iar această apă poate fi murdară sau cristalină. Cel care întreține în mod continuu în el gânduri rele, sentimente rele, nu poate răspândi decât apă murdară, pe când cel care nu încetează să lucreze decât pentru bine, pentru lumină, distribuie apă cristalină, însuflețitoare. Da, nu fiți mirați: germenul pe care bărbatul îl da femeii în momentul concepției este funcție de gradul său de evoluție.

La fel cum sămânța plantată în pământ poartă în ea proiectul a ceea ce va fi arborele sau floarea, germenul pe care tatăl îl dă mamei poartă deci deja în el proiectul a ceea ce va fi copilul, facultățile sale, darurile sale sau, din contra, lacunele sale, tarele sale. Pe când mama, pe timpul celor nouă luni de gestație, ea aduce materialele care vor servi realizării acestui proiect și aici la fel va pot revela lucruri extrem de importante și interesante.

Pe timpul celor nouă luni de gestație, mama nu lucrează doar pentru formarea corpului fizic al copilului; fără știrea ei, ea lucrează asupra germenului pe care bărbatul i l-a dat creând condiții favorabile sau defavorabile dezvoltării diferitelor caracteristici conținute în acest germen. Și cum lucrează ea? Si ea la fel, supraveghindu-și gândurile, sentimentele, viața pe care o duce. Este ceea ce eu am numit galvanoplastie spirituală.

Voi începe prin a vă descrie procesul chimic al galvanoplastiei spirituale care, în aplicațiile sale spirituale, poate antrena consecințe de cea mai mare importantă pentru întreaga umanitate.

Se introduc doi electrozi într-o cuvă umplută cu o soluție de sare metalica - aceasta poate fi din aur, din argint, din cupru. Anodul, polul pozitiv, este o placa din același metal ca și cel al sării dizolvate în cuva. Catodul, polul negativ, este un tipar în gutaperca acoperit de plombagina și reprezentând o figură, o monedă, o medalie. Cu ajutorul unui fir metalic, se leagă cei doi electrozi la cei doi poli ai unei baterii și se da drumul la curent: metalul conținut în baie se depune atunci pe catod, pe când anodul, descompunându-se, regenerează lichidul soluției. Putin câte puțin tiparul se acoperă cu metalul soluției și se obține, în funcție de ceea ce se dorea, o imagine acoperită cu aur, argint sau cupru.

Dacă voi observați natura, veți constata că acest fenomen al galvanoplastiei exista pretutindeni. De exemplu, în spațiu, planeta noastră, Pământul, care primește numeroase influente ale altor corpuri cerești, reprezintă polul negativ, catodul, principiul feminin; iar cerul, adică soarele și astrele, reprezintă polul pozitiv, anodul, principiul masculin. Între Pământ și Soare (sau alt astru), se fac schimburi, deoarece există între ei o permanentă circulație. Acești doi poli sunt scufundați într-o soluție cosmică: eterul, fluidul universal care spală și învelește toate corpurile cerești. În fine, bateria, gratie căreia se declanșează circulația, este Dumnezeu la care cei doi poli sunt legați.

Atunci, sa presupunem că la catod, Pământul, se plasează un tipar, un grăunțe de exemplu; acest grăunte se găsește deci scufundat în soluția cosmică, iar când trece curentul emanat de la Dumnezeu, el provoacă fenomenul galvanoplastiei: materiile conținute în soluție încep să se depună la catod, pe grăunțe, iar anodul (soarele sau alt astru), regenerează soluția pe măsura ce grăuntele creste. Fiecare grăunțe plantat în pământ atrage deci din eterul în care el se scaldă toate elementele care corespund naturii sale. Aceste elemente se depun pe grăunte și astfel el se dezvoltă după elementele pe care le-a atras.

Acest fenomen al galvanoplastiei se regăsește în femeia însărcinată, deoarece ea, la fel, poartă în ea grăuntele, electrozii și soluția. Grăuntele, este germenul viu pe care tatăl l-a depus în uterul ei, catodul; acest germen este o imagine: câteodată a unui bețiv, a unui criminal sau a unei ființe cu totul și cu totul obișnuite, alteori a unui geniu, a unui sfânt. De îndată ce femeia este însărcinată, un curent circulă între creierul său (anod) și germen. Creierul este într-adevăr legat la baterie: Sursa de energie cosmică Dumnezeu, de la care primește curentul, iar acest curent circulă după aceea de la creier la embrion. În fine, soluția este sângele mamei în care sunt scăldați anodul (creierul) și catodul (uterul), deoarece sângele scaldă în mod egal toate organele și toate celulele; în el sunt dizolvate toate materiile: aur, argint, cupru etc.

Anodul, capul, furnizează deci metalul (gândurile) care va regenera sângele. Germenul poate fi magnific, dar dacă mama pune în capul său gânduri de plumb (simbolic), ea să nu fie mirată dacă, mai târziu, copilul sau se va naște învelit în plumb, adică de o natură vicioasă, pesimistă, bolnăvicioasă. Trebuie sa înțelegeți că germenul nu este decât tiparul și admițând chiar că acest tipar reprezintă o fată magnifică, dacă el este după aceea reprodus într-un metal urât, medalia pierde din valoare.

Să presupunem că o mamă cunoscând legile galvanoplastiei decide să le utilizeze pentru a aduce copilul său pe lume. De îndată ce a primit germenul în uterul său (catodul), ea pune în capul său (anodul), o lamă de aur, adică gânduri și sentimente dintre cele mai elevate. Circulația se stabilește, iar sângele care parcurge corpul aduce germenului acest metal superior. Copilul creste, învelit în aceste vesminte de aur, iar când se naște este robust, frumos, nobil, capabil de a învinge dificultățile, bolile și toate influentele rele.

Majoritatea mamelor nu-și dau seama de influenta stărilor lor interioare asupra copilului pe care-l poarta; după ce el se va naște ele vor începe să se ocupe de el, ele îi vor da educatori, profesori, etc. Nu, după ce copilul se naște este deja prea târziu, el este deja determinat! Nici un pedagog, nici un profesor nu poate transforma un copil când elementele pe care le-a primit în interiorul mamei sale sunt de o calitate inferioară.

Un învățător, un profesor pot să facă mult, dar doar pentru instruirea copilului. Ei nu pot să schimbe natura lui profundă. Dacă natura profundă a copilului este defectuoasă, i se pot da cei mai buni educatori, el nu se va schimba. Oricare ar fi tratamentul pe care îl faceți asupra plumbului, el rămâne plumb; puteți să-l polizați, să-l lustruiți, să-l tăiați pentru a-l face sa strălucească, în câteva minute după aceea el se întunecă din nou, deoarece este plumb. Trebuie să faceți un copil din aur și nu din plumb. Deoarece chiar dacă el trebuie să trăiască în cele mai rele condiții, un astfel de copil va rămâne incoruptibil, pentru că esența sa este pură.

Înțelegeți acum care este importanta pentru femeie de a plasa în capul său gânduri luminoase. Gratie acestor gânduri, germenul care creste în ea va absorbi în fiecare zi aceste materii pure și prețioase și astfel ea va da într-o zi un artist remarcabil, un savant luminat, un sfânt, un mesager al lui Dumnezeu. Mama poate face mari miracole deoarece ea posedă cheia forțelor vieții.

Mama mea mi-a povestit că atunci când ea m-a conceput și mai târziu când ea m-a purtat, ea a făcut-o cu gândul de a mă consacra lui Dumnezeu. Se pare chiar că preotul care m-a botezat era atât de fericit în acea zi încât s-a îmbătat pentru prima dată în viață (de obicei el nu bea niciodată). El a spus apoi ca dacă s-a îmbătat, se pare într-adevăr că din cauză că așfi fost un copil diferit de alții și a făcut o profeție referitor la mine, dar nu sunt obligat să v-o spun. După aceea, crescând, am devenit un mic șnapan: v-am povestit cum furam mere de la un vecin și aprindeam focuri în hambare. Dar aceasta nu a durat mult timp, deoarece germenii depuși în profunzime sunt cei care rămân, celelalte nu sunt decât moduri de a fi superficiale care nu durează.

Dar nu vreau să spun că, deoarece mama mea m-a consacrat lui Dumnezeu, sunt o ființă extraordinară. Se pot consacra copiii în serviciul lui Dumnezeu, dar nu se știe în ce grad se vor situa ei în ierarhia servitorilor. Mamele nu o știu în mod sigur și eu nu cred ca mama mea a știut-o. Deci, faptul că ea m-a consacrat cerului nu vrea să spună nimic asupra elevației mele personale. Mulți creștini au fost consacrați de mama lor, dar ei rămân în bisericile lor fără a avansa mult. Ceea ce este sigur doar, este ca părinții lor au cerut ca în ei să existe o mica scânteie. Iar dacă se suflă asupra acestei scântei, ea poate deveni un foc intens, dar o scânteie nu este nimic dacă voi n-o alimentați. Pentru ca ea sa crească, nu trebuie să încetați să-i aduceți lemne, simbolic și să suflați deasupra.

Este un fapt foarte cunoscut că, pe timpul sarcinii, multe femei sunt pradă unor dorințe bizare, unor impulsuri necontrolate pe care ele nu le-au resimțit niciodată până atunci; dar ceea ce nu se cunoaște, este cauza acestor fenomene iar eu o sa v-o spun. Femeia însărcinată este deseori vizitată de entități răufăcătoare care doresc să ia parte mai târziu la viața copilului. Ele împing deci mama să se conducă într-un asemenea mod încât galvanoplastia să se producă în ea în cea mai mare dezordine, ceea ce va permite mai târziu acestor entități să intre la acest copil, să vină și să plece din sufletul său și să se hrănească prin el. Este posibil să vă dați seama foarte repede.

În general, toți copiii care se apropie de mine mă iubesc mult, dar s-a întâmplat de trei sau de patru ori ca unii dintre ei să fugă de mine și nimeni nu înțelegea motivul. Dar eu înțelegeam, pentru că toate aceste fenomene ale vieții sunt foarte clare pentru mine. Părinții erau adânc mâhniți, nefericiți iar eu eram obligat să-i explic mamei: „iată, pe timpul gestației, în mod sigur v-ați permis anumite lucruri și ați atras entități care nu cereau decât să rămână lângă copil, pentru a profita de el. Aceste entități sunt aici, așteptând momentul favorabil pentru a se manifesta. Dar ele simt în mine un inamic, deoarece ele știu ca dacă acest copil întra sub influenta mea, eu le voi alunga: prin atitudinea mea, prin voința mea, prin emanațiile mele, prin tot ceea ce eu dau copilului, ele vor fi expulzate. (De altfel, eu nu fac decât aceasta, eu înlocuiesc anumite entități prin altele, aceasta este plăcerea mea... Și eu la fel, vedeți voi, am plăcerile mele!) Si atunci aceste entități încearcă să îndepărteze copilul vostru de prezenta mea”. Dar eu, eu nu mă dau bătut și cum îi iubesc mult pe părinți, mă decid să-i ajut: fac o muncă specială și puțin timp după aceea, același copil care fugea de mine, se precipită spre mine pentru a mă îmbrățisa.

S-a întâmplat chiar uneori sub ochii voștri, nu-i așa?

Pe tot timpul gestației, mama trebuie sa vegheze să-și ferească copilul. În mod conștient, prin gândire, ea trebuie să creeze în jurul lui o atmosferă de puritate și de lumină pentru a-l pune la adăpost de atacurile entităților răufăcătoare, dar si, pentru a putea lucra în colaborare cu sufletul care se va încarna.

Deoarece contrar la ceea ce gândesc unii, nu pe timpul gestației sufletul întra în corpul copilului. Este adevărat că în uterul mamei, copilul trăiește, inima sa bate, el se hrănește, dar sufletul său nu a pătruns încă în corpul său, el nu întra în el decât în momentul nașterii, odată cu prima sa respirație. Până atunci, el stă în apropierea mamei și lucrează în colaborare cu ea la construcția diferitelor sale corpuri (fizic, astral, mental...). În general mama nu-și dă seama de această muncă, deoarece ea nu este destul de sensibilă, nici luminată. Dar ea, chiar dacă nu poate vedea acest suflet, ea poate cel puțin să-i vorbească, să-i adreseze rugăciuni, spunându-i: „Iată, îți voi da cele mai bune materiale, te voi ajuta, dar încearcă și tu, să aduci cutare sau cutare calități pentru ca, copilul să fie un artist, un filozof, un savant sau un sfânt”.

În momentul în care mama pronunță cu toată iubirea sa aceste cuvinte care sunt puternice, care sunt magice, ea emană deja anumite particule, iar spiritul copilului care trebuie să se încarneze le ia ca materiale pentru a-și construi diferitele corpuri. Copilul, el însuși nu posedă nimic, el primește toate materialele de la mama sa. De aceea, dându-i-le, ea trebuie sa fie foarte conștientă și prin gândurile și sentimentele sale, să nu-i dea decât particulele cele mai luminoase, cele mai pure.

Toate aceste fenomene ale lumii invizibile sunt necunoscute de majoritatea oamenilor. Dar este tocmai rolul Învățământului, de a va face sensibili la toată această lume subtilă, impalpabilă, dar reală, mai reală decât realitatea însăși. Gratie lui veți deveni mai conștienți, mai atenți la toți curenții care vă influențează, la toate prezentele care vă înconjoară. Aceasta conștiință este cea care vă face capabili să lucrați pentru bine.

Bărbații și femeile nu trebuie niciodată să uite că, copiii pe care îi vor avea într-o zi vor reflecta într-un mod sau altul, propriul lor mod de a gândi și de a trăi. Deoarece tot ceea ce se petrece în capul sau inima omului se realizează mai devreme sau mai târziu; fiecare din gândurile sale, fiecare din dorințele sale, în momentul în care apar în el sunt vii, iar copilul care vine exista deja în capul sau inima tatălui sau mamei. Deci, dacă crescând copilul vostru devine un înger care va ajută, este pentru că el era o idee magnifică pe care ați conservat-o în voi pe timp de ani de zile, o idee care s-a încarnat acum în copilul vostru și care, prin el, continuă să vă ajute. Dar dacă acest copil nu va provoca decât necazuri, să știți că este încarnarea unei idei criminale pe care la fel, ați alimentat-o.

Un copil care se naște, nu se naște din nimic, iar dacă voi mă întrebați pentru ce motiv copilul vostru s-a născut, vă voi răspunde „pentru ca voi să știți ceea ce aveți în capul vostru”. Astfel bărbații și femeile învață să se cunoască: prin copiii lor.