Kybalion filosofia Hermetica

CUPRINS:

1. LEGEA MENTALISMULUI

2. LEGEA CORESPONDENȚEI

3. LEGEA VIBRAȚIEI

4. LEGEA POLARITĂȚI

5. LEGEA RITMULUI

6. LEGEA CAUZEI ȘI EFECTULUI

7. LEGEA GENULUI

Din Egipt ne vin învățăturile ezoterice, fundamentale, care au influențat filosofiile tuturor raselor, de mai multe mii de ani. Toate țările au împrumutat câte ceva de la doctrinele sale: India, Persia, Chaldeea, China, Japonia, Siria, vechea Grecie, Roma și alte neamuri vechi. Acestea au luat parte la banchetul cunoașterii, pe care Hierofanții și Maeștrii țării lui ISIS le-au oferit celor pregătiți să cunoască din culmea științei mistice și oculte, dezvăluite de Maeștrii acestui vechi ținut.

În Egipt se afla loja misticilor. Prin porțile templelor intrau neofiții și plecau adepții, maeștrii și hierofanții, în toate colțurile lumii. Printre aceștia a fost și Hermes Trismegistul, tatăl înțelepciunii oculte, fondatorul astrologiei și alchimiei. Detaliile vieții lui s-au pierdut, mai multe țări disputându-și locul nașterii sale. Perioada șederii sale în Egipt (care constituie ultima sa reîncarnare pe această planetă) nu ne este cunoscută; aproximativ, este fixată în ultimele zile ale celor mai vechi dinastii egiptene, cu mult timp înaintea apariției lui Moise. Autorii competenți îl consideră, totuși, contemporan cu Abraham. Unele tradiții iudaice merg până la a afirma că Abraham chiar a fost beneficiarul unei mari părți din cunoștintele acumulate de Hermes.

În anii care au urmat dispariției sale din planul terestru, tradiția sugerează că ar fi trăit sute de ani „în carne”.

Egiptenii l-au zeificat numindu-L THOTH. Mai târziu, grecii îl așează în Panteonul zeităților proprii, numindu-l HERMES, zeul înțelepciunii.

Egiptenii i-au cinstit memoria zeci de secole, considerându-l „scriitorul zeilor”, ajungând, în cele din urmă, să-l dea vechiul nume, Hermes Trismegistul, care înseamnă „de 3 ori mare”, „Mai Marele Marilor”, „mai mare decât toți Marii”. În toate țările, numele de Hermes Trismegistul era sinonim cu Fântâna Înțelepciunii. Folosirea cuvântului „hermetic” este strict legată de sensul „secret închis”, „nimic nu poate scăpa”. Discipolii au păstrat secretul învățăturilor, nevoind să dea perle porcilor, preferând să dea laptele copiilor și carne oamenilor neștiutori. Discipolii au fost „hermetici” de teamă de a nu vedea doctrina secretă transformându-se în doctrină (credință) religioasă. Vechiul ocultism din India și Persia a degenerat, pierzându-se, în mare parte, din cauză că apostolii săi au devenit preoți. Ei au amestecat teologia cu filosofia, având astfel ca efect pierderea ocultismului în noianul superstițiilor religioase, al cultelor, al credinței și al zeilor. La fel, în Grecia și Roma, învățăturile hermetice ale gnosticilor și ale primilor creștini au degenerat sub domnia lui Constantin, al cărui pumn de fier a amestecat filosofia cu teologia. Aceasta a luat școlii creștine ce era esențial credinței: spiritul său, pe care l-a obligat spiritual să bâjbâie mai multe secole înainte de a regăsi vechiul drum al credinței. În sfârșit, totul arată observatorilor atenți că în cel de-al douăzecilea secol biserica luptă pentru a reveni la vechile învățături oculte. Au fost spirite elevate, de inițiați, care au transmis oral flacăra vie a credinței adevărate; sunt cunoscute rar cazurile când acestea au fost scrise. Chiar și așa (rar), transmiterile s-au voalat, în termeni de alchimie și astrologie, încât numai cei care cunoșteau cheia puteau înțelege corect. În primele zile ale Antichității existau un anumit număr de doctrine secrete fundamentale ce se transmiteau de către Maestru elevului și care erau cunoscute sub numele de Kybalion. Sensul exact și semnificația cuvântului s-au pierdut de mai multe secole. Principiile acesteia nu au fost scrise niciodată; era o culegere de maxime, axiome și precepte, complet neinteligibile pentru profani, dar pe care adepții le înțelegeau imediat ce erau aplicate.

Arta alchimiei hermetice dă preponderență Forțelor Mentale (mai mult decât elementelor materiale), unei transmutații, unui fel de vibrații mentale prin modificarea în vibrații de altă natură, mai mult decât transformarea unui fel de mental în altul.

Legenda „pietrei filosofale” capabilă să transforme în aur un metal de rând, nu era decât o alegorie a filosofiei hermetice, bine înțeleasa de către adepții hermetismului veritabil.

Sfătuim pe elevii noștri – cum este recomandat în Kybalion – să studieze învățătura hermetică cu umila atitudine de adept, deoarece poarta numele de inițiat acela care muncește întotdeauna la picioarele lui Hermes Maestrul.

Mai departe, dam un mare număr de axiome, maxime și percepte ale Kybalionului, însoțite de explicații și clarificări care ni s-au părut necesare pentru a-l face mai ușor accesibil adepților moderni, mai ales ca textul original este scris, înadins, cu termeni obscuri.

Maximele originale, axiomele și perceptele Kybalionului vor fi subliniate în aceasta lucrare dar în mod distinct; în toate cazurile, textul original a fost respectat. Sperăm că numeroși elevi, cărora le oferim această lucrare, vor scoate din studiul acestor pagini tot atâta profit cât au scos și cei care i-au precedat pe drumul măiestriei, timp de secole, cât s-a scurs de la apariția lui Hermes Trismegistul.

Între cuvintele Kybalionului se găsesc acestea: „Sub pașii Maestrului, urechile celor care sunt pregătiți să înțeleagă doctrina să se deschidă cât mai mari și când urechile elevului sunt gata să asculte, atunci vin buzele pentru a le umple de înțelepciune.”

Când elevul va fi gata să primească adevărul, atunci va începe studiul acestei lucrări, atunci va lua cunoștință de existența ei. Aceasta e Legea Principiului Hermetic al Cauzei și Efectului sub aspectul de Lege a Atracției, ea va uni buzele și urechile, elevul și lucrarea, AȘA SĂ FIE!