Legenda vietii lui Buddha carti despre spirit si spiritualitate

În anul 2.459 Kali Yuga, în a opt-a zi a lunii a patra, pe când primăvara se anunță cu prevestiri ciudate, se părea ca oamenii vor fi întâmpinați de o bucurie mare, în acea vreme, într-un oraș de la poalele munților Himalaya se incarna Buddha în corpul unui băiețel. Născut, spune legenda, iconjurat de o lumina asemănătoare primelor raze de soare la răsărit. Drept și cu mintea limpede, așa spune legenda, făcuse șapte pasi cumpăniți, iar urma lor rămăsese așa de luminoasa ca șapte stele.

* Ca și regele animalelor, leul, pășind maiestuos, privind încrezător în cele patru zări ale cerului, pătrunse el în miezul principiilor adevărului și vorbi astfel în deplina constientitate:

Aceasta naștere aduce condiția unui Buddha; după aceasta nu va mai exista pentru mine o noua naștere; doar pentru aceasta singura data m-am născut, pentru a salva lumea.

* Numele tatălui sau era Śuddhodana, cuvânt care înseamnă apa pura sau rau pur. Mama lui s-a numit Maya=iluzie.

Numele sotiei sale era Yaśodhara, care înseamnă „vasul minunăției sau al splendorii”. Toate aceste nume ne indica imediat ca întreaga poveste exoterica a lui Buddha este simbolica, arătând ca el fusese născut de o mama, care se numește iluzie și ca tatăl lui se numea rau pur, în alte cuvinte, inspirație pura, care alcătuiește alimentația mintii (substanța gândirii). Numele sotiei sale, vasul splendorii, ne indica câteva mari calități spirituale pe care le deținea el și care il înconjurau. Fiecărei parte a vieții lui, prezentata de legenda, ii sta la baza un fapt esoteric.

* Părinții, alarmați de cele treizecisidoua de semne unei nașteri divine, care s-au arătat înaintea nașterii lui și preveniți fiind de înțelepții acelei vremi; care duceau mai mult sau mai putin o viață spirituala în lumina, fiind astfel împuterniciți sa propavaduiasca, precum și uimitoarea înțelepciune și putere intelectuala, de care dădea el-Buddha dovada, au încercat sa il lege la viața de familie, da, au încercat sa împiedice natura sa interioara sa se înalțe, înduioșat fiind de tristețea și de suferința lumii.

* După ce crescuse copilul, chemase Raja pe sfântul Viśvamitra sa vina sa ii aducă la cunoștința toate învățăturile. Dar înțeleptul își dădu curând seama, ca tânărul deținea deja adânci cunoștințe despre învățăturile scrise în cărți, chiar și a intreagii științe tradiționale despre Planete și Stele, își aduna cărțile și pleca minunându-se.

* și totuși veni ziua când printul Siddhartha trebui sa vadă cele patru Semne ale Trezirii, astfel: 1. Un om bătrân, aplecat, 2. Un lepros, respins de ai sai, 3. Un les ars la rugăciunea funerara, iar apoi un Bhikshu cu aceleași concepții, în căutarea acelei realități care nu este trecătoare. După ce văzuse aceste semne se întristă și nu mai găsi liniște, deoarece il măcinau gânduri legate de suferințele vieții și despre cum poate fi salvata omenirea de bătrânețe, boli, decadenta și moarte, ca apoi sa fie condusa spre eliberarea finala.

* și veni în sfârșit vremea în care Buddha începu sa se arate tot mai mult în tânărul bărbat, în acest timp –dupa nașterea fiului sau Rahulaîncepu Trezirea tânărului. Își părăsi casa și plca în Himalaya, încercase tot felul de practici, cercetase totul, căutase înțelepciune; căutând acea lumina măreață, începu sa se retragă tot mai adânc în propria ființă, fiind astfel tot mai mult iluminat de splendoarea divinității interioare, pana în acea zi în care se așezase sub copacul înțelepciunii –Bodhi, numit astfel deoarece sub crengile lui se petrecuse iluminarea lui completa, devenind astfel un Buddha complet-lnflorit.

* În acel moment se cutremurase pământul de respect, din acel soc se trezi marele Initiant al Cerului. Ochii lui erau plini de fericire, când se deschiseseră spre lumina și spuse:

Când ii privisem pe Buddha cei vechi, auzisem la fel ca și acum, acest semn în care pământul se cutremura.

Virtutiile unui Muni sunt atât de maiestuoase, încât pământul întreg nu le poate indura când picioarele lui ating pas cu pas pământul, auzind astfel cum se cutremura pământul. O lumina strălucitoare iluminează acum lumea, la fel ca soarele la răsărit. Vad cincisute de păsări albastrii în dreapta mea zburând în cercuri, în spatiu. Toate aceste semne aducătoare de noroc sunt identice celorlalți Buddha; de aceea stiu ca acest Bodhisattva va atinge, cu siguranță, înțelepciunea perfecta.

* Doar Mara Devaraja, dujmanul religiei, marele înșelător, nu se bucura și nu jubila. Împăratul celor cinci dorințe, îndemânat în toate tehnicile războiului, potrivnicul tuturor celor care caută eliberarea era învins. Se îndrepta către fiicele sale, spunând astfel:

Lumea are acum un mare Muni; a depus un jurământ spre apărare; tine un arc puternic în mana; înțelepciunea este săgeata de diamant pe care o folosește. Obiectivul lui este sa câștige întâietate în lume și sa îmi ruineze, sa distrugă teritoriul meu. Eu nu ii sunt lui de seama, caci toți oamenii vor crede în el și își vor găsi refugiul în arta salvării sale. Atunci va fi pământul meu desert și nelocuit. Dar la fel ca și atunci când omul se împotrivește legii moralității, iar corpul lui devine gol, la fel acum, atâta vreme cat ochiul înțelepciunii nu s-a deschis inca în acest om și pe tărâmul meu e inca liniște, voi merge sa ii întorc planurile și sa ii daram stâlpul de sprijin al casei sale.

* Atunci se ridicase oastea de lupta a întunericului, cele zece păcate, asemănătoare unei mari amenințând sa il cuprindă. Ceata demonica creștea în ura și ferocitate, adăugând forța la forța spre a continua lupta. Dar când s-au aplecat sa ridice pietrele nu le-au putut ridica, ori daca le-au ridicat nu le-au putut arunca. Săgețile lor zburatore, lăncile și buzduganele se opreau în spatiu, refuzând sa cada; stropii rai ai furtunii și grindina apriga se transformau în petale de lotus –in cinci culori, iar otrava scârboasă a dragonului se schimba într-un aer condimentat. Asfel fuseseră toate aceste nenumărate creaturi, doritoare să-l distrugă pe acest Bodhisattva, ranite cu propriile arme, caci nu erau în putere sa il miște din loc, oastea lui Mara era plina de suferință.

* Atunci se ridica în aer vocea divinităților, în forma lor invizibila și spuse:

Iatal, Marele, gândul lui nemișcat de vreun resentiment, în timp ce întreaga rasa a răutății lui Mara încearcă fara succes sa il distrugă. Încetați cu gândurile voastre murdare, aducătoare de moarte, împotriva acestui tăcut înțelept, care șede așa de liniștit! Nici în gând nu veți putea mișca muntele Sumeru. Bodhisattva care în viețile precedente a învățat prin suferință, pe el nu-l puteți rani. Acum is va atinge cu siguranță scopul, șezând pe tronul întemeiat pe drept, la fel ca și ceilalți Buddha, integru și masiv, ca un diamant.

* Mara, auzind aceste sunete din spatiu și văzând ca Bodhisattva tot nemișcat ședea, se înspăimântă și își relua drumul spre cer. Gândul lui Bodhisattva era acum plin de pace și liniște.

Primele raze de soare se arătau în zori, aburul cețos se risipi; lumina pala a lunii și a stelelor slabi în intensitate; toate barierele nopții dispăruseră, în timp ce de sus flori cerești cădeau în ploaie spre a-l cinsti pe Bodhisattva.

* Apoi în acea liniște sacra, ia te uita –o minune! Conștiința care își are continuitatea pana în infinit, devenii percepție, iar Bodhisattva deținu viziunea vieților trecute, a construirii și distrugerii lumilor și sistemelor șiragul lanțului cauzei și efectului, întins de la infinit spre infinit; pana a ajuns în final la izvorul de nepătruns al adevărului. Când trecu pragul casei (somnul lipsit de vise) marelui Rishi, dispăru întunericul și lumina răsări. Liniște deplina domnea, totul era nemișcat și astfel pătrunse el în final în inima soarelui. Acolo ședea el, Buddha născut pentru a doua oara, iluminat de întreaga înțelepciune și îmbăiat de lumina soarelui spiritual, în timp ce întregul pământ se cutremura de acel soc convulsiv. Apoi văzură ochii lui Buddha tot ceea ce trăiește, simțind în acel moment o adâncă compasiune.

SPECIAL_IMAGE-lmage02. Gif-REPLACE_ME

* Mai târziu își continua pelegrinajul prin India, învățând, adunând discipoli în preajma sa, dar tot timpul învățând, învățând, învățând. El învață înțelepciunea esoterica, care era pe acea vreme ținută secret de putinii Brahmani ai acelei vremi. El o explicase, o dezvoltase și o continuase atât cat ii era permis sa o împărtășească cu ceilalți; cei care erau destul de mari pentru a o primi, cei care il înconjurau pe învățător deveniseră administratorii marelui sau sistem.

* Astfel trecură anii. Mișcarea pe care o cauzase în tara era mare. Invataceiii se adunau spre el în valuri, din toate colturile lumii. Numele lui se răspândea tot mai departe. A înfăptuit minuni de bunătate omeneasca. Învață Evanghelia iubirii, a compasiunii și a milei, o iubire care nu cunoaște granite, infinita, care include întreg Universul în raza sa. El învața unitatea spiritual-divina esențială tuturor lucrurilor, unitatea spiritual-divina a ființei umane cu Universul spiritual.

Cate doi trimise el discipolii sai peste tot ținutul Aryavarta și ii sfătui sa meargă tot mai departe, ceea ce și făcuseră cu timpul.

* Pe când Buddha ajunsese de optzeci de ani, iar toamna colora frunzele –asa spune legendase întinse el într-o zi și ultimele sale cuvinte, după scripturile buddhiste, fuseseră:

Frații mei! Toate lucrurile sunt compuse. Lucrați cu ardoare la eliberarea voastră; faceți după cum v-am poruncit, debarasați-vă de acea panza încurcată a grijilor, pășiți nestingheriți spre eliberare. Ea nu v-a veni la voi doar pentru ca m-ați văzut pe mine. Cine nu îmi urmează porunca, m-a cunoscut în zadar, iarăși cel, care e departe de aici și urmează întocmai drumul meu, el e întotdeauna aproape de mine. Un om poate sa stea lângă mine și totuși daca el nu-mi urmează, sa fie departe de mine. Aveți grija de inima voastră; nu-l faceți loc indiferentei, practicați conștiincioși toate lucrurile bune.

* și apoi spuse el:

Sa nu credeți ca munca mea v-a muri odată cu mine. Nu doar unul este răspunzător pentru un lucru atât de măreț.

Priviti înăuntrul vostru. Lumina care s-a aprins acolo prin adevărurile și regulile Ordinului nostru va v-a conduce mai departe. Fiți lumina pentru voi înșine.

Continuați cu meditația, concentrația și dăruința. Măsurați cu atenție toate învățăturile pe care le cunoașteți. Daca se potrivesc cu învățăturile fundamentale, care stau la baza frăției, atunci este învățătura dreapta. Daca nu se potrivește, respingeți-o.

* Apoi a trecut pentru o vreme în Nirvana și reveni după ce înfăptuise sacrificiul sublim al individului spre beneficiul tuturora. După aceea trai retras privirior oamenilor, învățând mai departe putini dintre aleșii sai Arhats. Pleca în Himalaya, în Sambala, unde își lua locul în acel centru vechi al inspirației omenești. Religia exoterica, numita Buddhism, inițiată de DomnulBuddha în timpul existentei sale pământești este o forma externa a Religiei-Lntelepciunii omenirii, inca din vechime. De aceea este cea mai mare și mai prețioasă religie exoterica din istorie.

* DomnulBuddha a trăit 10 de ani ca și om și ca urmare a legendei ezoterice, în momentul morții sale, egoul omenesc al lui Buddha se înălța din conștiința obișnuită spre cea spirituala atingând divinitatea. Apoi reveni de-a lungul cărării constituției interioare, iar Buddha își deschise ochii. Ii închise din nou, iar conștiința umana se înaltă pentru a dou-a oara în sferele interioare, de fiecare data mai sus; atinse sau deveni una pentru câteva clipe cu Buddha-Cerestru și cobori pentru a dou-a oara. Și pentru a dou-a oara, pe când a ajuns creierul, își deschise Buddha ochii. Același lucru se petrecu și a trei-a oara, iar după ce își deschise Buddha ochii pentru a trei-a oara pali. Manushi-Buddha părăsi principiile de baza a ființei sale, spre a se descompune, rămânând astfel în spațiul astral ca un Nirmanakaya, cu toate părțile constituției sale, cu excepția corpului fizic, corpului astral și a vitalității animale. Aceasta ascensiune este urmarea dezvoltării depline a constituției interioare.