Lovitura de gratie

TABLA DE MATERII

CARTEA ÎNTÎI

I. CU 25 ANI ÎN URMĂ: IANUARIE 1905

În care o femeie însărcinată își pierde viața, datorită calamităților naturale și încăpățînării soțului ei.

CARTEA A DOUA

II. MARȚI 24 DECEMBRIE 1929: AJUNUL CRĂCIUNULUI

În care Ellery se alătură unui grup de invitați, pentru a petrece sărbătorile Crăciunului la țară, într-o reședință din Westchester, și în care John Sebastian face anumite aluzii la unele evenimente viitoare.

III. PRIMA NOAPTE: MIERCURI, 25 DECEMBRIE 1929

În care un fals Moș Crăciun se întrupează din neant și în care un bou, o căsuță și o cămilă ocupă primul plan al acțiunii.

IV. A DOUA NOAPTE: JOI, 26 DECEMBRIE 1929

În care misteriosul poznaș se dedă unui joc asasin, iar John Sebastian primește un nou dar, la fel de ciudat ca și primul.

V. NOAPTEA A TREIA: VINERI, 27 DECEMBRIE 1929

În care un pavilion de vară formează decorul unei povești de iarnă, iar un piron primit în dar asigură că acoperișul căsuței nu mai poate fi ridicat.

VI. A PATRA NOAPTE: SÎMBĂTĂ, 28 DECEMBRIE 1929

În care John Sebastian e lovit de o ciudată amnezie, lo­cotenentul Luria încearcă un șiretlic, iar Ellery Queen își pune din nou în joc întreaga sa perspicacitate.

VII. A CINCEA NOAPTE: DUMINICĂ 29 DECEMBRIE 1929

În care Capricornului îi cresc patru coarne, în care apare un misterios semn X ce marchează un anumit loc și în care încercările de a face o legătură între evenimentele petrecute și numărul 12 nu duc nicăieri.

VIII. A ȘASEA NOAPTE: LUNI 30 DECEMBRIE 1929

În care reverendul Gardiner este amestecat într-o întîmplare ce n-are nimic de-a face cu religia, firma Freeman se clatină, iar John Sebastian primește în dar un bici.

IX. A ȘAPTEA NOAPTE: MARȚI 31 DECEMBRIE 1929

În care două triunghiuri se transformă într-un pătrat, domnișoarele Brown și Warren ajung la păruială, iar Anul Nou sosește într-o atmosferă încărcată.

X. A OPTA NOAPTE: MIERCURI 1 IANUARIE 1930

În care John primește în dar un cap de om, Ellery urmă­rește o fantomă, iar inspectorul Queen face o vizită de Anul Nou la o oră cu totul neobișnuită.

XI. A NOUA NOAPTE: JOI, 2 IANUARIE 1930

În care misterul lui John Sebastian devine mai de nepă­truns, Ellery Queen ajunge la disperare, iar menajeriei, tot mai numeroase i se mai adaugă o lighioană.

XII. A ZECEA NOAPTE: VINERI 3 IANUARIE 1930

În care un călăreț melancolic suferă un accident, păpușii chioare îi crește un dinte, iar detectivul nostru, tot mai perplex, ajunge în culmea deznădejdii.

XIII. A UNSPREZECEA NOAPTE: SIMBĂTA 4 IANUARIE 1930

În care doctorul Dark îi dă lui John unele sfaturi fără caracter medical și în care semnul crucii completează căsuța, așa e oare?

XIV. A DOUĂSPREZECEA NOAPTE: DUMINICĂ 5 IANUARIE 1930

În care Olivette Brown conversează cu un spirit, lui Ellery i se dezvăluie misterul, iar John Sebastian primește ultimul său dar.

XV. ZIUA DE BOBOTEAZA: 6 IANUARIE 1933

În care Queen junior refuză să se lase prins în cursă, mortul învie, multe lucruri se lămuresc, dar și mai multe rămîn încă învăluite în mister.

XVI. CEEA CE A URMAT

În care se face mult zgomot pentru nimic important, iar o dragoste ia sfîrșit, fără ca totul să fie rezolvat în această „tragedie a erorilor”.

CARTEA A TREIA

XVII. DUPĂ 27 ANI: VARA ANULUI 1957

În care Ellery Queen cade pradă nostalgiei, și se lasă ispitit să reînvie unele lucruri din trecut.

XVIII. ZIUA URMĂTOARE

În care se povestește — cît se poate mai pe scurt — ce s-a întîmplat de-a lungul anilor cu unele din cunoștințele noastre, în viață sau decedate, și în care Ellery pune la cale o călătorie.

XIX. O ZI MAI TÎRZIU

În care — pentru confirmarea ipotezei sale — Ellery Queen întreprinde o călătorie de 2500 mile în spațiu și de peste 3000 ani în timp.

XX. URMARE ȘI EPILOG

În care Ellery Queen își recunoaște erorile tinereții și — cu oarecare întîrziere — lămurește misterul celor douăsprezece nopți.

SCURTĂ PREZENTARE A PERSONAJELOR

CLAIRE și JOHN SEBASTIAN — o tînără pereche de oameni bogați ai căror descendenți îl pun pe Ellery Queen în fața unui mister, pe care nu va reuși să-l dezlege decît 27 ani mai tîrziu.

DOCTORUL CORNELIUS F. HALL — un medic misterios, care asistă la o naștere și la un deces, ținute secret cu cea mai mare grijă.

ELLERY QUEEN — un tînăr detectiv în vîrstă de 25 ani; pus în fața primei crime pe care o investighează independent, el reușește să interpreteze corect complicata țesătură de indicii; nesiguranța tinereții îl face însă să se îndoiască timp de 27 ani de justețea soluției sale.

JOHN SEBASTIAN — un tînăr poet plin de imaginație, tot în vîrstă de 25 ani; deși înclinat spre lucruri neprevăzute, ciudatele daruri de Crăciun pe care le primește constituie chiar și pentru el o enigmă.

ARTHUR B. CRAIG — un tipograf cu totul deosebit, care în același timp este și tutorele diligent al lui John Sebastian; reședința sa de la țară formează cadrul în care se desfășoară dramaticele eve­nimente povestite.

RUSTY BROWN — o tînără și atrăgătoare roșcată, creatoare de bijuterii sofisticate, ea a pus stăpînire pe inima lui John Sebastian.

DOAMNA OLIVETTE BROWN — mama lui Rusty; adeptă convinsă a științelor oculte, ea descoperă în globul său de cristal un secret, pe care John se considera a fi singurul care-l cunoaște.

ELLEN CRAIG — o tînără și drăguță studentă la universitatea Wellesley, nepoată a lui Arthur Craig; ea îl urmărește pe Ellery aproape cu aceeași perseverență cu care acesta îl urmărește pe asasin.

VALENTINA WARREN — o artistă dramatică debutantă plină de ambiție, care nu se dă în lături de la nimic pentru a-l cuceri pe John Sebastian.

MARIUS CARLO — un tînăr muzician „furios”, certat cu întreaga omenire.

DOCTORUL SAM DARK — medicul de casă al familiei Craig, care ține loc de medic legist, pe timpul vacanței forțate petrecute de invitații lui ARTHUR CRAIG la reședința acestuia.

DAN Z. FREEMAN — editorul lui Ellery Queen; un om deosebit de manierat, a cărui vacanță de Crăciun este tulburată de amenințarea unei iminente prăbușiri a firmei sale.

ROLAND PAYN — jovialul avocat al lui Arthur Craig, al cărui trecut se putea preta la un șantaj.

Reverendul ANDREW GARDINER — un pastor blînd în a cărui turmă se află și o oaie rătăcită.

Locotenentul LURIA — un polițist sever dar flexibil, care ține în mîinile sale, timp de două săptămîni, soarta întregului grup.

DEVOE — un chipeș sergent de poliție, căruia i se dă consemnul de a păzi grupul de invitați, lucru care, de altfel, nu displace întru totul unora dintre reprezentantele sexului slab.

Inspectorul de poliție QUEEN — a cărui apariție intempestivă în miez de noapte are efectul unei lovituri de teatru pentru socotelile fiului său Ellery.

Sergentul VELIE — principalul colaborator, al inspectorului QUEEN; el aduce de la New York unele informații nedorite, ce încurcă socotelile precum și dovezile irefutabile ale acestora.

CARTEA ÎNTÎI

VITEZE LEGALE MAXIME PENTRU AUTOVEHICULE.

În localități aglomerate: 10 mile pe oră.

În sate și orașe, în afara zonelor aglomerate: 15 mile pe oră.

În afara localităților și la periferii: 20 mile pe oră.

(Extras din legea circulației, în vigoare în

statul New York, în anul 1905)

CAPITOLUL I

CU 25 DE ANI ÎN URMĂ

Ianuarie 1905

În care o femeie însărcinată își

pierde viața datorită ca­lamităților

naturale și încăpățînării soțului ei.

Pentru Claire Sebastian, noul an începu ca o încîntare. Copilul era foarte vioi.

— Tu ce crezi, n-o fi cumva un mînz, John?

În intimitatea camerei de hotel, ea îl lăsă pe soțul ei să-i pipăie pîntecul în care mica vietate se răsucea izbind-o cu piciorușele. Soții Sebastian au rîs mult timp împreună în săptămîna aceea.

John se gîndise să petreacă anul nou la New York și să ducă pentru cîteva zile o „viață de oraș”.

— În ultimele luni, cît ai stat închisă la Rye, ți-a lipsit veselia, Claire! îi spusese el. Cred că n-ar fi rău să facem o escapadă înainte de a trebui să te consacri gravelor răspun­deri de mamă.

Claire socotise că era oarecum riscant să se amestece în vîrtejul vieții mondene a New York-ului, în starea în care se afla. În cele din urmă, ajunsese însă la o indiferență în­găduitoare, ignorînd cu bună știință silueta deformată pe care i-o înfățișa oglinda.

— N-au decît să se zgîiască la mine cît or vrea cucoa­nele din New York!

Pînă miercuri 4 ianuarie, escapada lor se desfășurase cum nu se poate mai plăcut. John rezervase un apartament la Waldorf și lăsase baltă în timpul sărbătorilor afacerile firmei Sebastian & Craig.

— Săptămîna asta îți aparține, iubito, o asigurase el. Edi­tura și Arthur Craig se pot descurca cîteva zile și fără mine, chiar dacă unele lucruri au să șchioapete puțin.

O sărută drăgăstos. Claire roși de-a binelea. Se simțea ca în luna de miere.

— Tu ești pe cale să devii un pupăcios fără pereche, John, chicoti ea. Crezi că am putea merge să dansam undeva, unde cîntă o orchestră de jazz?

John refuzase însă categoric această propunere. De fapt, Claire nu avusese nici măcar timp să simtă lipsa dansului. Revelionul îl petrecuseră în apartamentul somptuos al unuia din editorii cu care soțul ei era prieten, în compania unor nume ilustre din lumea literară. Șampania și conversația erau la fel de spumoase; i se cerea lui Claire opinia în legătura cu succesele de librărie ale anului: „Traversarea” lui Winston Churchill, „Mica păstoriță din împărăția cerurilor” a lui John Fox junior și „Rebecca de la ferma Sunnybrook” de doamna Wiggin, precum și părerea în legătură cu unii tineri scrii­tori la modă, printre care se numărau Jack London, George Barr McCutcheon, Lincoln Steffens și Joseph C. Lincoln. Claire avea rareori prilejul să participe la viața intelectuală rafinată pe care soțul ei o ducea la New York și, fără îndo­ială, seara aceea fusese o seară dintre cele mai strălucitoare.

John stăruise ca, dimineața, micul dejun să-i fie servit lui Claire la pat, în timp ce el parcurgea în fugă ziarele, citind cu voce tare știrile mai importante. Claire avea impresia că, în onoarea copilului ei, în întreaga lume au loc evenimente deosebite. Urmărise ultimele zile ale asediului de la Port Arthur, ca și cum ar fi interesat-o direct, iar în di­mineața zilei de 2 ianuarie, cînd ziarele comunicaseră știrea că generalul Stoessel capitulase în fața generalului Nogi, fu­sese surprinsă de tonul grav cu care i se adresase soțul:

— Într-o bună zi o să avem de furcă cu japonezii, nu uita ce-ți spun.

Claire socotise că nu era frumos din partea lui John să-i strice dispoziția. Nu-și putuse însă stăpîni rîsul cînd ii citise propunerea președintelui Roosevelt, imitînd de minune lă­tratul acestuia, ca soții care-și maltratează nevestele să fie biciuiți la stîlpul infamiei.

De obicei, cinau la Reisenweber, mergeau la teatru în fiecare seară și apoi cinau la Delmonico. În seara de revelion îi văzuseră pe Sothern și Marlowe în „Romeo și Julieta”, luni seara pe Fiske în „Hedda Gabler”, iar marți seara, deși o ninsoare abundentă începuse să cadă încă din timpul după-amiezii, reușiseră să-l vadă pe David Warfield în „Profesorul de muzică”.

După-mesele, Claire se ducea să facă tîrguieli pe Broadway. De la Arnold Constable, pe strada 19, cumpărase, cu conștiința că așa se cădea, cîteva rochii potrivite ultimelor luni de sarcină; în schimb la magazinul Lord & Taylor de pe bulevardul 5 și la B. Altman de pe bulevardul 6, renun­țase să mai asculte de rațiune și, cedînd tentației, cumpărase o mulțime de lucruri pentru perioada ce avea să urmeze „fericitului eveniment”: jupoane de tafta cu volane ca spuma, fuste moderne scurte și îndrăznețe, a căror lungime abia ajungea pînă la gleznă și care reprezentau atunci ultimul răcnet al modei, ghete înalte de antilopă, cu tocuri franțuzești, care atrăgeau privirile prin culorile lor pastelate și o provizie în­treagă de rulouri, abil confecționate din sîrmă, pe care să-și facă cocul. Cumpărase chiar și ace de pălărie lungi, din acelea noi, care, după cum o asigurase vînzătoarea de la Altman, erau mai șic decît cele scurte și, bineînțeles, multe, multe rochii de seară.