Medeea

Corint, în fața locuinței Medeii. O bătrână, doica acesteia, iese din casă

DOICA

JO, dacă drumul navei Argo avântat Lre țara colhilor n-ar fi trecut nicieând hotarul vinețiu al Symplegadelor, 'le nu cădea prin văile din Pelion emețul pin tăiat ca să-narmeze-apoi cu vâsle mâinile bărbaților viteji, borniți să-i afle lâna de-aur lucitor ai Pelias 1Atunci Medeea, doamna mea, 'Mitul tes, ilian al argonauților osie cunoscut, mai ales, m Argonautica lui Apollonius din Rodos, autor din epoca exandrină, dar el conține elemente mult mai vecii i, menitele de Homer (Odiseea), Hesiod (Tcogonia), Pindar ytliica a pattv) etc. Legenda spune că Pelias, regele din flcos, se ridicas,., prin uzurpare, pe tronul fratelui său Eson țiului acestuia, Iason. Un oracol îl prevenise pe Pelias „ ferească de omul caro va păși înaintea lui încălțat „ singură sandală. Dar însuși Iason, împlinind virala P” de ani s-a înfățișat regelui și și-a reclamat dreptul

Si ainat n-ar îi plutit nici ea spre meterezele cetății lolcos, mistuindu-se de dor năprasnic pentru Iason. Astfel nu murea nici Pelias, căci ea nu le-ar mai fi-ndernm pe îele să-și ucidă tatăl1. Și așa nu s-ar fi strămutat aicea, Ja Corint, cu soțul și copiii săi. Mereu a vrut să placă băștinașilor acestei glii în care-a poposit fugind, și căuta să fie la un gând cu Iason orișicând. Acesta-i cel mai mare har în căsnicii: să nu se dușmănească soții. Dar acurn revarsă numai ură sufletu-i bolnav, căci Iason, trădător de casă și copii, petrece-n pat regesc de mire, 'ânsurat părintesc, purtând o singură sandală; pe cealaltă o în timp ce trecuse prin apele unui râu.

Ear. G, zburând peste maro, Pârras; tocmai clipa când acesta se pregătea să-i jertfească zeilor. „Ison stnnge într-o ceată pe cei mai vestiți eroi helem/sS” îmbarcă pe corabia Aigo (cea rapidă), înving împreună neașteptate primejdii în călătoria lor aventuroasă și ajung în Colhâda, Aici, Mfdeea, fiica regelui țării, se îndrăgostește de căpetenia argonauților, îl ajută prin farmecele ei să cucerească lâna de „ și fuge cu el peste mare, înapoi la lojos., 

* Iason și a Medeea

Jui Pelias, eliadele și-au. Trojs-părintele, tăindu-i intr-un ceaun, îndemnate de sfatul Medeii, care le-a făgăduit că regele va întineri în acesta. Ca să scape de răzbunarea tesalienilor conduși Acastos (fiul lui Pelias), lasMedeea, împreună cu ojopuau întâmplări au fost tratate de Euripide ta Fiicei/f'alias, tragedie pierdută, ce a fost reprezentată în anui 455 î.c.”., aproape cu un sfert de veac înaintea Medeii (431).

, cu fiica domnului atotporuncitor al țării, Creon 1. Copleșită de jigniri, Medeea strigă aprig, biata, pomenind atâtea jurăminte ce le-au întărit prin strângeri tainice de mâini și-i ia pe zei drept martori, ca să vadă cum se poartă-n schimb bărbatul ei. Cu trupul zbuciumat mereu de chinuri, zace fără hrană, la pământ, de când se știe oropsită de bărbat. Cu ochii ațintiți, cu chipul aplecat, precum o stâncă sau precum un val din mări, e surdă când prietenii o dojenesc. Dar câteodată, întorcându-și gâtul alb, în sine-și tânguie părintele iubit și casa și pământul ce l-a părăsit de dragul unui om, ce-o lasă cu dispreț.

Sărmana, știe azi, lovită de dureri, ce scump e traiul în pământul strămoșesc!

De silă nici nu mai privește la copii.

Mă tem că-n ea mocnește ceva nou, ciudat, căci duhul său nestăvilit nu va-ndura batjocurile. O cunosc și mă-nfior să nu-și înfigă-o sabie tăioașă-n piept, intrând fără să facă zgomot în iatac, ori să-și ucidă soțul sau pe domnitor, crescându-și suferințele și mai cumplit.

E cruntă când urăște și dușmanul ei va dobândi cununa biruinței greu.

Dar, iată, vin copiii”de la alergări!

Ei nici nu bănuiesc durerea mamei lor, că, tânăr, sufletul nu știe suferi.

'La Corint, 4MP& ce a trâjțj vrem-0 în jts? Darstrâm-toraF, cn Biedeca, Iason^ încercat să-și refacă situația compromisă de exiî, fjfCTfti-inriu rn ^rfSrfSjJflț}] țn1 pe care ojȚujnerjC”Krî) usff>'fika regelui

(Intră cei doi băieți ai Medeii, însoțiți de un bărbat în vârsta, pedagogul lor.)

PEDAGOGUL1

Tu, ce-o slujești pe doamna mea de-atâta timp, de ce stai lingă poartă, singură, și-ți plângi doar ție toată jalea? Cum de s-a-nvoit Medeea să lipsești acum din preajma sa?

DOICA

Bătrâne-nsoțitor al fiilor născuți de Iason, robii credincioși împărtășesc tot chinul împreună cu stăpânii lor și-l simt în inimă. Durerea m-a pătruns atU de tare, c-am ținut să vin aici, să spun deschis pământului și cerului năpasta ce-a lovit-o pe stăpâna mea.

PEDAGOGUL Sărmana, încă nu s-a potolit din plâns?

DOICA Ce spui? Durerea sa de-abia e la-nceput.

PEDAGOGUL

Nesăbuita – ierte-mi-sc vorba grea! 2 – ea nu știe că s-a ivit un alt necaz.

1 In antichitate, pedagogul era, de obicei, un sclav care? Avea în grija sa băieții slăpânului, după ce aceștia impli-: neau_yârsta de l ani.

Dacă trebuie să vorbesc astfel

Orbesc astfel în original: O, net despre stupâni.

DOICA Dar ce-i, bătrâne, spune-mi, de ce taci, te rog!

PEDAGOGUL Nimic și mă căiesc de tot ce ți-am grăit.

DOICA (face gestul suplicantului, atingând bărbia și genunchii pedagogului)

O, nu, te rog, slujim aceluiași stăpân 1, iiu le feri! De trebuie, voi ști să tac.