Meduza albastra

Meduza albastra de Amanda Quick

PROLOG

Custodele se așeză în dreptul luminării și deschise cartea veche legată în piele. întoarse cu grijă paginile îngălbenite, până ce găsi pasajul pe care îl căuta.

... Se spune că aceștia se întâlnesc în taină, la miezul nopții, și își oficiază straniile lor ceremonii. Se zvonește că cei acceptați la aceste întâlniri o divinizează pe Gorgona, cea care în loc de păr are șerpi. Alte păreri susțin că ei propovăduiesc supunerea față de conducătorul lor, singurul care stăpânește puterea Meduzei de a-i transforma pe oameni în adevărate stane de piatră.

Se mai spune că această forță a lui este un fel de magie ciudată și înspăimântătoare. După ce își aruncă victimele într-o transă profundă, fixează în subconștientul lor anumite comenzi, pe care acestea, după ce își revin, le execută fără niciun fel de împotrivire.

Ceea ce făcea stăpânul era un mare mister, așa că nimeni din cei asupra cărora și-a exercitat puterea nu păstrează vreo amintire despre comenzile care le-au fost date în timp ce se aflau în transă.

Se crede că forța stăpânului este amplificată de puterea unei pietre prețioase pe care o poartă.

Pe această piatră este cioplită imaginea înspăimântătoare a Meduzei. Sub gâtul retezat al creaturii, este gravat un baston de comandant. Se spune că acest simbol constituie reprezentarea baghetei magice pe care maestrul cultului o folosește la executarea ritualului de magie.

Piatra gravată este asemănătoare cu onixul, cu deosebirea că printre dungile sale se pot vedea rare și extrem de bizare nuanțe de albastru, în loc de alb și negru. Stratul exterior al pietrei are o tentă atât de închisă, încât pare aproape negru. Acesta încadrează imaginea Meduzei, săpată în stratul de culoare mai deschisă. Al doilea strat este albăstrui asemenea unor safire fine de o nuanță mai pală.

Brățara de aur, pe care este montată piatra, are numeroase incrustații minuscule, alcătuind un desen de șerpi încolăciți.

Prin părțile acestea, stăpânul este extrem de temut. în timpul ceremoniilor cultului, el apare întotdeauna camuflat sub o mantie cu glugă. Nimeni nu-i știe numele, iar piatra prețioasă, pe care sunt gravate capul Gorgonei și bagheta magică, reprezintă emblema și sigiliul său. Se consideră că această piatră este, totodată, izvorul care îi dă întreaga sa putere.

Mi s-a spus că piatra este cunoscută sub numele de „Meduza Albastră”.

l

Tobias o văzu pe Lavinia urcând treptele casei cu numărul 7, de pe Aleea Claremont; deodată își dădu seama că ceva nu era în regulă. Sub borul larg al pălăriei elegante, figura ei luminoasă, care întotdeauna îl fascina, dezvăluia acum semnele unei tensiuni neobișnuite.

Din câte reușise el să o cunoască, Lavinia arareori i se păruse frământată de vreo problemă sau vreo nesiguranță. Era mai mult înclinată să ia hotărâri și să facă totul neîntârziat. Chiar mult prea înclinată în această direcție, se gândi el după o lungă reflecție. Nechibzuită și impetuoasă erau cuvintele care i-au venit imediat în minte.

O privea de la fereastra salonașului intim, fiecare fibră a trupului său tremurând de o încordare pe care nu și-o putea stăpâni. El nu avea răbdare pentru premoniții și alte asemenea fleacuri metafizice; avea încredere în impresiile sale, mai ales când acestea aveau legătură cu noua sa parteneră și iubită. Iar acum Lavinia nu părea deloc în apele ei. El știa mai bine ca oricine că nu era prea ușor să-i tulburi Laviniei liniștea.

— Doamna Lake a venit, spuse el, privind peste umăr la menajeră.

— Tocmai la timp. Doamna Chilton lăsă tava de ceai, grăbindu-se către ușă. Credeam că nu mai ajunge. Mă duc să-i iau haina și mănușile. Sunt sigură că i-ar plăcea să servească dânsa ceaiul musafirilor. Probabil că abia așteaptă să bea și ea o ceașcă.

Din câte putea zări pe fața ei ascunsă în umbra pălăriei, Tobias avea sentimentul că Lavinia ar fi avut mai curând nevoie de o porție bună de sherry, din rezerva pe care o ținea în camera ei de lucru. însă porția de alcool va trebui să mai aștepte.

Trebuia mai întâi să se ocupe de oaspeții care o așteptau aici, în salonaș.

Lavinia zăbovi în fața ușii de la intrare, cotrobăind prin geanta ei încăpătoare, după cheie. Acum el putea citi cu claritate semnele încordării, adunate în jurul ochilor ei frumoși.

Ce naiba să se fi întâmplat?

În timpul afacerii cu crimele figurinelor de ceară, de acum câteva săptămâni, el credea că ajunsese să o cunoască pe Lavinia destul de bine. Nu putea fi tulburată sau speriată prea ușor. în cariera sa de detectiv, uneori cu destule pericole, întâlnise foarte puține persoane, indiferent de sex, care să dovedească atâta sânge rece în condiții periculoase, cum făcea Lavinia Lake.

Ar fi fost nevoie de ceva cu totul dramatic, ca să aducă în ochii ei o expresie atât de întunecată. Fiorul neliniștii care îl cuprinsese avea un efect paralizant atât în privința răbdării, cât și a stăpânirii de sine, ambele fiind pentru moment într-o stare jalnică. De îndată ce va rămâne între patru ochi cu Lavinia, va trebui să analizeze amănunțit situația care apăruse.

Din nefericire însă, acest lucru părea să mai întârzie ceva timp. Oaspeții ei erau, în mod evident, pregătiți pentru o conversație de durată. Tobias nu era foarte interesat de niciunul dintre aceștia. Doctorul Howard Hudson, înalt, subțire și elegant îmbrăcat, se prezentase drept un vechi prieten de familie.

Soția lui, Celeste, era una din acele femei foarte atrăgătoare, mult prea conștiente de efectul lor asupra masculilor speciei umane și care nu pierd nicio ocazie de a-și folosi farmecul dăruit de Natură, pentru a-i manipula pe bărbați. Părul ci, de un blond strălucitor, era strâns în creștetul capului, într-o coafură înaltă, iar ochii aveau culoarea cerului senin de vară. Purta o rochie dintr-un șifon foarte fin, cu imprimeu de trandafiri micuți și ornamente de panglici roz și verzi. Avea și un mic evantai prins de poșetă. Tobias se gândi că rochia ei era cam scurtuță pentru o zi atât de răcoroasă de primăvară timpurie, dar privind decolteul larg al acesteia era aproape sigur că Celeste o alesese intenționat.

În cele douăzeci de minute petrecute în compania cuplului de musafiri, Tobias ajunsese la două concluzii de netăgăduit. Prima – că doctorul Howard Hudson nu era altceva decât un șarlatan. A doua o plasa pe Celeste în categoria aventurierelor de înaltă clasă. Însă Tobias gândea că ar fi mai bine să-și păstreze aceste păreri numai pentru el. Se îndoia că Lavinia le-ar fi primit cu prea mult entuziasm.

— De-abia aștept s-o revăd pe Lavinia, spuse Hudson, din fotoliul în care se lăfăia cu nonșalanță. Au trecut câțiva ani buni de când am văzut-o ultima dată. Sunt nerăbdător să-i fac cunoștință cu draga mea Celeste.

Hudson avea un glas răsunător de bariton, demn de un actor profesionist. Timbrul vocii sale era grav și vibrant ca al unor instrumente muzicale bine acordate. Pe Tobias îl cam călca pe nervi această sonoritate, dar nu putea să nu recunoască faptul că atrăgea atenția într-o manieră spectaculoasă.

Silueta lui Howard Hudson era realmente remarcabilă, fiind scoasă în evidență de croiala elegantă a sacoului său bleumarin, a vestei în dungi și a pantalonilor impecabili. Cravata avea un nod neobișnuit și sofisticat; Tobias se gândea că ar fi fost foarte apreciat de cumnatul său, Anthony. Acesta, la cei douăzeci și unu de ani ai săi, era la vârsta când tinerii acordă mare atenție unor asemenea detalii vestimentare. Cu siguranță că el ar fi admirat în egală măsură și incrustațiile din aur, care împodobeau ceasul lui Hudson.

Tobias își făcu în minte socoteala că doctorul trebuia să aibă între patruzeci și cincizeci de ani. Figura lui Hudson era înzestrată cu acele trăsături distinse și armonioase care făceau ca femeile, indiferent de vârstă, să întoarcă după el capul. Părul său, de un castaniu închis brăzdat de șuvițe argintii, era extrem de bogat, iar bărbatul își purta hainele cu o degajare și un aplomb care l-ar fi făcut invidios și pe cel mai mare campion al eleganței masculine, în zilele lui de mare glorie.

— Howard. Tensiunea din ochii verzi ai Laviniei dispăru cu desăvârșire, când intră în salonaș. întinse brațele înspre doctor, cu un entuziasm nedisimulat. Scuză-mă pentru întârziere. Am fost la cumpărături în Pali Mall și am pierdut noțiunea timpului, fără a mai lua în calcul și traficul aglomerat.

Tobias se simți de-a dreptul fascinat de schimbarea totală și rapidă a expresiei Laviniei. Dacă nu i-ar fi văzut figura în timp ce urca treptele de la intrare, n-ar fi ghicit că era supărată, judecând după expresia pe care o avea acum îl deranja că simpla revedere a doctorului Howard Hudson avusese un efect atât de binefăcător asupra stării ei de spirit.

— Lavinia, draga mea. Howard se ridica și, cu degetele sale lungi și foarte îngrijite, îi cuprinse mâinile. Nu pot exprima în cuvinte cât de fericit sunt să te pot revedea, după atâta amar de vreme.

Un alt val de nemulțumire, la fel de inexplicabilă, îl străbătu pe Tobias din cap până-n picioare. Ceea ce atrăgea atenția asupra lui Hudson, pe lângă vocea sa tulburătoare, erau și ochii. Combinația, cu totul ieșită din comun, de căprui și auriu, realiza un efect irezistibil.

Atât glasul, cât și privirea, constituie, fără îndoială, un ansamblu extrem de util în profesia lui, se gândea Tobias. Doctorul Howard Hudson practica așa-zisa știință a hipnozei.

— M-am bucurat când am primit ieri mesajul tău, spuse Lavinia. Habar nu aveam că te afli la Londra.

Hudson zâmbi.

— Iar eu am fost de-a dreptul încântat să aflu că și tu ești la Londra. îți poți închipui ce surpriză am avut, draga mea. Ultima oară când am avut vești despre tine plecaseși împreună cu nepoțica ta în Italia, în calitate de însoțitoare a unei persoane de neam mare, pe care o chema doamna Underwood.

— Planurile noastre s-au schimbat pe neașteptate, spuse dulce Lavinia. Circumstanțele ne-au obligat, pe Emeline și pe mine, să ne întoarcem în Anglia mai curând decât ne tăcuserăm noi socoteala.

Tobias ridică din sprâncene la auzul acestei afirmații atât de false, însă făcu bine și își ținu gura.

— Atunci am, cu siguranță, mare noroc. Howard îi mai strânse încă o dată mâinile ușor, cu familiaritate, după care îi dădu drumul. Permite-mi să ți-o prezint pe soția mea, Celeste.

— Este o mare plăcere, pentru mine, să vă cunosc, doamnă Lake, șopti Celeste pe un ton mieros. Howard mi-a povestit multe despre dumneavoastră.

Tobias se amuză pentru un moment, observând maniera femeii de a se comporta. înclinarea grațioasă, aproape teatrală a capului, nu putea ascunde evaluarea riguroasă, pe care o remarcase în ochii ei frumoși. El a reușit să deslușească etapele succesive de fotografiere, analiză și catalogare. Evident Celeste a înțeles imediat că Lavinia putea fi scoasă de sub suspiciunea de a reprezenta o potențială amenințare la adresa ei.

Pentru prima oară, în acea după-amiază, Tobias reușise să se amuze. Ridicarea Laviniei deasupra oricărei suspiciuni constituia o greșeală de neiertat.

— Plăcerea este de partea mea. Lavinia se așeză pe canapea, își aranjă faldurile rochiei de culoarea prunei și apoi ridică ceainicul. N-aș fi putut să bănuiesc că Howard s-a căsătorit, dar mă bucur nespus să aud acest lucru. Prea mult timp a fost singur.

— Am fost subjugat, fără vreo șansă de scăpare, o asigură Howard. Când am văzut-o prima dată pe frumoasa mea Celeste, acum un an, soarta mi-a fost pecetluită. Nu numai că este o încântătoare soție și o prezență extrem de agreabilă, dar s-a dovedit și foarte pricepută în a se ocupa de contabilitatea și de agenda mea de lucru. Chiar nu știu ce m-aș fi făcut fără ea.

— De-a dreptul mă flatați, domnule. Celeste își lăsă în jos privirea și îi zâmbi Laviniei. A încercat Howard să mă inițieze și în tainele hipnozei, însă din păcate mă tem că nu am niciun fel de aptitudini în această privință. La invitația gazdei, Celeste luă ceașca de ceai și farfurioara. Dacă nu mă înșel, soțul meu era foarte bun prieten cu părinții dumneavoastră.

— Într-adevăr. O expresie de tristețe umbri fața Laviniei. Pe vremuri, ne vizita adeseori, la noi acasă. Părinții mei nu numai că îl iubeau mult, dar se numărau și printre cei mai mari admiratori ai săi. Tatăl meu nu o dată mi-a mărturisit că îl considera cel mai desăvârșit practician al hipnozei, din câți cunoscuse la viața lui.

— Este un compliment deosebit pentru mine, spuse Howard cu modestie. Părinții tăi au fost ei înșiși foarte dotați în această artă. Eram realmente fascinat, privindu-i la lucru. Fiecare avea stilul său propriu și amândoi ajungeau la rezultate uimitoare.

— Soțul meu mi-a povestit că părinții dumneavoastră s-au prăpădit într-un naufragiu, acum vreo zece ani, șopti Celeste. Și că dumneavoastră v-ați pierdut, în același an, și soțul. îmi închipui că ați avut atunci o perioadă foarte grea.

— Da. Lavinia mai umplu cu ceai încă două cești. Dar nepoata mea, Emeline, a venit acum șase ani să locuiască împreună cu mine și ne înțelegem foarte bine. îmi pare rău că nu este și ea în după-amiaza aceasta aici, să te cunoască. Participă alături de niște prieteni la o prelegere despre monumentele și fântânile din Roma.

Celeste schiță o expresie de compasiune și politețe.

— Tu și nepoata ta sunteți singure pe lume?

— Nu consider că suntem singure, răspunse Lavinia înțepată. Ne avem una pe cealaltă.

— Totuși, sunteți doar voi două. Două femei singure pe lume. Celeste aruncă pe furiș o privire în direcția lui Tobias. Din experiența mea, femeia lipsită de sfatul, ca și de sprijinul unui bărbat, se află într-o situație dificilă și nefericită.

Tobias aproape că scăpă din mână ceașca și farfurioara pe care Lavinia tocmai i le oferise. Nu l-a șocat afirmația lui Celeste, de altfel în totală neconcordanță cu realitatea, privind posibilitățile și resursele personale ale Laviniei și ale lui Emeline, cât mai degrabă impresia că, pentru câteva secunde, putea să jure că soția lui Howard flirta cu el, fără nicio disimulare.

— Dacă vrei să știi, ne descurcăm de minune, Emeline și cu mine, rosti Lavinia, brusc agasată. Tobias, te rog, ai grijă să nu verși ceaiul pe tine.

Acesta îi surprinse o clipă privirea, înțelegând că masca bunelor maniere ascundea de fapt iritarea Laviniei. El se întrebă cu ce oare reușise să o supere de data asta. Relația dintre ei părea să alterneze între ciondăneală și pasiune, cu tot mai neașteptate salturi și cu foarte rare perioade de acalmie, după părerea lui. Niciunul din ei nu se simțea cu adevărat la largul său în această poveste mistuitoare de dragoste, care se înfiripase între ei. Însă de un lucru era absolut sigur în privința legăturii lor: nu era deloc plictisitoare.

Din punctul lui de vedere era destul de neplăcut. Existau momente în care ar fi dat oricât pentru câteva clipe plictisitoare petrecute împreună cu Lavinia. Dar poate că timpul îi va oferi și ocazia de a-și mai trage sufletul.

— Scuză-mă, Lavinia, rosti Howard cu aerul unuia care se află pe punctul de a aborda un subiect delicat. Nu pot să nu remarc faptul că nu îți practici profesia. Ai abandonat cumva știința hipnozei, considerând că piața de-aici, din Londra, este slabă? Știu că e greu să-ți atragi genul potrivit de clientelă, când îți lipsesc legăturile sociale adecvate.

Spre uimirea lui Tobias, întrebarea lui Howard părea s-o fi luat pe Lavinia prin surprindere. Ea avu o scurtă tresărire care făcu să i se clatine ceașca din mână. Dar își reveni imediat.

— Din mai multe motive, am început o nouă carieră. Deși cererea privind terapia prin hipnoză pare a fi mai mare ca oricând, concurența este extrem de dură în acest domeniu și, după cum ai observat și tu, nu este ușor să câștigi exclusivitatea unei clientele alese decât dacă ai relații și referințe din lumea bună.

— Înțeleg. Howard dădu din cap cu multă seriozitate. In cazul acesta va trebui ca Celeste și cu mine să apelăm la altcineva, care să ne recomande clientela potrivită. Nu-mi va fi ușor să încep practica aici.

— Unde ai practicat până acum? îl întrebă Tobias.

— Am petrecut câțiva ani în America, călătorind și ținând prelegeri despre știința hipnozei. însă, cu mai bine de un an în urmă, a început să-mi fie dor de țară și m-am întors în Anglia.

Celeste se uită la el cu niște ochi strălucitori.

— L-am cunoscut pe Howard anul trecut, în Bath. El izbutise să desfășoare acolo o activitate înfloritoare, dar a înțeles că venise vremea să se întoarcă la Londra.

— Sper să descopăr aici o mai mare varietate de cazuri interesante și neobișnuite, le explică Howard cu un aer serios. Cei mai mulți dintre pacienții mei din Bath, ca și din America, erau interesați de tratamente pentru afecțiuni din cele mai banale. Reumatism, isterie la femei, probleme cu somnul, genul ăsta de boli. Acestea erau, fără îndoială, destul de neplăcute pentru pacienții mei, iar pentru mine – prea plictisitoare.

— Howard intenționează să se ocupe de cercetare și să efectueze experimente în domeniul hipnozei. Celeste de-a dreptul își sorbea soțul din ochi. Vrea să descopere toate aplicațiile și binefacerile posibile ale acestei științe. Intenționează să scrie și o carte pe tema asta.

— Și, pentru a putea realiza cu deplin succes ceea ce mi-am propus, trebuie să am ocazia să examinez pacienți cu afecțiuni neurologice mai ieșite din comun, decât aș putea întâlni în mod obișnuit, în țară, concluzionă Howard.

În ochii Laviniei se aprinse flacăra entuziasmului.

— Dar este un lucru realmente admirabil și interesant. Ar fi timpul ca știința hipnozei să ocupe locul pe care îl merită. Ea aruncă în direcția lui Tobias o privire semnificativă. Credeți-mă, foarte mulți oameni, neinformați, mai persistă în convingerea lor, potrivit căreia hipnotizatorii sunt cu toții, fără nicio excepție, niște șarlatani și niște escroci de cea mai joasă speță.

Tobias ignoră comentariul Laviniei, sorbind liniștit din ceai.

Hudson răsuflă zgomotos și scutură din cap cu un aer grav.

— Din păcate, trebuie să recunosc că, în profesia noastră, există prea mulți practicieni neaveniți.

— Numai progresele înregistrate în domeniu vor descuraja acest soi de oameni, declară sentențios Lavinia. Tocmai de aceea este atâta nevoie de cercetare și de experimente inedite.

Celeste se uită la ea cu un aer întrebător.

— Sunt curioasă să știu care este natura noii tale cariere, doamnă Lake. Există atât de puține profesii la îndemâna unei doamne.

— Îmi câștig existența din încasarea unor comisioane de la diverse persoane care mă angajează pentru efectuarea unor investigații private discrete. Lavinia puse ceașca pe farfurioară. Cred că am pe-aici câteva cărți de vizită. Se aplecă peste brațul canapelei și trase un sertăraș al mesei. A, da, le-am găsit.

Scoase două cărți de vizită, înmânând câte una celor doi soți.

Tobias știa deja ce era tipărit pe micuțele cartonașe albe.

INVESTIGAȚII PARTICULARE

DISCREȚIE GARANTATĂ

— Cu totul ieșit din comun, spuse Celeste surprinsă.

— Interesant. Howard strecură în buzunar cartea de vizită a Laviniei, încruntându-se preocupat. Dar trebuie să-ți repet că îmi pare nespus de rău să aflu că ai renunțat să mai practici hipnoza. Aveai un mare talent înnăscut pentru această artă, draga mea. Decizia de a-ți schimba cariera reprezintă o mare pierdere pentru această nobilă profesie.

Celeste o cercetă pe Lavinia cu o privire iscoditoare.

— Ai abandonat această știință numai de teama concurenței?

Tobias își spuse că, dacă n-ar fi urmărit-o cu atenție pe Lavinia, ar fi ratat clipa de întristare din ochii ei. Și n-ar fi remarcat nici contractarea abia perceptibilă a micuților mușchi ai gâtului. Ar fi putut pune rămășag că i se pusese un nod în gât, înainte de a răspunde.

— A existat și un... incident neplăcut, cu un pacient de-al meu, zise Lavinia pe un ton neutru. Iar veniturile nu se ridicau la nivelul dorit. Este greu să pretinzi aici onorarii mari, după cum desigur cred că știi deja. în plus, trebuia să mă gândesc și la viitorul lui Emeline. Terminase școala și am considerat că venise vremea să-și desăvârșească educația. Sunt de părere că manierele elegante și rafinamentul nu pot fi dobândite decât prin călătorii în străinătate. Așa încât, una peste alta, am socotit că e bine să accept oferta doamnei Underwood de a petrece împreună cu ea un sezon la Roma.

— Înțeleg. Howard nu-și putea lua ochii de la figura ei ușor întristată. Trebuie să recunosc că mi-a ajuns câte ceva la urechi, în legătură cu neplăcerile pe care le-ai avut în acel sătuc din nord. Sper că nu te-ai lăsat prea mult afectată de acest caz.

— Nu, nu, sigur că nu, răspunse Lavinia cu prea multă grabă. Doar că alunei când m-am întors cu Emeline din Italia, am vrut să încerc și această nouă ocupație, pe care am găsit-o pe gustul meu.

— Este o meserie practicată destul de rar de către o doamnă. Celeste îi aruncă din nou lui Tobias o privire semnificativă. Să înțeleg că agreezi noua profesie a doamnei Lake, domnule?

— Te asigur că am și eu momentele mele de îndoială și de multă nesiguranță, în legătură cu ocupația ei actuală, răspunse sec Tobias. Ca să nu mai vorbesc și de nenumăratele nopți nedormite.

— Domnul March vrea să glumească. Lavinia îl fulgeră o clipă pe Tobias, cu o privire aspră. El nu are calitatea de a fi sau nu de acord. De fapt, uneori face pentru mine unele treburi de asistent.

— Asistentul tău? Ochii lui Celeste se măriseră, exprimând o vădită uimire. Vrei să spui că este angajatul tău?

— Nu e chiar așa, rosti molcom Tobias. S-ar putea spune mai degrabă că îi sunt partener.

Nici Celeste și nici Howard nu păreau a fi auzit mica lui corectură. Amândoi se holbau la el uluiți.

Howard clipi.

— Asistent, zici.

— Partener, repetă apăsat Tobias, ca să fie mai clar.

— Apelez, câteodată, și la serviciile lui Tobias, în cazurile mai deosebite. Lavinia făcu un gest cu mâna prin aer. Ori de câte ori am nevoie de priceperea lui. Ii zâmbi dulce. Presupun că e foarte mulțumit să obțină un venit suplimentar. Nu-i așa, domnule?

Pe Tobias, turnura conversației începuse să-l cam agaseze. Venise momentul să-i amintească Laviniei că nu numai ea avea limbă ascuțită.

— Banii sunt doar un aspect al parteneriatului nostru, ținu el să sublinieze. Trebuie să recunosc că în cadrul acestei colaborări am descoperit și alte beneficii suplimentare, deosebit de plăcute.

Femeia avu delicatețea să roșească. Și totuși, într-un mod destul de vizibil, ea refuza cu îndârjire să cedeze teren, își întoarse privirea înspre musafirii ei, cu un zâmbet candid în vârful buzelor.

— Cooperarea noastră este pentru domnul March un prilej de a-și exercita capacitățile în sensul raționamentului logic deductiv. El găsește foarte stimulativ faptul că este asistentul meu. E adevărat, domnule?

— Perfect adevărat, acceptă Tobias. De fapt, cel mai corect ar fi să admit că această colaborare mi-a dat posibilitatea să mă bucur de unul dintre cele mai stimulatoare exerciții pe care le-am cunoscut de mult timp, doamnă Lake.

Lavinia miji puțin ochii, în semn de avertisment tacit. El zâmbi satisfăcut și mușcă lacom dintr-o prăjitură cu gem de coacăze, pe care doamna Chilton le pusese pe tavă. Doamna Chilton face adevărate minuni din coacăze, gândi Tobias cu admirație.

— Dar este de-a dreptul fascinant. Celeste îl examină pe acesta, pe deasupra ceștii, sorbindu-și ceaiul. Și, de fapt, cu ce te ocupi dumneata, domnule March?

— Domnul March se pricepe excelent să obțină informații din anumite surse inaccesibile mie, rosti Lavinia înainte ca Tobias să poată scoate vreun sunet. Un domn poate face mici investigații în locurile unde o doamnă nu este bine venită, dacă înțelegeți ce vreau să zic.

Howard se lumină la față, dumerindu-se.

— Ce colaborare extraordinară! Pot presupune că noua ta ocupație s-a dovedit mai bănoasă decât cea dinainte, Lavinia?

— Poate fi destul de profitabilă. Lavinia făcu intenționat o pauză, după care adăugă: Uneori. însă trebuie să recunosc faptul că, sub aspect financiar, este cam imprevizibilă.

— Înțeleg. Howard părea din nou preocupat de ceva.

— Dar cred că am pălăvrăgit destul în legătură Cu noua mea carieră, zise repede Lavinia. Spune-mi, când crezi că o să începi tratamentele terapeutice, la noua ta adresă, Howard?

— Va fi nevoie de cel puțin o lună, poate chiar mai mult, până voi termina cu amenajarea cabinetului, răspunse bărbatul. Apoi va mai dura o vreme ca să dau de veste în mediile adecvate că aștept pacienți și că sunt interesat numai de bolnavii cu afecțiuni neurologice atipice. Dacă nu ești suficient de precaut, te poți trezi invadat de doamne dornice să-și trateze isteria și, după cum am mai spus, n-am de gând să-mi irosesc timpul cu asemenea tulburări banale.

— Înțeleg. Lavinia se uita la el cu o expresie de un interes surprinzător. Ai de gând să dai anunțuri în ziare? Eu așa m-am gândit să procedez.

Tobias se întrerupse din mestecat și lăsă jos restul din prăjitura cu coacăze.

— Ce naiba? Mie nu mi-ai spus că ai de gând să faci așa ceva.

— N-are importanță. Ea îi reteză întrebarea, printr-o scurtă mișcare a mâinii. îți voi explica mai târziu amănuntele. Este doar o idee la care m-am gândit în ultima vreme.

— Ar fi mai bine să te preocupe altceva, o sfătui el, băgând apoi repede în gură ultima bucățică de prăjitură.

Lavinia îl fulgeră cu o privire cruntă.

El se prefăcu a nu observa.

Howard își drese glasul.

— Să-ți spun drept, nu intenționez să apelez la ziare, pentru că mi-e teamă că în felul acesta aș atrage exact clientela obișnuită a bolnavilor cu afecțiuni banale.

— Da, cred că există acest risc. Lavinia căzu pe gânduri. Și totuși, afacerile sunt afaceri.

Conversația alunecă apoi înspre secretele și aspectele cât se poate de tehnice ale hipnozei. Tobias se apropie de fereastră, ascultând discuția înfierbântată, fără a lua parte la ea.

El avea rezerve serioase în privința întregii probleme a hipnozei. Adevărul era că, până s-o întâlnească pe Lavinia, Tobias fusese ferm convins de corectitudinea rezultatelor la care ajunseseră cercetătorii francezi, printre care câțiva reputați oameni de știință, precum doctorii Franklin și Lavoisier. Concluziile acestora erau cât se poate de simple și de clare: nu exista niciun fel de magnetism animal și, prin urmare, hipnoza nu avea niciun fel de bază științifică. Practicarea hipnozei nu era decât o simplă înșelătorie.

Tobias acceptase repede ideea că posibilitatea de a induce o transă adâncă nu era decât acțiunea unui escroc, menită să-i distreze pe naivi. El recunoștea cel mult faptul, că un hipnotizator înzestrat ar putea să exercite o anumită influență asupra unor indivizi mai slabi de înger, iar asta făcea ca hipnoza să fie și mai suspectă în ochii lui.

Totuși, nu se putea nega faptul că oamenii erau foarte interesați de hipnoză și nu dădeau semne că acest interes ar scădea, în ciuda părerilor contrare ale multor medici și reputați oameni de știință. Uneori el era de-a dreptul îngrijorat de aptitudinile Laviniei în acest domeniu.

Familia Hudson plecă după o jumătate de oră. Lavinia îi conduse pe cei doi până la ușă. Tobias rămase la locul lui lângă fereastră și îl văzu pe Howard cum își ajută soția să se urce într-o birjă.

Lavinia așteptă să plece birja, după care închise ușa de la intrare. Revenind după câteva clipe în salonaș, părea mult mai relaxată decât atunci când ajunsese acasă. Era evident că vizita vechiului ei prieten de familie mai destinsese atmosfera. Tobias nu știa ce să creadă despre efectul binefăcător pe care îl avusese Hudson asupra dispoziției Laviniei.

— Mai vrei o ceașcă de ceai, Tobias? Se așeză la loc pe canapea, ridicând ceainicul. Eu o să mai beau una.

— Nu, mulțumesc. El își puse mâinile la spate, privind-o. Ce dracu’ s-a întâmplat, cât ai fost plecată de-acasă în după-amiaza asta?

Lavinia tresări, vărsând pe masă puțin ceai.

— Dumnezeule, uite ce-am făcut din cauza ta. Luă un șervețel și începu să șteargă picăturile de ceai. Ce te face să crezi că mi s-ar fi întâmplat ceva?

— Știai că vei avea oaspeți. Chiar tu i-ai invitat.

Lavinia continua să-și facă de lucru cu ștergerea picăturilor de ceai de pe măsuță.

-■ Ți-am spus, am pierdut noțiunea timpului, iar traficul a fost îngrozitor de aglomerat.

— Lavinia, să știi că nu sunt tâmpit.

— Ajunge, domnule. Ea puse deoparte șervețelul și îl fixă pe Tobias cu o privire mohorâtă. Nu sunt deloc dispusă să fiu supusă interogatoriului tău. Și, de fapt, tu nu ai niciun drept să mă chestionezi în legătură cu problemele melc personale. Trebuie să recunosc că, în ultima vreme, ai cam început să semeni tot mai mult cu un soț.

Se lăsă o tăcere mormântală. Cuvântul său plutea sinistru în atmosferă, scris parcă cu litere de foc.

— Când de fapt, rosti pe un ton răspicat în cele din urmă Tobias, eu nu sunt decât partenerul tău ocazional de afaceri, iar uneori și amantul tău. Asta ai vrut să spui, doamnă?

Obrajii Laviniei se colorară intens.

— Iartă-mă domnule, nu știu ce m-a apucat. Am fost cam deplasată. Unica mea scuză este aceea că în clipa asta mă simt iritată.

— Văd și eu lucrul ăsta. Iar în calitatea mea de partener al tău ocazional și grijuliu, aș putea să aflu și eu ce anume te-a iritat?

Lavinia strânse îmbufnată din buze.

— Faptul că a flirtat cu tine.

— Nu înțeleg/

— Celeste. A flirtat cu tine. Nu încerca să negi acest lucru. Am văzut foarte bine ce a făcut. Și nici măcar nu s-a deranjat să fie mai subtilă, nu ești de acord?

Tobias era atât de surprins, încât avu nevoie de câteva momente bune ca să înțeleagă ce spunea ea.

— Celeste Hudson? repetă el așteptând, parcă, o confirmare. Implicațiile acelei acuzații îi răsunau foarte clar în minte. Da, am remarcat și eu că a făcut câteva încercări în acest sens, dar...

Lavinia își îndreptă umerii, iar spatele îi deveni rigid.

— A fost dezgustător.

Era Lavinia oare cu adevărat geloasă? Acea posibilitate uluitoare îi produse o plăcută euforie.

Tobias încercă un zâmbet timid.

— A fost din partea ei o procedură de rutină și prin urmare nu m-a flatat în mod deosebit, însă nu aș denumi-o un lucru dezgustător.

— Ba eu așa aș numi-o. Este o femeie căsătorită. Ce rost avea să clipească atâta din gene spre tine?

— Din câte știu eu, femeile înclinate către flirt fac acest lucru indiferent dacă sunt sau nu căsătorite. Presupun că există în ele un fel de impuls înnăscut.

— Ce jenant trebuie să fie pentru bietul Howard. Dacă ea se comportă așa cu toți bărbații pe care îi întâlnește, bănuiesc că el se simte mai tot timpul umilit și nefericit.

— Mă îndoiesc de asta.

— Ce vrei să spui?

— Îl suspectez pe bietul Howard ca socotind foarte folositor acest dar al soției sale de a flirta. Tobias traversă încăperea și mai luă o prăjitură de pe tavă. De fapt, nici nu m-ar mira să aflu că a luat-o de nevastă chiar pentru acest talent al ei înnăscut.

— Tobias, cum poți să vorbești așa?

— Vorbesc cât se poate de serios. Sunt absolut sigur că ea a atras, la cabinetul lui din Bath, un mare număr de pacienți din rândul bărbaților.

Lavinia părea destul de șocată de afirmațiile lui Tobias.

— La asta nu m-am gândit. Crezi că încerca doar să-ți trezească interesul cu privire la tratamentele lui terapeutice?

— Se pare că da, așa că ar fi mai bine să ne limităm la a considera că doamna Hudson clipea din genele ei lungi doar pentru a face reclamă metodei Hudson de terapie prin hipnoză.

— Hmm.

— Și acum, că am rezolvat această problemă, continuă el, să revenim la micul meu interogatoriu. Ce dracu’ ți s-a întâmplat astăzi, cât ai fost plecată la cumpărături?

Lavinia ezită o vreme, apoi suspină ușor.

— Nimic deosebit. Mi s-a părut că am văzut pe cineva cunoscut. Făcu o pauză, luând o gură de ceai, după care continuă: O persoană pe care nu mă așteptam s-o văd aici, în Londra.

— Pe cine anume ai văzut?

Lavinia strâmbă din nas.

— Trebuie să recunosc că nu am mai întâlnit niciodată un om atât de tenace ca tine în a tot reveni asupra unui subiect despre care i s-a atras în repetate rânduri atenția că nu se dorește a fi adus în discuție.

— Și ăsta nu este decât unul din nenumăratele mele talente. Și cu siguranță, unul dintre motivele pentru care tu continui să apelezi din când în când la serviciile mele, în cazurile mai deosebite.

Lavinia nu replică. Însă nu o făcea nici din secretomanie, nici din încăpățânare, se gândi el. Părea foarte neliniștită și probabil că nu știa de unde să-și înceapă istorisirea.

Tobias se ridică în picioare.

— Hai, draga mea. Să ne luăm hainele și mănușile și să facem împreună o plimbare în parc.