Munca dragunilor

I.

Tremurul ușor îl anunță pe Daitan că micul său comunicator prins de mână se activase.

Prada sa, chiar în față, o panteră adreliană, își mișca capul de parcă ar fi ascultat. Ceea ce probabil și făcea. Panterele adreliene fiind semi-telepatice, simțea formele de viață din jur. Dragunul se apropiase cu grijă. Îi luase două ore pentru a parcurge cincizeci de metri prin frunzișul des, păstrându-și mintea într-o stare de gol.

Altă vibrație, linia era prioritară, îl irită. Mintea i se umplea devenind imposibil să se ascundă de prada sa. Cu un gest grăbit activă baliza psihică ce-o purta pe spate, semnalul psihic transmis silind-o pe panteră să dispară în desișuri cu salturi lungi.

„Aici Daitan. Ar fi bine să fie ceva important” se răsti în comunicator „Este. Cineva numit Kaleen a anunțat că te caută și acum se îndreaptă drept spre poziția ta. Eșaloanele de comandă i-au dat drum liber fără să pună întrebări.” răspunse centralistul dragun „Kaleen. Ești sigur că acesta e numele?” „Da lider. Kaleen. Nivelele superioare sunt în agitație. Să anunț echipele de apărare din zonă să intre în alertă?” „Nu. N-are rost. Dar vreu să rămâi pe fază în caz că apar și alți străini.

Păstrează două echipe cu tine lângă translocator. Să fie pregătiți să ajungă la semnalul meu într-o bătaie de inimă!”

Kaleen era aici. Operatorul dragun nu avea de unde să știe dar Kaleen era emisar al Puterilor. Prea puține forțe îi puteau sta în cale așa că nu avea rost să încerce. Și, în plus, era curios.

Obosit de vânătoare, Daitan căută locul propice să se odihnească și să aștepte emisara. Se așeză pe marginea unui pârâu descărcându-și echipamentul de vânătoare de pe corp.

Armură ușoară lamelară inscripționată cu simboluri magice. Vizorul mag-teh care-i permitea să vadă făpturile invizibile. Harnașamentul complicat de pe spate unde era prinsă baliza psihică și provoziile. Apărătorile de brațe și picioare care emiteau împreună scutul magic. Așeză armele lângă restul, căra doar arme ușoare, tunul-de-mână magic și cuțitele lungi.

— Războinicule, aici erai! Mă temeam că vei încerca să te ascunzi.

Apariția fantomatică apăru direct în fața lui. Arăta ca o femeie umană, fantomatică, cu haine lungi, zdremțuite, fluturând în toate direcțiile împrăștiate de propria-i furie interioară.

— Se spune că este imposibil să te ascunzi de mesagerii Puterilor; mormăi dragunul – Ai cauzat o grămadă de probleme Daitan, atunci când ai hotărât să-l ajuți pe Arrianus și armurile.

— Misiunea a fost aprobată TorHal (douăzeci de draguni formând forul superior de conducere a întregii rase). A fost la cererea Dragonilor Bătrâni iar intervenția noastră a fost în concordanță cu toate regulile.

— La limitele regulilor; zise apariția fantomatică – Sunt sigur că nu am stat destul de mult pentru a schimba lucrurile.

— Ați echilibrat o balanță.

— Din câte am auzit războiul continuă. În luna cât am fost acolo doar am apărat un oraș și efectuat două-trei razii. Atâta tot; spuse dragunul – Implicațiile sunt adânci și tu știi asta. Dar nu sunt aici să-ți reamintesc de gesturile nesăbuite din trecut; rosti serioasă emisara – Și nici ca să încerci să mă omori, altfel nu te-ai mai fi obosit cu pălăvrăgeala.

— Nu; îi răspunse ea surâzând; Sunt aici să te averizez.

— Să mă avertizezi?

— Ți-ai făcut dușmani puternici, este foarte posibil ca unii dintre apropiații tăi să fie printre ei. Sau să se fi infiltrat printre ei.

— Poporul meu nu are capacitatea de a trăda. Vezi tu, legătura de rasă e foarte puternică la ai mei, avem o predispoziție genetică puternică pentru a ne proteja semenii.

— Da, știu totul despre sistemul vostru. Știu despre caste și felul în care fiecare castă este modificată, războinicii pentru luptă, lucrătorii pentru putere de muncă și imaginație redusă. Știu și despre casta conducătorilor și-ți reamintesc că este bine adaptată pentru rolul ei, inclusiv în inteligență și viclenie. În locul tău aș umbla cu gărzi de corp în următoarele tarst.

— De ce atâta grijă pentru mine? Spiritul se învârti în jurul dragunului.

— Cei pentru care lucrez sunt interesați de tine, nu ai legături puternice cu nici o facțiune.

— Am legături cu Legiunea.

— Dar nu strânse, nu într-atât de strânse încât să nu ne poți ajuta cu o misiune importantă.

— Servesc doar rasa mea emisaro. Nu sunt pionul nimănui.

— Și Dragonii Bătrâni. Cei pentru care lucrez au discutat deja cu ei și s-au arătat de acord cu cererea noastră de a ne ajuta.

— De ce nu ați vorbit cu superiorii mei ierarhici.

— Este o operațiune delicată, am căutat momentul când nu ești pe lumea ta de baștină pentru a te contacta tocmai pentru a nu atrage atenția. Nu vrem să se știe de implicarea noastră.

— Da, tocmai ai trecut prin vre-o duzină de scanere; pufni dragunul – Au văzut ce trebuiau să vadă. Secretul e păstrat. Dragunul își deschise brațele puternice și se relaxă.

— Spune-mi de ce este vorba?

— Nu este sigur să vorbim aici. Mânie ne vom întâlni tot aici și atunci te voi duce undeva unde vom vorbi.

— De ce să nu vorbim acum, dacă tot suntem aici. Năluca păru să se gândească. Făcu un semn cu mâna și desupra lor aerul se deformă și-o navă de mărime considerabilă, semănând cu un cărăbuș, apăru. O lumină îi învălui trăgându-i la bord.

— Aceasta e nava mea, nu prea comfortabilă pentru cei ca tine dar ne vom descurca.