Puterea tămăduitoare a minții

Există o lege bine definită a tămăduirii mentale și această lege poate fi aplicată oricui, indiferent de puterea mentală sau de puterea voinței; acest lucru este demonstrat de către lucrarea de față – s-ar putea spune, inspirată. Aceasta este o introducere practică în tratamentul mental și fizic. Este compatibilă cu orice fel de credință religioasă.

În timp ce era student la un mare spital londonez, autorul, dr. F. W. Bailes, a observat îndeaproape factorii mentali care interveneau în procesul de vindecare al pacienților. A remarcat faptul că unele modele de gândire fundamentale, în mod invariabil, produceau reacții fizice corespunzătoare și că el putea provoca aceste reacții stimulând modelele mentale în cauză. Având o pregătire științifică, el a considerat că trebuie să existe în lumea mentală certitudini asemănătoare de acțiune.

De-a lungul anilor ce au urmat, el a dovedit că atât boala cât și sănătatea își au originea în stări mentale corespunzătoare, că există o tehnică bine definită de tratament mental și spiritual care pune în mișcare Legea Mentală și ca rezultat aduce sănătatea fizică.

În acțiunile sale în acest domeniu a fost sprijinit și încurajat de către oameni de știință, prieteni și medici, unii dintre aceștia chiar vindecați de el.

Prima ediție a fost publicată acum 36 de ani (1942), iar prezenta ediție este a 10-a (1973).

INTRODUCERE.

Oricine se poate bucura de o sănătate excelentă dacă urmează o cale adevărată spre aceasta. O bună sănătate nu este darul acordat câtorva favorizați de către o Providență capricioasă, după cum nici boala nu atinge pe unii sau pe alții pe motivul că o Providență, de nepătruns și de neînțeles, dorește ca aceștia “Să-și poarte crucea”, obținând în acest fel un soi de nebuloasă purificare spirituală.

În știința medicală, prima Lege a vindecării este: “Înlătură cauza”. Cauza respectivă a fost mai întotdeauna căutată în țesuturile trupului. Totuși, nu numai metafizicianul, ci chiar și medicul practician, a ajuns să-și dea seama că pricina fundamentală a multor maladii se găsește în minte. Aceasta nu înseamnă că oamenii își închipuie că sunt bolnavi sau, tot așa, își închipuie că se însănătoșesc. Explicația se află mult mai profund, în activitățile complexe ale minții umane.

Cauza reală a bolii se găsește în stările emoționale de teamă, gelozie sau anxietate, frustrări și contradicții (contrarietăți), generate de încercările oamenilor de a obține fericirea și de a face față pretențiilor vieții moderne. Impresiile și învățămintele din copilărie pot fi cauze ajutătoare; impactul milioanelor de minți înconjurătoare sigur că are o influență determinantă; conversația rudelor sau prietenilor îi poate afecta. Se mai poate adăuga la aceste cauze o gamă întreagă de simptome și insuflarea fricii ce se desprinde din prospectele de desfacere a medicamentelor, precum și din articole sau publicații de popularizare privind bolile și sănătatea.

Toate acestea nu sunt întotdeauna recepționate conștient și totuși ele creează în mod inconștient în minte un fel de complex subiectiv de frică gând care afectează organismul uman zi și noapte, fie că este treaz sau că doarme; cu alte cuvinte, se formează inconștient un corp subiectiv de gând-frică de care cel afectat nu-și poate da seama.

Ajungând la cauze subiective, observarea unor forme de boală la prieteni sau rude creează o stare de teamă ca nu cumva maladii asemănătoare să-l atace și pe cel care constată. Faptul că părinții sau alte rude au suferit de anumite boli, conduce la teama că se poate să existe o tendință în familie, moștenită de alți membri.

Oricare ar fi modelul-frică de bază, un fapt este clar și anume că adevărata maladie nu constă atât în manifestarea fizică exterioară, cât în starea mentală de bază. Boala este semnul exterior al unei tulburări mentale. Reiese de aici că orice încercare de remediere îndreptată asupra formei fizice va lăsa cauza fundamentală neatinsă. Prin urmare, dictonul “înlătură cauza” determină pe cel care caută să-și refacă sănătatea – a lui sau a altuia – să învețe cum să șteargă modul de gândire distructiv, mai înainte de a putea obține dezrădăcinarea tulburării fizice.

Scopul prezentei lucrări este de a scoate în evidență, într-un stil curent -evitându-se termenii tehnici – modul în care boala își are originea în fluxul de gândire, precum și metoda precisă pe care o poate folosi cel care dorește să-și refacă o stare mentală eliberată de teama de boală, prin înțelegerea forțelor universale ce pot fi utilizate în a vindeca.

CAPITOLUL I – REALITATEA DESPRE MINTE ȘI POSIBILITĂȚILE SALE.

Secretul științei vindecării se bazează pe o înțelegere corectă a ceea ce este gândirea, modul de acțiune și legătura cu Mintea Universală.

Inteligența cosmică poate fi sesizată de aceia care gândesc mai profund. Sunt legi evidente și de netăgăduit ale ordinii în Univers și aceasta pentru că există o Inteligență diriguitoare în spatele Universului, care este dovedită de felul în care particulele de materie sunt atrase sau respinse unele față de altele. Orice din acest Univers, până la cel mai simplu fir de iarbă, urmează un plan de dezvoltare. Poziția și mișcarea astrelor și planetelor sunt mărturia unei Inteligențe creatoare și diriguitoare.

Odată admisă Inteligența Universală, se pune întrebarea: Care este legătura dintre noi și această Inteligență? Dacă am putea răspunde la această întrebare, problema îmbolnăvirii ar fi rezolvată. Trebuie spus că secretul vindecării constă în abilitatea omului de a se uni conștient cu această Inteligență Universală și a extrage din ea ceea ce-l trebuie pentru înlăturarea modelelor de gândire-boală și înlocuirea lor cu modele de gândire-sănătate. Este mult mai ușor de practicat astfel decât își închipuie mulți și sunt milioane care au reușit să elimine boala din existența lor prin vindecarea mental-spirituală.

Fiind stabilit științific faptul că Inteligența Universală este unică – așa cum și materia este unică – iar legile așa-zis universale se reduc tot la Una, inteligența folosită de om în oricare din acțiunile sale face parte integrantă din această Inteligență care conduce Universul; diferența constă numai în grad și nu în esență. Omul poate nu înțelege această diferență, acest adevăr, dar este un fapt real, că atunci când gândește, el gândește cu Unica Minte a Universului. Nu există un astfel de lucru ca mintea ta sau mintea mea. Ceea ce numim minte individuală este numai acea parte din Mintea Universală pe care cineva o folosește la timpul său. Nu există un astfel de lucru, ca aerul tău sau aerul meu, există numai un singur aer distribuit în mod egal pe întreaga planetă.

Când am înțeles că această Minte Universală umple Universul, ne putem reprezenta aceasta ca pe un mare ocean al Minții ce ne înconjoară și în care suntem cufundați. Aceasta este subiectivă sau subconștientă – ceea ce înseamnă că nu are puterea de a alege, ci trebuie să fie dirijată spre a acționa. Este extrem de inteligentă, conține toată cunoașterea din Univers, dar nu este o minte care judecă. Știe numai un singur lucru – să acționeze în direcția în care este dirijată.

Se poate naște întrebarea: cine sau ce are alegerea, judecata sau conducerea? Acestea le are Prima Cauză, sau Spiritul. Dacă ne ducem cu gândul înapoi, departe, dincolo de începutul a tot ce este format, suntem forțați să tragem concluzia că Universul trebuie să fi fost creația gândului. Știința cunoaște faptul că Pământul nu s-ar fi putut forma singur. O proprietate importantă a materiei este inerția, adică ea nu are puterea de a se mișca prin ea însăși în nici un fel. Asupra materiei trebuie acționat de către o formă de energie din afara ei – și acesta este gândul, singura formă de energie din Univers care nu este materie. Gândul este produsul Inteligenței, deci putem presupune fără grijă că, înainte de a lua formă materia, trebuie să fi fost o Inteligență care a putut cauza această condensare în formă. Unii numesc această Inteligență, Dumnezeu. Numele nu importă – importanță are faptul că există.