Viata dubla

" Mergeam la culcare gandindu-ma la trageri

si la a fi impușcat si , cand ma trezeam , inca

ma mai gandeam la asta. Ai nevoie de ceva de

calibru mare , ca un AK47 cu foc continuu:

tataratatatataratata , nu doar ta...ta..ja...ta...ta...

RAYMOND , 15 ani

Pacient al seciei de traumatologie

din Spitalul General din Brooklyn

New York , 1992

Capitolul 1

- Iubeste-ma...

. De ore intregi el mttqiiura aceste cuvinte , iar ea

il iubea - de ore intregi. Cuibarita langa el , in timp

ce se odihnea inlauntrul ei , moaia , respirand

alaturi de el - o singura bataie a inimii , o iubire , o

viața. . <>

- Ești a mea pentru totdeauna , sopti el in

noapte.

Era inca intuneric cand facura dragoste pentru

ultima oara ; zgomotele strazii umpleau camera ,

prisme de lumina venind de la masini si autobuze

reflectau raze pe tavan. O inea de incheietura mainii

pentru acea ultima oara , o tragea usor in genunchi,

apropiindu-si-o . gura lui era ingropata in parul ei ,

cuverturile aruncate de-o parte.

- Iubeste-ma toata viața, sopti el , inainte ca

buzele-i sa le gaseasca pe ale ei.

- Nu pleca , sopti si ea.

Apoi o saruta inca si inca o data . oprindu-se

numai pentru a privi in ochii ei , pentru a ofta usor

cand ea il atingea.

. - Sunt cu tine , iubito , sunt aici , spuse el usor,

increindu-si ochii negri intr-un mic zambet.

ii acoperi gura , o saruta din nou , o mangaie, iși

ingropa fata intre sanii ei , plimbandu-si limba in

jurul sfarcurilor , o trase mai aproape pentru a se

contopi cu tremurai ei. Buzele lui striveau buzele ei,

limbile li se intalneau si se retrageau. Se aseza

deasupra ei , cu genunchiul intre coapsele ei , cu

trupu-i greu si sarutarile mai patimase.

in timp ce o penetra , amandoi soptira vorbe

neinelese , apoi se cufundara intr-o senzaie de

istorie ce transcende timpul. O inea atat de strans ,

incat abia mai putea respira ; faceau dragoste atat de

intens incat , la un moment dat , ea ipa surprinsa.

Dar cand o facu sa jure ca-l va iubi intotdeauna ,

indiferent de ce se va intampla , o cuprinse o emoie

atat de puternica , incat ramase fara grai ; cand o

implora sa nu-l paraseasca niciodata , atingerea lui

deveni aproape sfioasa.

" O eternitate " , jura ea ; " pentru totdeauna " ,

repeta el;" si mai departe."

Coriander ii spuse lui Danny cu umor ca tot ce

avea de facut era sa o priveasca , s-o atinga , sa faca

dragoste , pana la pierderea raiunii. Glumea ,

. spunand ca avea de gand sa lanseze un studiu la spital

despre cat de obisnuit era. ca femeile sensibile si

inteligente sa se limiteze numai la dragostea

barbailor. Avea chiar o teorie , cum ca sperma ar

patrunde in poriunea raionala a creierului...

Obisnuia sa glumeasca in legatura cu asta , clar , in

ultimul timp , se simea deconectata de celelalte

aspecte ale vieii lui. Trebuia sa citeasca un ziar

pentru a afla daca avusese o zi buna sau proasta ; nu

avea sa-i ofere nimic cand vorbea fara noima , evitand

subiectul sau cand petrecea nopi de nesomn

umbland si fumand. Chiar in condiii normale , nu

era nimic incurajator sa te trezesti si sa-i gasesti

barbatul imbracat ca un ho.

Dar cand se trezise in dimineațaaceea , fusese

neplacut surprinsa sa-l vada stand la fereastra si

fumand , imbracat cu un pulover pe gat si pantaloni,

ambele negre... Fațalui parea aproape suprarealista,

profilandu-se in lumina roz a acelui rasarit de vara ;

ochii lui se concentrau asupra cercurilor de fum ale

igarii aprinse. Ea se prefacu ca doarme si il privi pe

deasupra cuverturii, intrebandu-se daca sa reinceapa

discuia sau nu. Daca invațase ceva in aceste ultime

sase luni , acel ceva era sa nu-l foreze cu nimic in

legatura cu afacerea lui , de vreme ce raspunsul era

intotdeauna acelasi. Spre deosebire de afacerile ei,

care prosperau fara sa ina seama de evoluiile

economice si financiare , afacerile lui erau legate de

cele mai subtile schimbari din lume. Diferena era ca

mai muli oameni aveau nevoie de indemanarea ei

profesionala decat de el ; mult mai muli oameni

erau impuscai si injunghiai decat cei care

investeau si economiseau banii. in cele din urma ,

convenisera sa nu se plictiseasca reciproc cu "organe

donatoare " sau cu " societai pe aciuni ". Doar ca, -

in aceasta dimineața, regulile nu mai pareau sa le

guverneze viațade la sine.

Mai astepta un minut sau doua inainte de a

incepe discuia , ca si cum abia si-ar fi deschis

ochii sa arunce o privire la ceasul de langa pat si

sopti:

- E numai sase...

El nu se misca , desi mana ii tremura cand isi

duse igara la gura.

- Dormi, Coriander , spuse el pe un ton nu prea

convingator.

* Stand inca intre perne , ea isi trecu mana prin

par , apoi o intinse spre el.

- La ce ora pleaca avionul ?

- Nu inainte de sase asta-seara. Se intoarse cu

spatele.

Era singurul barbat pe care-l iubise vreodata.

- Si-atunci , de ce te grabesti asa ? Observa ca

ochii lui erau rosii , parca de plans , cu cearcane

negre dedesubt, ca si cand n-ar fi dormit de luni de

zile. in loc sa-i raspunda , o intreba : '

- La ce ora trebuie sa fii la spital ?

- Nu inainte de pranz.

El era singurul barbat cu care facuse dragoste

vreodata.

Formula intrebarea urmatoare cu mare seriozi-

tate :

- Ai gresit, casatorindu-te cu mine ?

Danny vorbea intotdeauna cu subineles ,

folosind mesaje ascunse cu dublu ineles.

- Ce intrebare mai e si asta ? il intreba ea.

- Stii , puteai sa te marii cu altcineva , un

doctor sau un diplomat.

Se indrepta spre pat.

Erau momente cand ii frangea inima.

- Destinul, spuse ea incet. Asa mi-a fost scris in

stele.

- in stele , repeta el usor. Si.presupun ca oricare

din inchisoarea Puesto Vasco in timpul Alianei

militare1* era Vasator ; sau oricine din Auschwitz era

Leu.

Ea se apropie , incercand totusi sa nu se

molipseasca de dispoziia lui morbida.

- Crezi ca , dupa toi acei ani fara tine , as fi

fost tampita sa nu ma marit cu tine , cand m-ai cerut

in cele din urma ?

El statea pe marginea patului , iar ochii ii

straluceau.

- N-ai nevoie de toate aceste probleme ,

Coriander. Pentru binele tau , cred ca i-ar fi mai

usor fara mine.

il studie un moment si fu surprinsa de parul lui

argintiu , care parea sa fi aparut recent , brazdat de

acei perciuni negri ondulai pe care-i adora.

- Oricine da sfaturi incepand prin a spune

"pentru binele tau" nu spune niciodata lucruri bune.

Ea zambi.

- Si nici acela care incepe o propoziie cu

"apropo" nu va spune nimic bun. Stiai asta ?

indragostiii nu spun niciodata " Apropo , imi

parasesc soia1 " , ci " apropo , intre noi totul s-a

terminat".

Palavragea chiar daca avea goluri in stomac.

- Ei nu spun ," Voi sta cu tine toata viața.pentru

binele tau", ci " Te parasesc tocmai pentru binele

tau "...

Ea se intinse sa netezeasca cateva fire din parul

lui.

Era atat de serios.

- Coriander , nu...

- Ultima oara , cand m-ai indepartat" spre binele

meu ", ai disparut zece ani.

- Erai atat de tanara , murmura el , dand din

cap ; nu aveai decat 20 de ani...

- S-a intamplat in cafeneaua aceea oribila de

langa universitatea din Cordoba , continua ea.

Trase tare din igara , scoase cateva rotocoale de

fum si apoi adauga :

- Nu te-am sfatuit rau atunci...

- Exista un statut pentru sfaturi bune ?

El o privi cu duiosie.

- Poate ar trebui sa existe.

- ii pare rau ca nu i-am urmat sfatul ? intreba

ea.

- imi pare rau numai pentru tine.

- Te iubesc , Danny , spuse ea solemn.

- " te amo "2) , raspunse el , intorcandu-se la

spaniola lui nativa.

Dar nu o linisti cu asta , nici ea nu stia de ce ,

poate pentru ca suna ca un " te amo "dinaintea unui

" adios ".

- Vom rezolva noi problemele , spuse ea incet ,

intinzandu-se spre mana lui. Vom trece si prin asta,

asa cum am trecut prin toate.

Ea ii atinse usor buzele cu varful degetului , iar

ochii de chihlimbar ii stralucira.

- Nu pleca in weekendul acesta si voi incerca sa

gasesc pe cineva sa ma inlocuiasca la spital.

Deoarece nu-i raspunse , ea insista :

- Hai , iubitule , vom merge cu masina pana la

Coney Island si vom manca hot dogs la Nathan's...

, - Nu vei gasi niciodata pe cineva sa te inlocuiasca

in ultimul moment in weekend.

Se intinse dupa o scrumiera si isi aprinse igara.

- Oricum , am o intalnire acolo cu cineva care

m-ar putea scoate din incurcatura asta.

- Asta e. prima oara cand vorbesti chiar si cu o

usoara urma de sperana in glas.

— E o chestiune de sanse...

- Ce vrei sa spui ?

- Tu ar trebui sa inelegi cel mai bine ce

inseamna sansa , spuse el. O sansa de 50% sa treci

printr-o operaie chirurgicala dificila nu inseamna

nimic. Daca pacientul supravieuieste , sansele sunt

de 100% , iar daca moare , ele sunt nule.

- Ce crezi despre situaia ta ? -

- Cine poate sti ? Ma lupt din rasputeri si , de

fiecare data cand cred ca am trecut de un obstacol,

apar altele si mai mari.

- Cine e persoana care te-ar putea ajuta ?

- ii voi spune tot cand vom lua legatura...

- Cand se va intampla acest lucru , voi citi despre

asta in pagina financiara a ziarului" Times

- De data asta am sa-i spun tot , chiar daca nu

ma va contacta.

- Cand ?

ii displacea sa-l cicaleasca.

- Cand ma voi intoarce...

- Promii ?

-Jur!

El ridica o mana.

Ea incepu sa spuna ceva cand observa ca el o

privea insistent.

- De ce ma privesti asa ?

Se apleca si o saruta duios.

- Esti mai frumoasa decat atunci cand ne-am

intalnit.

Ea se stramba.

- Anii plini de griji fac ca o femeie sa fie mai

interesanta.

" Quiereme para siempre no importe Io que pase ".

El rosti iar aceleasi vorbe , de data aceasta cu un ton

de protest : " iubeste-ma pentru totdeauna , indiferent

de ce se va intampla ".

ii acoperi mana cu mana ei . iar lacrimile ii

umplura ochii.

- Bineineles ca te voi iubi intotdeauna si nu se

va intampla nimic rau...

N-avea alta soluie daca voia o ultima garanie

inainte ca el sa plece in weekend.

- Nu s-ar putea intampla nimic rau , nu-i

asa ?

Nu se poate spune ca i-a raspuns , dar nici ca a

evitat raspunsul.

- Sunt atatea riscuri.

- De exemplu ?

Cateodata abia-l recunostea pe acest barbat care

a sedus-o cand avea douazeci de ani, a abandonat-o

la douazeci si unu , s-a casatorit cu ea la treizeci si.

unu si acum , la treizeci si patru , o facea sa se simta

ca si cum s-ar repeta totul.

- Cand ma voi intoarce , spuse el pe un ton

plictisit, ii voi spune tot.

Fondul muzical era cel al batailor nervoase ale

inimii.

- Pot sa-i pun o intrebare ?

El dadu din cap afirmativ.

- Si daca ai pleca pur si simplu si nu i-ar pasa

de pierderi?

- Ar suferi foarte muli oameni.

- Nu esti asigurat ?

- Mi-ai pus doua intrebari.

Din nou acea preocupare serioasa.

- Prima mea obligaie e fațade oamenii care

contribuie cu bani la cumpararea bancii, iar cea mai

mare obligaie e catre deponeni.

Ceea ce iubea cel mai mult la el era simul

decenei care-l facea sa se implice atat de mult in

ceea ce era just si drept.

- Dragul meu , ine minte ceva. Chiar daca

totul esueaza , nu se va reflecta asupra integri-

taii si moralitaii tale. Sunt numai afaceri

bancare...

- Nu inelegi , Coriander , e acelasi lucru. Eu

sunt banca , fiecare debit , datorie , pierdere ,

transfer, depunere , totul e raspunderea mea.

- E vorba de afaceri, nu despre tine , insista ea.

- E mai mult decat afacerile ," amor mio "4, e

vorba de vieile oamenilor.

- Cand e vorba de bani, sunt implicate si vieile

lor., argumenta ea.

- Poate am fost prea ambiios , spuse el aproape

numai pentru sine.

- Poate n-ar fi trebuit'sa venim niciodata la New

York , adauga ea incet , simindu-se vinovata si

furioasa pentru toi anii aceia de neliniste , in care

au suferit acolo , in Argentina.

- Poate ar fi trebuit sa-insist sa ne intoarcem la

Buenos Aires.

Vocea ei deveni rugatoare.

- As fi mers oriunde cu tine.

O privire de infinita tristee umbri fațalui

frumoasa.

-Aveam prea multe amintiri acolo ,in Argentina.

Oricum , credeam ca vrei sa stam in New York

pentru cariera ta.

Ochii lui se umplura din nou de lacrimi.

- As fi facut orice ca sa fii fericita.

Unul era dornic sa mearga oriunde , celalalt

dispus sa faca orice , totusi persista sentimentul ca

rezultatul fusese deja decis. Demult, la Universitatea

din Corcloba , cand erau profesor, si student ,

incercase sa-l convinga sa ramana in universitate , in

loc sa se indrepte spre afaceri. Nimic nu era mai

patetic decat un razboi urban fara cauza , argumenta

el , nimic mai trist decat un idealist care nu stia

incotro sa se indrepte. Aceia erau invinsii care

hoinareau prin paduri tropicale si intalniri ecologice

la nivel inalt, cu barbi uscaive si rucsacuri.

invingatorii erau rebelii care au introdus tactica

terorii in camerele de consiliu si banci, negociind in

retorica si lozincile lor obosite salarii mari si aciuni.

Ea nu crezuse nici un moment ;, nici atunci , nici

acum. Nimic n-o putea face sa creada ca lui ii pasa de

bani si putere sau de lumea corporaiilor sau ca ar

putea vreodata sa-si spuna rebel cu o cauza pierduta,

atata timp cat nu deosebea o padure tropicala de o

mlastina. Ea ii atinse fațasi observa ca nici barba

uscaiva nu facea parte din aceste caracteristici. Nu

putea numara de cate ori pielea barbiei se jupuise din

cauza barbii lui aspre si epoase si a sarutarilor.

Cum il privea acum , parea atat de trist si nervos,

incat se hotari sa-i spuna ce nu voia sa-i spuna inainte

de a se intoarce din weekend.

- Sunt insarcinata , ii marturisi ea simplu , fara

nici un avertisment, aproape conciliant, apoi astepta.

in ochii lui se citira o suta de emoii, de la soc

la tristee , o incredibila bucurie si toate acestea se

incheiara cu o imbraisare puternica si un murmur

continuu :

- Mulumesc lui Dumnezeu pentru asta ! Slava

Domnului!

Si, prin mintea ei trecura o suta de ganduri, de

la uimire la nesigurana , usurare , pana la a se

intreba ce-a vrut de fapt sa spuna prin " Slava

Domnului ! " Mulumesc lui Dumnezeu pentru ce ?

Un copil sa inlocuiasca tatal...

Manuel Rojas 1-a vazut pe Iisus. S-a intamplat

ieri , pe cand conducea chiar pe acelasi drum spre

aeroportul internaional din Acapulco. El era acolo,

statea in picioare , pe marginea drumului murdar ,

care venea dinspre Cerro el Burro , langa un indicator

pentru distane ; douasprezece mile pana la

Chilpancingo , cincizeci pana la Acapulco. Numai ca

Iisus nu statea chiar pe marginea drumului murdar ,

,mai degraba plutea deasupra lui. Unul din lucrurile pe

care Manuel le observase era cum picioarele Lui, in

acele sandale maro de piele , abia atingeau pamantul

si cum braele Lui erau intinse , cu palmele in sus ,

dar nu ca si cum ar fi aratat spre o masina , ci mai

degraba ca si cum El ar fi binecuvantat totul din jurul

Lui : praful , cameleonii, cactusii , chiar si antenele

de televiziune de pe acele baraci de langa sosea.

Manuel trase pe dreapta si merse fara motor

pana la un stop. Iesind din camion , statu acolo si se

uita fix, nu prea aproape , dar destul ca sa nu piarda

nici un amanunt. Ar fi vrut sa aiba un aparat de

fotografiat. Iisus statea si El acolo , chiar langa

indicatorul acela , mantia Lui alba miscandu-se din

cauza adierii; doar ca nu era nici o adiere. Manuel

observa asta imediat. in iulie , in Cerro el Burro nu

era vant, numai foarte mult soare , caldura arzatoare

si praf.

Cand Manuel se intoarse in seara aceea de la

Acapulco , merse direct la biserica pentru ca sa

vorbeasca cu preotul. Parintele Ramon era destul de

agitat de toate astea , chiar daca incerca sa para calm.

Continua sa-l linisteasca pe Manuel , spunandu-i sa

inceapa cu momentul iniial al viziunii , sa-i

povesteasca foarte rar , asa incat sa poata nota totul,

intrucat avea nevoie de marturia lui pentru

documentele oficiale. Nu avea nici o indoiala fațade

cele spuse de Manuel; stia numai ca , uneori, omul

devine prea sensibil cand e vorba de credina.

Manuel relata fiecare detaliu cu un calm surprinzator:

cum fusese in drum spre aeroportul internaional

Acapulco pentru a raspunde unui anun publicitar in

legatura cu o slujba , prima posibilitate de a munci in

cele sase luni in care nu fusese platit si cum totul se

intamplase chiar atunci cand era pe punctul de a

spune o rugaciune rapida pentru noroc. Manuel era

stanjenit din cale-afara sa se roage lui Dumnezeu

pentru favoruri , dar vremurile erau dure si slujbele

foarte rare. Nu putea spune ca a lucra ca ajutor la

Pelicanos Rosas in terminalul Aeromexico era ideal.

pentru ca insemna o calatorie zilnica de peste o suta

de mile ; dar , mai insemna si un venit stabil si

garantat pentru orele suplimentare in zilele de luni ,

cand erau zboruri charter.

Manuel spuse ca parul saten al lui Iisus ii cadea

pe umeri ; avea o barba rara si ochi atat de blanzi si

iertatori , totusi atat de ranii si tristi in acelasi

timp. Parintele Ramon vru sa stie ce facuse Manuel

in afara de a sta si a se zgai ca un prost. Manuel ii

spuse ca a cazut in genunchi si a plans , iar atunci

cand si-a ridicat privirea , Iisus parca pierise.

Preotul era tulburat. Nu aflase nimic diferit si

special fațade celelalte cincisprezece vedenii din

México din ultimul an. Cea ce-l ingrijora pe parintele

Ramon era daca Vaticanul va considera problema

atat de serioasa incat sa transforme Cerro el Burro

intr-un mormant sfant , sau chiar sa fie inclus pe

intinerariul Papei loan Paul al Il-lea , in pelerinajul

sau din toamna in America Latina. Macar daca

Manuel s-ar putea gandi la altceva inainte de a trimite

uri fax la Roma ; s-ar putea ruga o zi sau doua pentru

un alt semn sau chiar o alta,viziune , orice ar putea

face incat Comitetul pentru miracole de la Vatican sa

le acorde atenie.

Pe 3 iulie , la doua zile dupa intamplare , Manuel

conducea pe acelasi drum dintre aeroportul

internaional Acapulco si Cerro el Burro si inca nu

se intamplase nimic deosebit. Nu ca ar fi avut vreo

indoiala in legatura cu faptul ca fusese atins de un

miracol. La urma urmelor , mersese mai departe si

invinsese pe-cei 64 de candidat , obinand astfel

slujba la Aeromexico. Si ce daca directorul il pusese

in schimbul de noapte cu același tarif cu ora ca si pe

cei din schimbul de zi ? N-avea importana. Doua

lucruri contau pentru Manuel : avea o slujba și il

vazuse pe Iisus.

Manuel se gandea la noua lui slujba cand lua

curba aceea periculoasa unde Cerro el Burro se

transforma intr-o sosea pavata , cu doua benzi, care

continua pana in Acapulco. Ceasul lui digital nou

stralucea in intuneric si arata exact ora 11:57 cand

vazu explozia. Nu exista nici un dubiu in legatura cu

ora , deoarece Manuel tocmai verificase daca se

incadreaza in timp.

Detunatura a fost asurzitoare , sclipirile de foc

deasupra capului erau atat de intense incat Manuel

trase frana ca sa nu piarda controlul masinii ,

lovindu-si capul de parbriz. I-au trebuit treizeci de

secunde sau chiar mai mult pana sa traga la marginea

drumului. Cu ochii intredeschisi, privi mingea de foc

rostogolindu-se si luminand dealurile care inconjurau

orasul Acapulco. O serie de explozii mai mici izbira

noaptea , franturi care pluteau spre pamant. Se auzi

o ultima detunatura asurzitoare , apoi cerul se

limpezi, fiind luminat numai de stele cazatoare si de

o umbra alb-cenusie de fum , ridicandu-se din varful

unuia dintre acele dealuri indepartate. Manuel se

inchina.

Primul lui gand a fost ca un avion exploadase in

plin zbor , asnind din cer ca una din cutiile acelea

de tabla pe care le folosea uneori drept inta.

Urmatorul lui gand se indrepta catre Iisus , chiar daca

era absolut sigur ca ceea ce tocmai vazuse nu era o

alta viziune. De. fapt , se gandi la asta zece minute

bune si deveni chiar mai convins ca asistase la

distragerea echipajului, cat si a aparatului. Cu numai

cateva secunde inainte de a se intampla totul vazuse

un manunchi de lumini sclipitoare venind din direcia

aeroportului. Acum era intr-o dilema. Daca nu se

grabea, intarzia la munca si isi pierdea slujba inainte

chiar de a fi inceput sa lucreze. Totusi , cum putea

sa-si continue drumul fara sa relateze ce vazuse ?

Cea mai apropiata secie de poliie se afla la zece

mile de drumul principal , intr-un orasel numit

Chilpancingo. in adancul sufletului, stia ca nu are de

ales , de vreme ce totul avea legatura cu Iisus. in

definitiv, daca n-ar fi fost El, n-ar fi mers cu masina

pe acel drum la aeroport , deoarece n-ar fi avut o

slujba. Manuel facu un targ cu propria-i constiina.

Decise sa anune explozia la secia de poliie a

aeroportului , dupa ce ar fi iesit din schimb , ca si'

cum n-ar fi existat supravieuitori , ca si cum n-ar fi

o chestiune de viațasi moarte.

Aproape de ora sase dimineața, la cinci ore si

ceva de la accident , getul poliiei aeroportului

internaional Acapulco declara , in sfarsit , stare de

urgena. Dadu disparut și presupus a se fi prabusit

un avion particular Dassault Falcon de la aeroportul

La Guardia din New York. Trimise un avion de

cercetare Cessna 185 , al carui echipaj raporta la

intoarcere ca ramasiele a ceea ce parea un avion

fusesera reparate direct la sud-vest de Chilpancingo ,

la o inalime de aproximativ 7.000 de picioare. Dar,

avand in vedere terenul dur , numai un elicopter de

poliie putea sa se apropie destul de mult pentru a

aprecia pagubele si pentru a verifica daca avionul

fusese complet distrus, neexistand supravieuitori.

Soarele rasarise cand Manuel termina schimbul,

lumina roz reflectand cladirile albe si inalte care se

insirau de-a lungul plajei. Secia de poliie a

aeroportului internaional Acapulco se gasea -la

Cocos Condominius, la parter , la aproximativ doua

treimi din drumul catre plaja Caleta. Manuel trecu

prin usile glisante de sticla si se opri intr-un hol de

marmura neagra stralucitoare , in dreptul unui semn

care arata ca secia de poliie se afla in spatele altor

usi glisante. impinse o usa de fier forjat, se apropie

de biroul din fațasi ii spuse poliistului de serviciu

motivul pentru care venise. Fu condus printr-un

coridor lung intr-o alta camera unde ii descrise

capitanului de serviciu ceea ce vazuse. Ce-l descuraja

in legatura cu toi aceia care-i ascultau povestea era

plictiseala si o aparenta lipsa de interes. Dar , ce era

si mai rau , nimeni nu parea sa stie ceva despre

vreun accident.

Manuel se gasi intr-o camera mica , cu un birou

sculptat dintr-un lemn de culoare inchisa , in spatele

caruia se atla un scaun imbracat in maro , cu brae.

Trei scaune mai mici de piele erau intoarse spre

birou , iar pe perei se aflau trei tablouri

reprezentand pe Pancho Villa , presedintele Carlos

Salinas si pe Iisus Hristos. Capitanul statea pe

scaunul din spatele biroului, iar pe un altul sedea un

barbat care parea sa aiba spre treizeci de ani si care

purta un costum sifonat din matase gri. De fapt ,

barbatul ar fi putut fi mai tanar , avand in vedere

buclele negre ce-i incadrau fațaangelica cu trasaturi

mici si delicate. Pe celalalt scaun statea un barbat

mai tanar , inalt si zvelt , cu trasaturi mai ascuite si

par negru , netezit pe spate. Manuel incerca sa nu-i

priveasca insistent. in locul mainilor , barbatul avea'

doua proteze de metal.

- in urma cu doua nopi l-ai vazut pe Iisus , iar

noaptea trecuta ai vazut un avion explodand pe cer.

Capitanul se apleca deasupra biroului , iar

ochelarii lui de aviator ii ascundeau aproape toata

fața.

Manuel n-ar fi dorit sa spuna ca i-a vazut pe Iisus,

el doar voia ca ei sa stie cat de bine cunostea dramul

acela , cat de des mersese pe acolo , ca vazuse alte

lucruri chiar mai incredibile decat o explozie in aer.

- A fost altfel noaptea trecuta , domnule capitan,

spuse Manuel cu convingere. Am vazut o bomba !

- De ce ai asteptat toata noaptea fara sa

anuni ? intreba omul cu fațaangelica.

Cand vorbea spaniola , avea un accent mai slab

fațade cum ar vorbi un mexican , desi tonul lui era

arogant.

- M-am temut ca , daca ma opresc , voi intarzia

la lucru , domnule. Era prima noapte in care aveam

de lucru.

- Si n-ai vorbit nimanui despre asta la lucru ?

Vorbise barbatul cu carligele de metal. Din nou ,

accentul hu era mexican ; era mai slab decat al

celuilalt barbat , desi tonul cu care vorbea nu era

deloc arogant , ci aproape inelegator.

- Ma tem sa nu creada ca am inventat totul.

- intr-adevar ? intreba capitanul zambind. Poate

ai baut prea multa tequila ?

Manuel se simi insultat.

- Jur , domnule capitan , nu bausem. Mergeam

cu masina si am vazut un avion explodand din senin

- zdrang !

isi indesa un pumn in cealalta palma.

- Am vazut cu ochii mei.

Capitanul se lasa pe sapatarul scaunului.

- Nu s-a raportat nici un accident sau explozie

noaptea trecuta , spuse el simplu.

Chiar atunci se deschise usa si un barbat intra in

camera. indesat si complet chel , semana cu Mr.

Clean. Arunca o privire scurta imprejur , intoarse

capul spre civilul cu fațaangelica si-i sopti ceva la

ureche , apoi se aseza in fațalui Manuel.

- Poate te-a inspirat apropiata vizita a Papei Ioan

Paul ? intreba el.

Toi rasera.

- Nu , domnule , sopti Manuel plecandu-si

capul.

Urma un moment de tacere , timp in care

capitanul parea sa se gandeasca la aceasta situaie ;

potrivindu-si ochelarii pe nas, mai cerceta niste

hartii, apoi ridica usor din umeri si privi in sus.

- Vreau sa-i mulumesc ca ai venit , dar mi-e

teama ca nu putem face nimic in legatura cu

avioanele fantoma care explodeaza.

Se ridica.

— Sau cu viziunile.

Se plimba in jurul biroului.

- Poi pleca , zise el. Haide , poi sa pleci.

Manuel se ridica incet , zgariind podeaua cu

scaunul.

- Si daca e un miracol , incepu el usor si exista

supravieuitori ?

- Nu exista miracole , Manuel , zise simplu

/

capitanul, asta e toata chestiunea , nu exista nici un

fel de miracole.

isi indrepta privirea catre ceilali.

- Si nu s-a prabușit nici un avion , adauga

barbatul chel.

Manuel vru sa-i intrebe cum puteau fi atat de

siguri de ceva, atata vreme cat nu fusesera acolo si

nu vazusera , dar nu spuse nimic.

- Ceea ce probabil ai crezut ca ai vazut era o stea

cazatoare sau o scanteie de fulger , isi dadu cu

parerea cel cu fațaangelica si zambi.

Totusi , Manuel nu raspunse nimic , ci isi studie

numai pantofii.

- Poate ai vrut sa-i impresionezi seful sa te

mute in schimbul de zi , sugera barbatul chel. Ochii

lui negri straluceau sub sprancenele spane.

Capitanul inu usa deschisa.

- Daca te grabesti , poi ajunge inapoi la Cerro

el Burro la timp pentru liturghia de dimineața.

- Daca auzii ceva , incepu Manuel, mergand cu

spatele catre usa , si avei nevoie de mine...

- Daca aflam ceva , ii telefonam , nu-i face

griji , il asigura capitanul.

Toi erau in picioare , barbatul cel chel se

indrepta spre mijlocul camerei, iar celalalt se apleca-

pe spatarul scaunului.

- ii mulumim ca ai venit, spuse el politicos.

- Ai grija cum conduci, adauga altcineva.

- Si , fara viziuni , pentru o vreme , il sfatui

zambind capitanul.

in dimineațade 4 iulie , la ora 7 , Joe Pasinsky

tocmai termina tura in calitate de controlor trafic la

oficiul Gwenda din Westchester cand suna telefonul.

Joe ridica receptorul si auzi cum cineva de la turnul

de control al aeroportului internaional Acapulco il

aquna ca unul din avioanele lor se prabusise

undeva , pe dealurile care inconjoara Acapulco.

Informaiile preliminare indicau faptul ca nu exista

supravieuitori. Pasinsky ii telefona imediat lui Fritz

Luckinbill , proprietarul oficiului Gwenda , care-i

spuse sa nu faca nimic , pana nu vine el, asigurandu-l

dirrtr-o suflare ca va pleca de-acasa , din orasul

invefcinat Greenwich ,din statul Connecticut ,in cinci

minute, Douazeci de minute mai tarziu , Luckinbill

statea la biroul sau din Gwenda si vorbea la telefon.

De-a lungul orelor dimineii , Pasinsky si

Luckinbill urmarira evoluia situaiei prin telefon si

fax. Informaiile despre accident . erau sumare ,

pentru ca Washingtonul nu putea lansa o investiie

pana ce guvernul mexican nu facea o invitaie

formala de a participa. Pana la urma , la ora 11

dimineața, la aproape 12 ore de la prabusire .

mexicanii au facut invitaia de a merge la locul

prabusirii si de a colecta ce mai ramasese din avion,

echipaj si pasager. Luckinbill se simea usurat ca

putea in sfarsit participa, dar era foarte ingrijorat de

recuperarea acelei indestructibile cutii negre situata in

partea din spate a oricarui avion. Numai daca ar

avea-o in mana , ar putea sti exact ce s-a intamplat.

Cutia neagra coninea intinerariul pana in momentul

impactului , ca si benzi cu fiecare convorbire dintre

cabina pilotului gi turnul de control. Pe Luckinbill il

deranja faptul ca mexicanii n-au spus nimic despre

descoperirea cutiei , iar cand , intr-un tarziu , a

intrebat despre acest lucru , fusese informat ca pana

in acel moment cutia nu fusese gasita. La pranz facea

deja un zbor comercial la Mexico.

La iesirea din Acapulco , traficul e greoi pana

cand soseaua cu doua benzi se transforma intr-un

drum nurdar intre Chilpancingo si Cerro el Burro.

Manuel observa masina numai in acel moment ,

probabil pentru ca nu circulau alte masini din nici o

direcie pe o distana de mile intregi. Dar , ceea ce-l

surprinse cel mai mult , erau ocupanii masinii ,

aceiasi doi barbai de la secia de poliie. Cel chel

si indesat sofa paralel cu camionul , iar cel cu fața

de inger ii facu semn sa traga pe dreapta.

Manuel se simi dezvinovait , convins fiind ca ,

in final , un avion fusese raportat ca disparut si ca

cei doi venisera dupa el sa-si spuna povestea

autoritailor in drept. Semnalizand ca se va spune ,

Manuel intoarse volanul si opri. Deschise portiera ,

sari din camion si statu la nu mai mult de zece

picioare de locul unde il vazuse pe Iisus. ii privi cum

coboara , observand ca cel cu carligele de metal in

locul mainilor nu era cu ei. Un moment-doua se

intreba ce se intampla. Atunci zari pusca.

Cu o miscare brusca , indesatul scoase arma din

tocul de pe umar , ochi si trase de trei ori in

succesiune rapida. Manuel fu lovit in piept de doua

ori si o data in adbomen , apoi alte trei gloane fura

trase cu putere dupa ce se prabusise deja la pamant.

Muri pe loc. Barbaii trasera corpul inapoi spre

camion , il proptira pe locul soferului, il stransera cu

centura de sigurana si il pusera cu braele pe volan.

Barbatul cel chel aprinse focul , trase frana de

mana , apoi merse langa cel care-l intovarasa , la

spatele vehiculului. N-a fost nevoie de un efort prea

mare pejrtru a impinge camionul intr-o parte si apoi

in rapa. Rostogolindu-se si naruindu-se printre pietre

si copaci, camionul ateriza in cele din urma in fundul

vagaunii si izbucni in flacari.