Yoga și bioenergie. Mărturia unui tânăr care a practicat yoga și tehnici de bioenergie

La îndemnul duhovnicului meu am pornit la scrierea acestor rânduri cu gândul de a împărtăși și altora tulburătoarea experientă trăită de mine prin practicarea de: yoga, tantra-yoga, dianetică, qi-qong, vindecare bioenergetică, vorbire cu supraeul, meditație pozitivă, regimuri alimentare-bionaturiste. Aceste rânduri le scriu atât pentru cei ce practică acestea, cât și pentru cei care nu le practică, în dorința de a le arăta unde și cum se poate greși și mai ales, unde se poate ajunge.

Mai întâi voi prezenta cauzele care m-au condus spre aceste practici: în primul rând a fost vorba de educația primită în familie. Trăind în plin comunism, părinții mi-au orientat formarea mea intelectuală spre normele și perceptele materialismului științific.

În al doilea rând a fost vorba de caracteristicile mele sufletești. Eu am fost un băiat timid, tăcut, rușinos, relativ calm, cam fricos, destul de slăbuț din punct de vedere fizic, cu o fizionomie obișnuită și având o inteligentă medie. Eram iertător, inclinat spre a face binele, eram putin idealist, însă eram orgolios, îmi plăcea să-l judec pe alții, să mă înalt, să domin și îmi plăcea să visez, să las gândurile să-mi zboare.

Alti factori care au ușurat foarte mult receptivitatea fată de practicile orientale au fost: lecturarea din abundentă a – literaturii științifico-fantastice și a filmelor pe această temă, a literaturii în care sunt descrise mistere ale civilizației omenești, cărți despre OZN-uri, muzica electronică contemporană, filmele cu arte marțiale în care se putea vedea superioritatea spirituală a orientalilor fată de europeni sau americani.

Toți factorii enumerați mai sus stimulează imaginația tânărului, îl duc să viseze și să creadă că în afară de realitatea pe care o știe, mai există și altele neștiute, pline de mister, exotism și supranatural. În aceste condiții eu am primit de la un coleg de serviciu o revistă de propagandă a practicilor, exercițiilor și universului yoghin. La scurt timp am avut posibilitatea să citesc și cel de-al doilea număr al revistei.

Când am citit aceste reviste am rămas uimit. Nici măcar în cea mai bună carte științifico-fantastică nu găsisem un univers, o lume și o realitate mai uluitoare și mai fascinantă decât cea pe care o propuneau aceste două reviste. Pentru mine a fost extraordinar să descopăr că în afara lumii obișnuite în care trăim există o alta, că ce este știut de mine și de lume în general este doar o infimă și mutilată parte a realității și că această realitate este una spirituală.

Dar evenimentul cel mai adânc, cel mai important care s-a petrecut pentru mine, pentru sufletul și pentru mintea mea, atunci când am citit aceste reviste a fost acela al întâlnirii cu Dumnezeu. Atunci am aflat și simțit cu tot sufletul că există Dumnezeu, că el ne-a creat și ne iubește; că adevărata rațiune a vieții este aceea de progres spiritual, de neîncetată șlefuire spirituală pentru a ajunge sau a ne apropia de eliberare, adică a fi buni și nu răi, de a fi asemănători cu Dumnezeu și nu doar niște creaturi de carne și oase care se zbuciumă fără nici o rațiune și scop între momentul nașterii și cel al morții.

O viață întreagă refuzasem să cred că există Dumnezeu pentru că nimeni nu știuse să-mi explice existenta Lui într-un mod logic și științific, într-un mod care să mă scoată din realitatea înconjurătoare care îl nega pe Dumnezeu și să mă ducă într-una în care existenta Divinității să se descopere de la sine, să fie demonstrată logic, faptic, să se impună intuitiv și prin dovezi.

Nimeni nu-mi vorbise până atunci că există un univers sufletesc, că trupurile noastre nu sunt decât un suport material pentru suflet, că adevăratul om sunt eu cel sufletesc, sunt eu cel care animă acest trup cu viață și îl folosește ca un suport în această lume materială. Dumnezeu există, El a creat lumea cea văzută și cea nevăzută, El a creat tot ce viețuiește, El a creat omul. Omul este alcătuit din trup și suflet. După moartea pământească sufletul nu moare. Oamenii trebuie să se lupte cu ei înșiși pentru a deveni mai buni, mai plini de iubire, mai frumoși sufletește. Dumnezeu ne iubește și are grijă de fiecare dintre noi în orice clipă.

Când după o viață trăită după fel de fel de modele false, artificiale, pline de rău care te duc pană la disperata situație de a te întreba” dar oare ce rost are viața aceasta a mea, pentru ce trăiesc?” ’ îți sunt prezentate aceste adevăruri, atunci sufletul, strigând de bucurie că a găsit sau regăsit adevăratul sens al vieții și adevărul despre Dumnezeu și realitatea în care trăiește, fuge și îmbrățișează pe cel ce i-a deschis ochii asupra acestora, adică, în cazul meu, asupra sistemului de practici și credințe orientale yoghine.

Insă alături de aceste adevăruri de care sufletul meu fusese despărțit atâta amar de vreme și de care era atât de însetat, adevăruri pe care orice creștin ortodox le învața la cel mai elementar nivel, erau multe alte cunoștințe și lucruri care erau adevărate doar pentru cei care practicau sau învățau pe alții să practice yoga, adică: credința în reîncarnare, în existenta corpurilor omenești invizibile pentru privirea oamenilor obișnuiți, credința într-un univers fizic, astral, cauzal, credința că scopul vieții este acela de a te elibera de orice dorință lumească și în final să te unești cu divinitatea, ca fiind o parte din ea.

Deci, pe lângă adevărurile și sensurile de viața pe care sufletul meu le căuta de mult, eu am îmbrățișat și acceptat de bune și restul de credințe și practici care alcătuiesc sistemul filozofico-religios yoghin. Multe din credințele și practicile yoghine erau stranii, contradictorii, greu de înțeles și crezut. Multe erau dovedite ca fiind adevărate prin dovezi ce nu puteau fi verificate, sau chiar păreau dubioase. Insă eu mi-am zis că n-am încă nivelul spiritual ca să realizez și să înțeleg adâncimea adevărurilor și înțelepciunii yoghine.

Pentru că citisem în revistele yoga că universurile invizibile și cel vizibil sunt brăzdate de o mulțime de energii insesizabile pentru oamenii obișnuiți și care nu erau detectabile de către aparatele construite până în prezent, mi-am zis că acestea trebuie să fie energiile cu care lucrează pentru însănătoșire bioenergetienii. Și într-adevăr, când am fost să audiez o ședință ținută de doamna Ana Pricop în cadrul cercului de” Holoterapie”, am crezut că nu greșisem.