Plicul (Cartea cu jucarii)

Baruțu vrea un plic.
– Nu-ți mai dau plicuri, ca le strici, îi raspunde Tatuțu, și ma costa unul cincizeci de bani.
– Vreau sa chiu la Brașov…
– Tot scrii și nu mai înveți sa scrii. De un an, de cand „chii”, au mai ieșit opt romancieri și zece poeți. Te rog, Baruțule, fii serios. Și sa nu-mi mai zmangalești plicurile, ca ma supar.

Pauza.
– Da-mi un plic, ca nu mai chiu.
-Daca nu scrii, de ce-ți mai trebuie plic? Acum nu e timp de plicuri. Du-te de te culca: mi-ai fagaduit ca ai sa dormi doua ceasuri, în toate zilele, dupa masa, ca si te duc la cinematograf. Ține-te de cuvant.
– Ma cunc cu el! zice Baruțu.
– Cu cine cu el?
– Cu plicul.
– Și mi-l dai înapoi nemazgalit și curat?
– Îl pui superna.
– Bine, uite un plic. Sa dea naiba sa mi-l mototolești! Mițu a prins de veste ca fratele ei a capatat un plic.

– I-ai dat lui Baruțu un plic, zice Mițu.
– De unde știi?
– L-am vazut.
– Și dumneata ce vrei acum?
– Sa-mi dai și mie ceva…
– N-am nimic de dat.
– Sa-mi dai ochelarii, sa ma culc cu ei.
– Cum sa-ți dau ochelarii? Trebuie sa citesc. Daca-ți dau ochelarii nu mai pot sa fac nimic.
Mițu știa ca nu i se pot lasa ochelarii. Repede: Atunci… da-mi ceasul.
– Ai sa-i spargi geamul. L-ai mai spart.
– Eram mica. Acum sunt… frumoasa.
– Și cand erai mica erai frumoasa, și tot ai spart geamul. Dar ce vrei sa faci cu ceasul?
– Îl pui la gat. Ma uit cat o sa dorm…
– Lasa, cand o sa cunoști numerele de pe ceasornic, îți cumpar unul de mana.
– Știu, zice Mițu: acu e douasprezece.
– Ai pus deștiul pe patru.
– Patru nu-i douasprezece? întreaba Mițuca.
– Ai dreptate, Mițule. Totuna e. Ține ceasul. Stai sa ți-l pui la gat.

Aproape doua ore reglementare au trecut. Tatuțu uitase, furat în povestirile unei carți cu poze, pe care o ascunde de copiii lui, lacom sa manance singur din dulcețurile scrise. Baruțu casca gutural, cu un mare accent de lene în vocea cascatului, scos dintr-un mare gatlej. În privința lui, Tatuțu e fara grija. Baruțu o sa doarma mult și, o sa-l razbune pe el. O sa ceara toata viața sa-l dezbrace și sa-l îmbrace, sa-l culce și sa-l scoale cineva, și cum e baiat frumos, și cum Tatuțu are un singur baiat, iar tatuții ceilalți au fete multe, Baruțu o sa fie fericit.

A batut de 6.
Buna dimineața, purcei!
MIȚU (înapoind ceasornicul):
– Nu știu ce are, Tatuțule, ca se învartește mereu.
TĂTUȚU (tehnic):
– I-ai rupt, desigur, arcul.
MIȚU:
– Nu s-a rupt nimic.
BARUȚU (restituind plicul în perfecta stare):
– Poftim!
TĂTUȚU:
– Bravo, Baruțule!
BARUȚU:
– L-am și lipit.