Pomul cu papusi

Pentru ca ați fost cuminți. Pentru ca nu ați batut azi toba cu vatraiele în fundul cazanului de rufe. Pentru ca nu ați aruncat farfuriile pe geam. Pentru ca nu ați rupt varful de la toate creioanele, pe care le ascut o data pe zi. Pentru ca nu ați lasat apa deschisa, ca sa înece casa. Pentru ca nu mi-ați uns clanțele cu dulceața. Pentru ca nu mi-ați bagat cutia cu tutun în foc. Pentru ca nu ați îndreptat ceasornicul ,cu ciocanul, nici nu mi l-ați prajit. Pentru ca nu mi-ați fiert pantofii. Pentru ca nu mi-ați scos nici un ochi și nici nu mi-ați croit hainele din nou, haidem sa va duc, haidem sa mergem, dimpreuna cu Grivei, scumpii mei copii, fetița tatuțului și baiatul maicuții, afara, pe camp.

Întai o sa trecem prin buruieni amare, prin paturi de pelin, prin horbota de mușețel cu nasturi galbeni, și cand vom ieși puțin din gradina salbatica, picioarele va vor mirosi a Poala Maicii-Domnului, prin care vom merge desculți, eu cu labele mele mari, voi cu calcaiele voastre ca niște coltuce trandafirii. Sa nu ma întrebați prea multe lucruri o data, ca ma încurc. Sa nu fiți curioși sa aflați de ce este pamantul negru, iarba verde și cerul albastru, ca nu știu deloc. O sa ne iasa pasari înainte: randunele ascuțite, vrabii grasulii și cioroi d-aia marii. Taceți din gura, ca nu știu pentru ce zboara și cum. Și sa nu dați cu pietre în mine, ca ma bag în iarba, ma culc și nu mai merg, pana ce fiecare din voi nu ma pupa de zece ori, unul pe o parte și celalalt pe alta, pe muchiile urechii și pe un ochi închis.

—Ce spusei? A! mi-aduc aminte. Fiindca ați fost cuminți, o sa mergem sa va arat ceva, dincolo de apa și peste drum de moara, unde Moșul cu barba cat canepa și cu sprancenile cat peria de haine macina toata ziua faina de cozonaci. Sa nu faceți gura cand trecem pe langa moara, ca sa nu iasa Moșul în prag și sa ne amenințe cu degetul lui lung cat un baț cu maciulie: ca daca iese, eu o iau la fuga, și ne prinde Moșul din urma, și ne pune sa-i facem perișoare de malai pentru șoarecii morii, ca are opt sute.

Cand vom trece apa, o sa va iau în carca pe amandoi – unul calare pe umarul drept și altul pe stangul – ca sa nu va prinda racii de picioare și sa va gadile subt talpa. O sa vedeți în apa un prost mare cu doi copii în spinare, aplecați pe iaz. Sa nu ma întrebați cine sunt aia. Și sa nu radeți de mine, ca ma pui jos în rau și trec apa de-a bușile cu voi și fac prin apa: coac, oacaca, coac! ca broscoiul ala de colo, care și-a scos botul verde din apa ca sa credem ca nu este el și sa ne sperie.

O sa va arat un pom în care cresc papuși, din care pricina pomul se cheama papușoi, adica tata de papuși. Papușile astea n-au mama, au numai tata, dar nici nu va închipuiți ce mai tata au: cu douasprezece mustați și douasprezece țacalii de țap, toate roșcovane: așa e neamul lor; de stat la soare mult s-a parlit. O sa va arat o padure care face papuși îmbracate gata și încheiate la șapte camași albe, peste care tata lor a tras și un halat verde-deschis. O sa vedeți papușile sculate în picioare pe pom și înfașurate în stihare.

O sa vedeți papușile cu parul roșu creț. Le luam cu noi și le tundem și le schimbam hainele; pomul cu papuși e um pom deștept: tot el face și margele galbene de chihlimbar, pe care le mananca iepurii noaptea la luna.

Asta e numai un petic din tot ce o sa va arat. Daca o vrea tatuțu – și trebuie sa vrea, ca, daca nu, îl batem cu ciorapii maicuții – o sa va arat o gramada de lucruri, peste apa, peste deal și dincolo de locul unde bombane albinele și maraie ursul.