Pregatire pentru nastere

Cuprins:

Introducere 5

1. Reproducerea umană 7

Anatomia aparatului genital masculin… 7

Anatomia aparatului genital feminin… 9

Noțiuni de reproducere umană 11

Avortul provocat și complicațiile lui… 12

2. Igiena regiunii ano-vulvare în timpul și în afara menstruației 15 îmbolnăvirea organelor genitale prin nerespectarea regulilor de igienă 16

Alimentația deficitară, excesele alimentare, alcoolul și tutunul 18

3. Igiena genitală, activitatea sexuală. Activitatea fizică, regimul de muncă 21

4. Alimentația rațională a femeii gravide 28

Suferințe de origine alimentară ale mamei și ale fătului 31

Depistarea precoce a semnelor de disgravidie și im portanța dispensarizării 32

Regimul igieno-dietetic în pregătirea pentru naștere 33

5. Alimentația dezechilibrată. Deficitul și excesul ponde ral – cauze ale disgravidiilor 37

Boli de origine alimentară ale embrionului și fătului 39

Medicamentele și sarcina 40

Pag.

Fi. Necesitatea examenului medical la prima băniiială de sarcină. Regimul igieno-dietctic în primele trimestre de sarcină 42

7. Ce trebuie să știe o lăuză 54

Prevenirea tulburărilor psihice în lăuzie… 53

Igiena locuinței 59

8. Exerciții de cultură fizică meilicnlă în sarcină și lăuzie 60 sa n „41. (} ii” ti m ' b '->Jii

Introducere l

Nașterea este un fenomen fiziologic, este încununarea dragostei și bucuriei de a exista a femeii. Nici o familie nu este realizată complet, nu simte că ființează deplin dccât numai dacă aduce pe lume copii. Aceștia sunt oglinda cuprinzătoare a vieții conjugale, armonia ci, clesăvârșirea ci.

Dar, până a ajunge la această absolută maturitate, cuplul are nevoie de cunoaștere, de autocunoaștere, ac responsabilitate, de înțelegere și de altruism. Toate acestea se cer într-un cadru socio-economic favorabil, ce ajută efectiv tânăra familie – societatea noastră socialistă.

În acest context, dorim să punctăm necesitatea unei pregătiri științifice pentru naștere. Cotisiderăm că este indicat ca partenerii (soț, soție) să aibă cunoștințe suficiente despre anatomia și fiziologia actului reproducerii, despre întreaga evoluție intrauterină a oului pină când acesta se transformă în nou-născut, despre transformările care se petrec în organismul matern cit și despre regimul igieno-ăietetic și de viață pe care trebuie să-l urmeze gravida, sub supravegherea medicului obstetrician. Toate aceste date nu au ah scop decât acela de a asigura o desfășurare normală a sarcinii și, implicit, a nașterii.

Dorim să explicăm tinerelor femei că sarcina și nașterea sunt fenomene fiziologice, și că, în condițiile unei supravegheri atente, printr-o strânsă colaborare cu personalul medico-sanitar, riscurile sunt eliminate.

Procedând astfel, evidențiem necesitatea unei înțelegeri depline între soți – la bucuria aducerii pe lume a unor copii frumoși și sănătoși, tata aducându-și o contribuție importantă.

Educația cuțilului marital pentru viață și pentru a da viață începe din adolescența, familia și școala având un rol esențial în determinarea comportamentului sexual ulterior.

În sistemul nostru social, întemeierea familiei este privită ca un act de maximă responsabilitate, acordân-du-i~se în acest fel cadrul necesar unei permanențe. Consultația premaritală, asigurată de cadre medicale superioare, face un bilanț exact, obligatoriu și necesar al stării de sănătate a partenerilor. Acest fapt vine în sprijinul evidențierii ș'i menținerii unei capacități de procreere optime.

Încheiem, sperând că această broșură adresată viitoarelor mame va aduce suficiente argumente pentru cea mai nobilă menire a omului: aceea de a da viață ființei prin ființă.

Reproducerea umană, nașterea

Anatomia aparatului genital masculin

Aparatul genital masculin este format din două testicule, două canale deferente, veziculele seminale, prostata, canalele ejaculatorii și penisul.

Testiculele sunt glandele sexuale masculine, sunt în număr de două și sunt adăpostite în scrot. Scrotul este un sac cutanat, împărțit în două compartimente – câte unul pentru fiecare testicul. Testiculul, format din corpul glandei și epididim, este acoperit de un țesut fibros organizat într-o membranătunica albuginee. El conține țesut propriu, canalicule seminifere, vase și nervi, în canaliculele seminifere se găsesc celulele Sertoli și celulele de origine ale spermatozoizilor, între canalicule se descriu alte celule – Leydig, care produc secreția internă a testiculului: testosteronul, hormon masculin, în partea superioară a testiculelor se găsește epididimul care colectează canalele efercute și se continuă cu canalele deferente. Acesta este lung de aproximativ 45 cm și pătrunzând în abdomenul inferior face legătura cu veziculele seminale.

Veziculele seminale sunt situate între vezica urinară și rect, înapoia prostatei. Legătura între ele și urctră – situată în penis – se face prin canalele ejaculatoare.

Pe parcursul acestui drum spermatozoizii se maturizează complet și, împreună cu secrețiile veziculelor seminale și ale prostatei, dau naștere lichidului de ejaculare, sperma.

Penisul își are originea în iperineu, prin rădăcina sa, de la nivelul simfizei pubiene devenind organ liber. El se termină prin gland, care este o formațiune tron-conică acoperită de un pliu cutanat – prepuț. Structural penisul cuprinde urctră, corpii cavernoși, vase, mușchi și nervi. Uretra, canalul de conducere a urinii și spermei, se deschide în afară prin meatul urinar. Corpii cavernoși umplându-sc cu sânge atribuie penisului rigiditatea necesară copulării. În șanțul format de gland cu prepuțul (=. Șanțul balanoprepuțial) se găsesc glandele care secretă smegma cu miros caracteristic, substanță necesară lubrifierii glandului.

Întregul aparat genital masculin, dar mai ales glan-dul și prepuțul beneficiază de o bogată inervație.

Prostata, glandă exclusiv masculină, secretă un Ji-chid albicios care intră în componența spermei.

Controlul aparatului genital masculin este dependent de sistemul nervos și de cel endocrin, orice tulburare în acec-t rrbilibni nvând repercusiuni asupra capacității de reproducere.

Anatomia aparatului genital feminin

După așezare se descriu: organele genitale interne: ovarele, trompele, uliTiil! Ji vagina;

— Organele genitale externe: vulva formată din muntele lui Verius, labiile mari, labiile mici sau nim-l'i'lo, tlilorisul, vestibulul Vaginal, introitul vaginal și C.landele vulvo-vaginale Bartholin și Skene.

Ovarele sunt glandele sexuale sau gonadele. Ele formează ovulele și le expulzează, ciclic, lunar în momentul ovulației, fiind capabile de a fi fecundate. Această funcție se numește gametogeneză. Ovulele au și un rol endocrin, de a secreta hormoni, deosebit de important: secretă estrogenii și progesteronul. Echilibrul necesar acestei activități este asigurat de releul hipotalamo-hipofizoovarian care cuprinde o regiune nervoasa – hipotalamusul și una glandulară – hipo-fiza situate la baza creierului.

Ovarele au o greutate de 5 -8 g, sunt ovoidale cu următoarele dimensiuni: 5/3/1 cm; au culoare albicioasă și sunt de consistență elastică. Ele sunt mobile în cavitatea pelviabdominală, fiind suspendate de organele vecine și de perete prin ligamente și formațiuni vasculonervoase.

Trompele uterine sau salpingele pornesc de la nivelul coarnelor uterine și se îndreaptă lateral, spre pereții laterali ai excavației pelvine terminându-se în pâlnie aproape de ovare. Această ultimă porțiune se numește pavilion si, datorită conformației, asigură captarea ovulului.

Uterul este uri organ muscular de forma unei pere cu vârful în jos. Are: 1. Un vârf = col care proemină în vagin și care are două orificii: unul extern și altul intern; întreg acest dispozitiv. Având cel mai important rol în protejarea prin închiderea lui a sarcinii; 2. Un corp; 3. O porțiune între col și corp numită istm și fundul uterin de la care pornesc trompele.

Uterul este căptușit de o mucoasă numită endome-tru și care, în afara sarcinii, se elimină parțial la menstruație. Când apare sarcina, endometrul se transformă în vederea menținerii acesteia.

Vaginul este un organ tubular continuat și răsfrânt în sus pe col și inferior terminat la vulvă. Est e extensibil, permițând contactul sexual și nașterea – el participând la crearea canalului necesar trecerii fătului din uter la exterior. La intrarea în vagin, o cută a mucoasei formează o membrană subțire, perforată numită himen care se rupe la primul contact sexual.