Programul 111

Din volumul I.

Pentru a afla mai multe despre programul nuclear al Iranului – dacă și unde a început fabricarea bombei atomice – trebuie să se stabilească un contact direct cu un savant aflat în Iran. Este trimis contele Maiko Linge, în încercarea exfiltrării omului de știință; pentru a fi adus în Occident. Într-o „tară musulmană cu obiceiuri austere, unde nu cunoaște pe nimeni, Maiko se descurcă foarte greu în fentarea Serviciilor Secrete iraniene. O primă încercare de scoatere a unui savant din iran după multe peripeții aproape incredibile, este sortită eșecului… Reușește să plece din Iran, scoțând un alt specialist nuclear, ajunge cu bine la castelul lui, dar peripețiile legate de specialistul iranian, aflat la Viena, nu au luat sfârșit…

Capitolul XI.

Gardiana de la muzeu se ridicase și, cu un aer răutăcios, arătă cu degetul sacul trimis de agentul M16. Malko zări spatele lui Azar în sala vecină, și o strigă. Ea veni imediat lângă el.

— Această femeie vrea să-mi spună ceva, zise Malko.

Avu loc o scurtă conversație în farsi și Azar preciză:

— Spune că e interzis să aduci saci în sălile muzeului. Trebuie lăsați la vestiar.

— Nu știam, răspunse Malko, ascunzându-și ușurarea. Oricum, plecam…

Nu răsuflă ușurat decât atunci când se văzu afară. Azar îi aruncă o privire întrebătoare.

— Ce facem acum?

Era vizibil satisfăcută că terminase vizita la muzeu, dar nu din aceleași motive ca ale lui Malko… Acesta îi surâse.

— Magazinele din Bazar sunt deschise vinerea?

— Unele. De ce?

— Dacă magazinul de bijuterii este deschis, vom merge să-ți cumpăr un cadou…

Și să împuște doi iepuri deodată. Întâlnirea cu Kaveh Husseini îi va lua puțin timp, deci nu o va lăsa singură pe Azar decât câteva minute.

Fața lui Azar se lumină.

— E adevărat?

— Bineînțeles. Mi-e foame. Vom merge mai întâi să luăm masa împreună.

Pe Khayyam Street este un restaurant foarte bun, Khayyam. Este în apropiere de Bazar.

— Atunci vom merge la Khayyam, concluzionă Malko.

După cinci minute, ajunseră la restaurant. Era unul din cele mai vechi restaurante din Teheran, vechi de trei secole. Odinioară, făcea parte din Bazar, dar construirea străzii Khayyam le-a separat. Rămânea un decor somptuos de mozaic, arcade, o ambianță orientală și banchete late acoperite cu covoare, unde puteai să mănânci și să fumezi în același timp narghilea. În momentul ieșirii din autoturismul Peugeot 405, Malko ezită. Să intre în restaurant cu sacul ar fi părut bizar. Dar era dinamită curată… în cele din urmă, îl abandonă pe podeaua mașinii, sperând ca Chehab să nu fie curios., Azar ajunse imediat la subsol, acolo unde se aflau banchetele, amplasate în jurul a ceea ce ar fi putut fi o pistă de dans într-o altă țară. O muzică dulce orientală scălda cele două săli, aproape goale. Același meniu: toată gama de kebaburi, salate, vinete. Iranianca comandă kebaburi, deschise poșeta și scoase un cocoloș negricios pe care îl strecură în vatra narghilelei.

— Ce este?

Ea răspunse în șoaptă.

— Opium… Dar nu trebuie să se afle. Risc cinci ani de închisoare.

— Opiumul degajă un miros particular, remarcă Malko.

Azar aspiră avidă primul fum și lăsă să-i cadă:

— Nimeni nu ne denunță, doar denunțătorii profesioniști. Restaurantul e frecventat mai ales de către bazari. Sunt oameni siguri. Nu doriți?

* *

Azar petrecuse cel puțin tot atâta timp trăgând din narghilea cât îi luase să ciugulească din kebab. Cu ochii pe jumătate închiși, părea într-un stadiu secund, întinsă senzual pe o rână, ca o cadână. Avea descheiat mantoul islamic, descoperind o pereche de blugi și un pulover, ambele foarte mulate. Malko lăsă, ca de obicei, un enorm teanc de bancnote verzi de 10.000 riali cu chipul lui Khomeyni. În ciuda celor 20 de procente ale inflației, regimul nu făcuse niciodată de fapt reformă monetară. Îți trebuiau pur și simplu teancuri din ce în ce mai groase ca să plătești cel mai mic lucru…

Restaurantul puțea a opium, dar rarii clienți se făceau că nu simt… În mașină, Malko respiră ușurat: sacul, înghesuit sub scaun, nu fusese mișcat din loc.

Azar îi dădu ordin lui Chehab în farsi.

— Mergem la bijuterii, preciză ea.

El îi lăsă la un kilometru distanță. Majoritatea magazinelor din Bazar erau închise, dar magazinul de bijuterii strălucea cu toate neoanele aprinse. Azar se comporta ca un copil într-o cofetărie. La urma urmei, prezența ei era o binecuvântare. Ce era mai normal decât ca un bărbat să ofere o bijuterie unei femei? Malko o urmă în mai multe magazine, atrăgând-o cu perfidie spre cel al armeanului. Și acolo, miracol. Azar scoase o exclamație entuziasmată în fața unei brățări expuse în vitrină.

— Priviți! Este brățara a lui Yasmine!