Razboiul Sfant începe

Capitolul I

„Satana va simți mânia lui Allah revărsându-se peste capul său, prin curajul slujitorilor Săi fideli, popoarele Islamului, care au luptat dintotdeauna împotriva cruciaților, creștinilor și evreilor. Noi, sirienii, irakienii, palestinienii, egiptenii sau pakistanezii, vom face să țâșnească Focul Purificator pentru a vă pedepsi, nație diabolică, americani lacomi, adoratori ai Aurului Stăpân, care încercați să distrugeți Islamul. Allah Akbar! Fie ca sângele copiilor voștri să se verse în fluviile națiunii voastre putrede!”

Desigur, nu era pentru prima oară când Mack Bolan avea ocazia să citească astfel de mărturii de ură veninoasă din partea unui terorist fundamentalist, știind că, din păcate, nu va fi nici ultima. Dar, de această dată, dificultatea venea din faptul că programul inamicului era la fel de vag ca și identitatea mesagerului, Abu Khader.

Bolan se îndreptă din spate. Schițase un început de zâmbet. Cu geaca de piele pe jumătate descheiată, pășea pe culoarele de la Black Warhors Ranch. Simțea ochii tuturora ațintiți pe automatul 44 Magnum Desert Eagle pe care îl purta la șold. Pistolul Beretta 93-R făcea o gâlmă mai discretă, deși își probase demult capacitatea în mâinile Justițiarului. În prezența lui, temperatura din jur creștea brusc, agitația și nervozitatea deveneau aproape palpabile. În fond, reacția nu se datora armelor, ci aerului marțial și privirii reci a ochilor albaștri, care stârneau groază.

În orice caz, toți cei care credeau că știu – foarte puțini la număr – cine este necunoscutul cu siluetă atletică și chipul puțin atrăgător și care e misiunea lui aici, își întăreau convingerea că numitul Khader și bunul său amic, Nassir Jabel, vor trece prin momente dificile.

Nu greșeau cu nimic, căci deși dispunea de puține informații și-l apăsau destule prevestiri sumbre Justițiarul trebuia să găsească de urgență răspuns la anumite probleme pe care serviciile oficiale nu reușiseră să le elucideze prin mijloace legale.

Justițiarul părăsi Ranchul pentru a se îndrepta direct spre un discret refugiu rural al Ministerului Justiției, în zona Autostrăzii 66, foarte aproape de Manassas, în statul Virginia. Hal Brognola, Numărul Unu de la Justice Department și șeful misiunilor speciale din afara serviciilor aflate sub directa responsabilitate a Președintelui, îi dăduse „carte albă” pentru a-l face pe Khader să vorbească. Trebuia să obțină neapărat informațiile de care avea nevoie vechiul său complice și fidel amic. Celor patru agenți secreți, care urmau săi acorde asistență, li se ceruse să rămână surzi, muți și orbi în cazul în care tehnicile interogatorii ale Justițiarului li s-ar fi părut prea puțin ortodoxe.

Îi găsi pe cei doi teroriști în cătușe, așezați pe scaune de lemn în mijlocul unei vaste încăperi. Sfidători dar crispați, gata să își verse ura.

Brognola cumpărase această mică fermă cu un singur etaj imediat după atentatele de la 11 septembrie 2001. Șeful operațiunilor top secret, nerăspunzând decât în fața Președintelui Statelor Unite și conștient fiind că mecanismul statal nu era la adăpost de o nouă lovitură din partea teroriștilor, crease această unitate unde nu pătrundeau decât foarte puțini angajați aleși pe sprânceană. Își văzuse responsabilitățile sporind considerabil. La fel ca și bugetul. În circumstanțe excepționale, acest om de acțiune și de caracter devenea deținătorul unei puteri cvasiabsolute, care uneori îl și înspăimânta.

Justițiarul știa din experiență că singura manieră de a trata cu teroriștii este abordarea promptă și hotărâtă, care putea să implice și forța brutală. Dar simpla forță n-ar fi fost suficientă pentru a destabiliza niște oameni care puteau merge până la sacrificiul propriei vieți.

Când pătrunse în cameră, tocmai se auzea o răbufnire plină de năduf.

— Al naibii „reviriment”! Cu o oră înainte se dădea drept om de afaceri libanez cu mâinile curate. Acum e liderul credincioșilor!

Justițiarul privi spre agentul special Philip Tomlin, apoi spre cei trei coechipieri ai săi, încercând să le evalueze gradul de cooperare în eventualitatea unei treceri la procedeele dure. Agenții speciali Peter Simms, Jack Barkley și Margaret Johns îi făceau impresia unor profesioniști de încredere, cu aplomb și dexteritate și cu o voință de fier. Se vedea că nu așteptau decât ca Justițiarul să treacă la cârma interogatoriului. Dacă s-ar fi dovedit că au prea mult respect pentru prezumția de nevinovăție și drepturile omului, puteau să-si ia o foarte prelungită pauză de cafea.

— Ne anchetați de o oră. Sunt șaizeci de minute care ne apropie și mai mult de Focul Purificator. Dacă judec după privirea omului care tocmai a intrat, știți prea bine cine sunt, mormăi Khader, cu un zâmbet disprețuitor în direcția lui Bolan.

Într-adevăr, Justițiarul știa multe despre Khader. Primise toate datele de la Aaron Kurtzman, la Black Warriors Ranch: identități multiple, amprente digitale cazier judiciar. Kurtzman accesase bazele de date C. I. A., Interpol, precum și pe cele ale polițiilor israeliană și palestiniană, ale serviciilor secrete pakistaneze, engleze, germane și franceze, un veritabil tur pe planeta secretelor! Din nefericire, pe măsură ce informațiile se acumulau, numărul semnelor de întrebare creștea. Cu cât aflai mai mult, cu atât știai mai puțin.

Bolan se întoarse către cei doi teroriști, cu o expresie de nepătruns.

— Numele tău adevărat este Abdul Rafiz, de naționalitate iraniană. Fost colonel în unitățile Savak. Poliția secretă a Șahului. Nu mai ești așa de tânăr ca să bați drumurile, la vârsta ta oamenii cu mintea întreagă au și ieșit la pensie! Se știe ce rol ai jucat în mai multe atentate cu bombă și asasinate în Orientul Mijlociu, Europa și Țările Maghrebului. Arestat și inculpat pentru deținere de droguri și arme în Franța, ai beneficiat în chip misterios de scoatere de sub acuzație. Iar tu, Jabel, pe adevăratul tău nume Mohammed Nassir, tot din poliția secretă iraniană, dar cea a Ayatollahului Khomeyni. Ai fost implicat în tot soiul de afaceri ilicite, dar n-ai stat niciodată după gratii. Amândoi sunteți mari șmecheri, dar ați făcut o greșeală pe care o veți regreta toată viața: ați căzut în mâinile mele! Cu alte cuvinte, v-am apucat de boașe, domnilor.

— Prea bine, croncăni Nassir. Acum că s-au făcut prezentările, puteți să ne spuneți pentru ce suntem deținuți în mod cu totul ilegal?