Sabia lui Bin Laden

Capitolul I.

John Turner se apropie de oglinda de deasupra chiuvetei și își cercetă cu mare atenție fata. Avea oroare să nu fie bărbierit cu grijă. Oglinda îi arătă imaginea unui bărbat cu trăsături regulate, dar severe, cu sprâncene negre și stufoase, subliniind nuanța verde-cenușie a ochilor care păreau lipsiți de expresie. Nasul foarte important domina gura mare și bine conturată, dar pe care zâmbetul apărea extrem de rar. John Turner era un bărbat frumos, însă atitudinea lui distantă și rece, datorată în mare parte timidității, îi scotea în relief ușoara stângăcie. Nu se prea simțea în largul lui în trupul înalt și nimeni nu putea să ghicească niciodată ce gândește.

Mulțumit de felul în care îi arăta pielea, își făcu o cărare în partea stângă. Întotdeauna acorda o atenție deosebită pieptănatului, o reminiscență ascunsă undeva în subconștient încă din copilărie. Fiind frizer în Peoria, un orășel din Middle West, tatăl lui îl învățase să-si aranjeze părul înainte de a-l învăța să citească. Cu pieptul gol și cu un prosop înfășurat în jurul mijlocului, termină în sfârșit cu examinatul. Nu era narcisist, ci voia doar să arate bine și să aibă un aspect îngrijit. John Turner nu se exterioriza niciodată și avea foarte puțini prieteni. Era un tip bățos. Această rezervă firească îl făcea să treacă mai ușor neobservat, lucru ce nu constituia un dezavantaj în meseria lui pe care o exercita de peste treizeci de ani.

— John!

Vocea de femeie îl făcu să tresară și se șterse imediat pe față. Nu-i plăcea deloc să fie surprins într-o ținută neglijentă.

— Sunt în baie, strigă cu vocea lui gravă, apăsată, dar neutră. Era o baie al cărei lux de un kitsch nemaipomenit nu înceta să-l surprindă. Era plină de oglinzi și totul era auriu. Oglinda în care se privea era încadrată într-o baghetă aurie, vasul de toaletă era îmbrăcat într-un aliaj imitație de bronz care ascundea porțesabia lui Bin Laden & lanul, iar bateriile străluceau precum comoara lui Aii Baba. Pamelei Chamberlain, locatara apartamentului, îi plăcea la nebunie luxul orbitor.

Se auzi zgomot de pași, iar ea apăru în pragul ușii. Era o blondă zveltă, cu un nas șmecheros, puțin acvilin, cu ochi cenușii și veseli, cu niște picioare interminabile. În dimineața asta, îmbrăcată într-un taior negru din alpaca a cărui fustă se oprea exact deasupra genunchilor, cu ciorapi de aceeași culoare, cocoțată pe niște tocuri de doisprezece centimetri, cu o dungă mov ce îi sublinia ochii, părea mai degrabă una dintre acele creaturi epatante pe care le vezi luând prânzul în fiecare zi la Cipriani, restaurantul cel mai șic de pe Fifth Avenue. Era greu să-ți închipui că este un avocat competent și feroce, cel mai tânăr asociat al cabinetului de avocatură Cohen, Cohen & Marvin și nu se apleca asupra necazurilor clienților săi decât dacă pornea de la cinci sute de dolari ora.

La cei treizeci și opt de ani ai ei, câștiga destui bani ca să-si permită acest apartament ce măsura o sută douăzeci de metri pătrați, situat la etajul al patruzeci și doilea din Trump Tower suportând șase mii cinci sute de dolari pe lună, plus celelalte cheltuieli. Din snobism, mai cheltuise încă vreo câteva zeci de mii de dolari la decoratorul parizian Claude Dalie, pentru ca acest cuibușor al ei să se ridice la standardele luxului din Trump Tower. Era un vis din copilăria ei pe care și-o petrecuse la Calico Rock, o văgăună uitată din Arkansas, într-o căsuță din lemn foarte friguroasă, cu mobilă puțină și confort mai degrabă spartan. De atunci visa să locuiască într-un zgârie-nori, să trăiască în lux și să aibă succes. Fiind ambițioasă și independentă, avusese diverse slujbulițe umile și nu ceruse niciodată bani vreunui bărbat, cu toate că frumusețea ei spectaculoasă îi făcea să cadă ca muștele. Însă Pamela Chamberlain își așezase viața sentimentală între paranteze, mulțumindu-se cu o viață sexuală fără opreliști, cu parteneri aleși de ea, față de care nu avea nici o obligație. Îl învălui pe John Turner într-o privire plină de reproș.

— Aseară n-ai prea fost în formă, observă ea. Pe deasupra, te-ai mai și foit toată noaptea, de parcă visai urât. Ai probleme?

— Nu, spuse John Turner cu vocea lui neutră. Cred că am băut prea mult.

Luaseră cina într-un restaurant chinezesc din Chinatown, situat pe Mott Street, iar John Turner nu lăsase din mână paharul de scotch, dând pe gât mai multe porții duble de Defender, iar la întoarcere, drumul pe jos până la locuința Pamelei Chamberlain m Sabia lui Bin Laden fusese prea scurt ca să-si revină. Contrar obiceiurilor sale, se mulțumise cu o mângâiere blajină ca doi bătrânei și adormise în izmene și în maiou. Pamela fusese nevoită să-si stăpânească dorința, dezamăgită și furioasă că își vede partida de sex risipindu-se ca un fum. Reușea să-si mențină echilibrul hormonal datorită câtorva amanți aleși de ea cu care se culca cu pasiune, dar cu moderație. John turner era preferatul ei. Nu era acaparator, nici gelos, plin de intenții bune și o satisfăcea destul de bine, chiar dacă nu punea pasiune. Pamela îi suplinea aceste lipsuri gândindu-se la un film în timp ce el se agita peste ea…

— Trebuie să plec, oftă ea. Când te duci la Washington?

Era de abia șapte, dar Pamela ajungea întotdeauna mai devreme la birou, ca să-si studieze dosarele în liniște.

— Am un tren acum, trebuie să fiu la birou la ora două.

— O. K., darling, zise ea pe un ton puțin distant.

John Turner lăsă pieptenele din mână, se apropie de ea și o strânsejn brațe.

— Îmi pare rău pentru aseară, voi încerca să mă întorc în week-end.

Pamela nu răspunse, stând strâns lipită de el, având un singur scop: să facă sex. Simțea nevoia să-si alunge frustrarea din ajun înainte de a înfrunta o zi obositoare. Cu fața înfundată în gâtul amantului ei, simți mâna care îi atingea coapsa stângă și oprindu-se. John dăduse peste jarteaua neagră ascunsă sub fustă. Aproape imediat, Pamela simți ceva tare umflându-se sub prosop și triumfă în sinea ei. Ca majoritatea americanilor conservatori, John Turner avea capul plin de stereotipii. Ca un reflex pavlovian, punea semnul egal între ciorap și o femeie ușoară.