Ștefan al III-lea cel Mare și Sfânt – referat istorie
Aa
Stefan cel Mare si Sfânt
Ștefan cel Mare și Sfânt, a fost domnul Moldovei între anii 1457 și 1504, fiul lui Bogdan al II-lea, domnind timp de 47 de ani, cea mai lungă domnie din epoca medievală din Țările Române.
În timpul domniei lui Ștefan al III-lea numit cel Mare și după canonizare și Sfânt, Moldova a cunoscut perioada cea mai înfloritoare din istoria sa. Calitățile de om politic a stârnit admirația contemporanilor săi.
Ștefan cel Mare era fiul lui Bogdan Vodă, urmaș al Mușatinilor.
Data nașterii nu este cunoscută cu certitudine, cele mai plauzibile variante fiind anii 1438 sau 1439. Despre copilăria lui Ștefan cel Mare nu sunt date cunoscute, cel mai probabil acesta și-a petrecut-o la reședința familiei.
Urcarea pe tronul Moldovei :
Ștefan cel mare a venit în Moldova cu oaste primită de la domnul Țării Românești, Vlad Țepeș. La Doljești s-a înfruntat oastea munteană trimisă de Vlad Țepeș și un număr de susținători moldoveni din Țara de Jos, în total circa 6.000 de oșteni, cu un număr similar de oșteni ai lui Petru Aron. Bătălia a fost decisivă, Ștefan a învins și a fost recunoscut domn.
Politica domnitorului Ștefan cel Mare :
Urmărind consolidarea statului, slăbit de războaiele interne și de incursiunile panilor poloni, crailor unguri și ale năvălitorilor turci, Ștefan cel Mare promovează o politică de întărire a autocrației și de restabilire a domeniului domnesc. Conștient de rolul bisericii, sinteză a orînduirii medievale existente, el favoriza proprietatea funciară ecleziastică, acordînd bisericii danii de moșii și lărgindu-i privilegiul de imunitate.
Bătăliile importante din timpul domniei sale :
Bătălia de la Doljești (12 aprilie 1457) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la Orbic (14 aprilie 1457) – victoria lui Ștefan cel Mare
Primul asediu al cetății Chilia (22 iunie 1462) – înfrângerea lui Ștefan cel Mare
Cel de-al doilea asediu al cetății Chilia (23-25 ianuarie 1465) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la Baia (14-15 decembrie 1467) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la Lipnic (20 august 1469 sau 1470) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la Soci (7 martie 1471) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la pârâul Vodna (18-20 noiembrie 1473) – victoria lui Ștefan cel Mare
Asediul cetății Dâmbovița (24 noiembrie 1473) – victoria lui Ștefan cel Mare
Bătălia de la Podul Înalt- Vaslui (10 ianuarie 1475) – victoria lui Ștefan cel Mare, unde are loc zdrobirea otomanilor.
Bătălia de la Codrii Cosminului (26 octombrie 1497) – victoria lui Ștefan cel Mare
Lipsa de ajutor din partea statelor europene îl silește pe voievod să reia (1485) relațiile de vasalitate cu turcii și să reînnoiască plata haraciului. În ultimele decenii ale secolului XV Ștefan cel Mare rezistă agresiunii polono-lituaniene. Beneficiază de alianța politică ruso-moldovenească, care-i va înlesni normalizarea relațiilor cu tătarii nohai din Crimeea și va contribui la zdrobirea cotropitorilor poloni în bătălia de la Codrii Cosminului (1497).
Viața sentimentală a domnitorului :
Domnitorul a fost căsătorit de 4 ori, Marușca cu care s-a căsătorit în 1457, Evdochia de Kiev (1463), Maria de Mangop (1472) și Maria Voichița (1480) și a avut 10 copii. Alexandru a fost primul fiu al lui Ștefan cel Mare, copil conceput cu Marușca. A doua soție, Evdochia de Kiev, i-a dăruit trei copii (Elena, Iliaș și Bogdan) – care au murit cu toții în timpul vieții tatălui lor. Maria de Mangop nu i-a oferit niciun fiu, motiv pentru care a divorțat de ea (celelate soții au decedat). Cu cea de-a patra soție, Maria Voichița, a avut patru copii: Bogdan al III-lea (succesorul tronului), Bogdan Vlad, Ana și Maria Chiajna. Cu fiecare dintre cele două ibovnice a avut câte un fiu: Mircea și Petru Rareș.
Ctitoriile lui Ștefan cel Mare:
Ștefan a fost și un mare ctitor de biserici. El a înalțat mai multe lăcașe de cult printre care mănăstirea Putna, unde se află inmormântat. În vremea lui Ștefan, în anul 1473, călugărul Nicodim de la Mănăstirea Neamț a pictat, la porunca domnului, cel mai valoros manuscris din isotria Moldovei, numit Evangheliarul, adică o culegere de texte ale Evangheliilor de la Humor. Coperta manuscrisului este de argint aurit.
Lista bisericilor ridicate în timpul domniei lui Ștefan cel Mare:
Putna (1469),
Milișăuți-Bădeuți (1487)
Pătrăuți (1487)
Sfântul Ilie (1488)
Voroneț (1488)
Vaslui (1490)
Iași (1492)
Hârlău (1492)
Borzești (1494)
Huși (1495)
Dorohoi (1495)
Popăuți (1496)
Valea Albă (1496)
Tazlău (1497)
Neamț (1497)
Piatra (1498)
Volovăț (1502)
Dobrovăț (1504)
Reuseni (1504)
Râmnic (1704)
Scânteia (1846)
Importanta în istorie:
A înălțat biserici și mănăstiri, în epoca lui cristalizîndu-se stilul gotic moldovenesc, pentru a lăsa urmașilor adevărate capodopere. Eminent bărbat de stat, slăvit conducător de oști, diplomat iscusit și generos ctitor al culturii moldovenești, Ștefan cel Mare s-a bucurat de o binemeritată faimă internațională, fiind unul dintre cei mai populari și iubiți eroi ai folclorului moldovenesc.