Sursa

CUPRINS:

PARTEA I 4

Tabloul 1 „Puneți mâna și gândiți!” 4

Tabloul 2 „Dudul sau gutuiul?” 17

Tabloul 3 „O dragoste mai găsești, dar un prieten – ba!” 25

PARTEA a II-a 36

Tabloul 4 „Fiat lux!” 36

Tabloul 5 „A mai trecut un an din viața mea!” 52

Tabloul 6 „Veni, vidi, vici” 58

Epilog 64

PERSONAJE:

IVENIȚA.

GHEORGHE.

DORU.

DORA.

BUDIN.

SECRETARA.

COSTICĂ.

MILIȚIANUL.

DIDI.

TASE.

NINO.

DIRECTOAREA.

SOFRONIE.

ZARE.

PROCURORUL.

PARTEA I.

Tabloul 1 „Puneți mâna și gândiți!”

O încăpere nu prea spațioasă, într-o casă de țară. E camera pentru oaspeți, cu un pat, o masă, o ladă veche și sculptată, cu velințe, carpete ți ștergare cusute cu arnici, cu preșuri colorate pe Jos. Gazda, Ivenița, o femeie dolofană și zdravănă, de circa cincizeci de ani, aranjează lucrurile prin cameră. Apoi intră Gheorghe, soțul ei, un bărbat înalt și blând, de acerași vârstă. Are o raniță în spinare și o pușcă de vânătoare.

IVENIȚA: Tu erai?

GHEORGHE: Eu eram. (Se așază pe un scaun și-șl aprinde o țigară.) Unde e inginerul?

IVENIȚA: La dracu’ să-l cânte. S-a dus pe râu. De ce mi l-ai adus pe cap pe nebunu-ăsta?

GHEORGHE: Cine ți-a spus că e nebun?

IVENIȚA: Nu trebuie să-mi spună nimeni, am văzut cu ochii mei.

GHEORGHE: Adică?

IVENIȚA: Alaltăieri l-am găsit în grădină culcat între bălării și uitându-se în pământ. „Ce faceți aici, domnu’ inginer?” l-am întrebat. „Nu mă deranja, mi-a zis el. Mă uit să văd rum crește firul ierbii”. „Dar de ce faceți asta?” l-am întrebat. Și el ce crezi că-mi răspunde?

GHEORGHE: Că așa i-a spus doctorul.

IVENIȚA: Da. Ca să nu-l mai doară capul. Ți-a spus și ție?

GHEORGHE: Mi-a spus. E astenic. Boală boierească.

IVENIȚA: Ascultă, că n-am terminat. Ieri-noapte – tu dormeai tun – aud buf-buf în curte. Ies repede, și mă iau cu mâinile de cap. Ce crezi că făcea? Luase un topor și ne tăia aracii pentru vie pe care dădusem un curcan de cinci kile jumate. Știi ce mi-a zis? Că tăiatul lemnelor este o muncă recomandată de doctori, ca să-ți ia gândurile. Azi-dimineață, când dădeam mâncare la păsări, vine să-mi spună că vrea ciorbă de cocoș. „Păi, îi zic, să mă duc prin sat să vă cumpăr unul”. „Nu, zice el, eu îl vreau pe-al dumitale, că e mare și frumos”. „Păi nu-l tai, zic, nici pe-o mie de lei, pentru că îl am de zece ani și mi-e drag de el”.

GHEORGHE: N-ai înțeles? Cocoșul nostru îl trezește noaptea din somn și vrea să scape de el. Mi-a zis c-o să-i sucească gâtul.

IVENIȚA: Nu poți să-l duci la altă gazdă? Într-o noapte, cine știe, ne dă foc la casă.

GHEORGHE: Ajutăm și noi un suflet de om necăjit. A muncit mult, e obosit, trebuie să se refacă. Doctorul i-a zis să stea o lună de zile într-un sat liniștit, să bea lapte proaspăt, să nu facă nimic, să doarmă mult.

IVENIȚA: De ce nu ia buline dacă vrea să doarmă?

GHEORGHE: Păi aici e chestia, că el vrea să se vindece fără medicamente, cu ajutorul naturii. Asta e ultima găselniță a medicinei moderne: aer, mișcare, liniște, vitamine. Acum vreau să-l iau la vânătoare. Îl duc sus, la cabană, îi pun o pușcă în mâini și ne așezăm la pândă. Poate venim cu un căprior, cu un mistreț, cu o cioară, ceva, nu ne întoarcem cu mâna goală. Fă-i un pachet cu mâncare.

IVENIȚA: Mă duc să-i fac. (Se uită pe fereastră.) A venit. (Iese.) (Intră Doru, un bărbat mărunțel, palid, de circa 30 de ani. E nemulțumit, încruntat.)

DORU: Salut. Care-i baiul, primare?

GHEORGHE: Ce mai faci?

DORU: Fac pe dracu’! Nu pot să-nchid un ochi nici ziua, nici noaptea. De ce?

GHEORGHE: Până te obișnuiești cu odihna.

DORU: La aer stau, lapte beau, plimbări fac… Ia să vedem ce mi-a mai spus doctorul. (Scoate o hârtie din buzunar.) Să privesc cum crește firul ierbii. Aiurea. L-am privit o juma’ de zi, nici nu s-a clintit. Povești. După părerea mea, toate plantele cresc numai noaptea, pe furiș, când nu le vede nimeni.

GHEORGHE: Sunt rușinoase.

DORU: Probabil. Ce mai zice doctorul? (Se uită pe listă.) Pescuit. Am fost și la pescuit.

GHEORGHE: Și?

DORU: Am ațipit cu undița în mină și, când a tras peștele, m-am speriat și-am căzut în apă. Plus că mi s-a agățat un ac de ureche. Uite-l aici, trebuie să mi-l scot. Aveți dispensar?

GHEORGHE: Avem.

DORU: Ce mai zice doctorul? Să mă las de fumat. M-am lăsat.

GHEORGHE: Și cum te simți?

DORU: Îmi vine să mușc. Cine-a adus tutunul în Europa? Columb?

GHEORGHE: Da, parcă el.

DORU: Șl cafeaua?

GHEORGHE: Probabil tot el.

DORU: Cred că i se răsucesc oasele în mormânt de cât l-am blestemat.

GHEORGHE: Câte cafele beai și câte țigări fumai?

DORU: Păi să-ți dau un exemplu. În ziua când mi s-a făcut rău… Ți-am povestit?

GHEORGHE: Nu.

DORU: Aveam un proiect extraordinar de urgent, ne pusese ministrul sulă-n coaste, îl vroia a doua zi, mort-copt. Am lucrat până la patru dimineața. Zic: ce să mă mai duc acasă, mă culc pe canapea, în biroul șefului. N-am putut să dorm, bineînțeles, băusem opt cafele, așa că am lucrat mai departe. Dimineața, la șapte, vin colegii, colegele, se uită la mine și-mi zic: „Măi, tu ești cam palid”. Zic: „Am dormit prost azi-noapte”. „Du-te acasă, îmi zic ei, odihnește-te și vii după-masă”. „Lasă, zic eu, mă simt bine”. Tipii ce fac? Anunță șeful, și șeful cheamă doctorul. „Ce vreți, dom’le, cu mine, n-am nimic, sunt sănătos tun!” – am țipat eu, furios. După care ce crezi că am făcut?

teatru audio........https://latimp.eu/?s=ion+baiesu