Tara fagaduintei

Capitolul unu

ÎNTÂLNIREA DIN TEMPLUL LUI SERAPIS !

1

Sub vălul transparent, diafan, dintr-o materie exuberantă și fluidă, sub nici un motiv nu putea fi o țesătură de Kazerun, i se vede piciorul până la șold. Unghiile lăcuite violet, pulpa arămie, puternică, pe care sunt împletite șireturile albe ale sandaletelor, rotula catifelată, apoi șoldul pe care-l ține neglijent, abandonat, unduindu-l ușor, la fiecare mișcare. O văd până la jumătate. Stă pe scărița bibliotecii, impudică și provocătoare, cu partea de sus a trupului plecată pe spate într-o nișă prevăzută cu o lucarnă prin care se filtrează lumina aburită a serii, de un albastru stins, uitat și ireal și mă asaltează cinic de o jumătate de oră, spunându-mi că-mi pierd vremea inutil să aflu data exactă, că peste trei zile mor și că de fapt sunt un imbecil de cea mai rară speță dacă-i refuz adăpostul și patul. Îl respect sincer pe savant, tatăl ei, inițiatorul meu în extrasenzorial. Mă consider destul de emancipat și lipsit de vetustețe, dar nu știu de unde a putut lua fata asta atâta cinism, pentru că războiul cu tot ce ne măcinase pe noi rămăsese doar o amintire a generațiilor pe care le întâlnise numai la catedra Universității. Crescuse liberă, învățase în școli bine încălzite și luminoase, fără frica tumefiantă a zilei de mâine, dascălii ei predicaseră virtuțile evului nostru, în societatea în care trăia, tinerii se repartizau conform capacităților și năzuințelor într-o rețea vastă de profesii utile, aveau viitorul asigurat, peste tot se propovăduia valoarea etică și morală a epocii și totuși unii din generația ei, despuiați de orice romantism, cred puțin în virtute, sunt lacomi să posede și umplu străzile cu blazare…

— Dani, ți-am spus-o de o mie de ori. Sunt aici să stabilesc un adevăr științific, nu să mă las sedus de tine. Ești imorală și ceea ce mă indignează este faptul că n-o faci pe cont propriu.

— Poți fi imoral numai pe cont propriu, dragul meu ? Și de una singură ?

— Folosești biblioteca tatălui tău, cum altele folosesc trotuarul.

— Nu găsești că este mai decent ?

— Dă-mi te rog LexiconulAnsextron V. Consider încheiată discuția, care mă dezonorează. Te rog părăsește poziția lascivă, care nu te prinde. Dă-te jos de pe scară și apucă-te de ceva serios.

— De pildă ?

— Prepară-i tatălui tău o budincă.

Râsul ușor, înfiorat și gutural. O mână arămie, modelată perfect, cu unghii lungi, date cu sidef. Bustul gol sub peplum, de ce naiba o fi modern corsajul ăsta purtat de curtezane la începutul erei noastre, apoi valul de păr acaju, greu, aromind a santal, căzându-mi pe obraz. Un sărut sălbatic. Dinții reci strivindu-mi buzele. Sentimentul că sunt iremediabil cretin, sau că femeiușcă asta mă crede un imbecil, sau vrea să mă transforme într-un. imbecil.

— Dacă ai nevoie de mine, cheamă-mă ! Și, te implor, nu-mi mai spune Dani. Ε idiot. Mă cheamă Danielida. Apropo ! Diseară este un balet persan la Odeon. Și mâine se face o demonstrație de extirpare a unui cancer la sân. Mi-ar plăcea să vii… Am să-ți trimit o invitație… Mă duc ! Mă așteaptă preotesele Cybelei.

Are haz. Este înaltă, plină. Capriciul peplumului o prinde. Drapată în aceste falduri fluide, iradiază o voluptate rafinată, lăsând doar să se întrevadă, să se ghicească anatomia ei perfectă. Are gura mare, ochi tăiați pieziș, nas ionian și iată-mă dispus să-i refac portretul din imaginație cu toate că stă încă lângă mine, mă privește ciudat și dintr-o dată izbucnește în râs.

— Citește, îmi spune, ridicând volumul greu, un in folio masiv legat în marochin vișiniu pe care deslușesc scris cu caractere latineMateria Medica și autorul : Rufus din Efes.

Pași repezi. Zgomotul unei uși care se închide. Văd dalele de marmură azurie. Văd rafturile înalte din lemn lustruit. Lumina uleioasă a amurgului filtrându-se prin cele șapte lucarne. Simt aroma stranie de santal plutind valuri, valuri în jurul meu. Mă precipit la rafturi. Iată etichetele scrise de mâna mea. Iată catalogul scris de mine pentru a fi predat mașinii electronice din sectorul de informatică… Stupefacție. Nu este dactilografiat. Este scris de mână, având alături două scriituri deosebite, una în greacă, alta în arabă. Iată sectorul Lexicoane. Imposibil ! Lexicoane de botanică medicală. Unul semnat Neophytos ! Iată Geophonica… O scot din raft. Extrase din autorii antici privind agricultura. Cultura viței de vie. Sectorul pomi fructiferi. O broșură solidă despre creșterea măslinului. Dăunătorii culturilor. Apicultură. Zootehnie. Istoria animalelor de Aristotel. Psellos. Virtuțile pietrelor. O mineralogie în arabă. La dracu ! Când am învățat araba ? ! Medicina. Tratatele clasicilor : Hipocrate. Celsus. Rufus. Araetaios. Soranos. Galen… Igienă alimentară. O Enciclopedie… Aetios din Amida. O Hipocratica…

Strașnică farsă. Numai ea este în stare de atâta nebunie. Dani… Danielida… Cum Danielida ? De ce Danielida ? Unde mă aflu și când a avut vreme să colecționeze aici aceste rarități ale bibliografiei universale ?