Teroare in masonerie

Teroare in masonerie de Anthony King politia criminala 13

CAPITOLUL 1

— Ticălos nenorocit! Lasă că te aranjez eu imediat!

Bărbatul se afla în nesimțire, ca urmare a însemnatei cantități de heroină ce îi fusese strecurată în paharul din care băuse. În mod normal ar fi scăpat cu viață, dacă ar fi beneficiat de asistență medicală sau dacă ar fi avut un dram de noroc. Însă lucrurile nu au stat deloc așa. Leșinat fiind, a fost târât în camera de baie și aruncat în cada goală.

— Până aici ți-a fost, scârnăvie! Ai să plătești cu vârf și îndesat răul pe care mi l-ai făcut mie și familiei mele!

Cuțitul mare de bucătărie începu să taie jugulara victimei, scoțând un sunet straniu, aducător de moarte. Sângele țâșni în toate părțile, gâlgâind, ca o fântână arteziană. Lama ascuțită a continuat să secționeze, până când țeasta onorabilului domn Kevin Lee-Heale a fost îndepărtată de corp.

Apoi a fost introdusă într-un sac de plastic și aruncată într-un colț al încăperii.

Dar activitatea neobositului cuțit nu s-a oprit aici.

După ce carnea a fost despicată, a venit rândul unui ferăstrău manual să continue oroarea. Sângele curgea în valuri, iar cada era înroșită în totalitate. Trupul nefericitului fusese hăcuit în șapte părți. Cinci saci fuseseră puși deoparte deja. Urmau alți doi…

* * *

Era a doua zi când întreg Departamentul Poliției Los Angeles se afla în alertă maximă. Telefoanele zbârnâiau neîncetat și toată lumea era nervoasă. Dar căpitanul Corky West, șeful Diviziei „Cazuri Speciale”, îi întrecea pe toți cu urletele sale de-a dreptul isterice. Nimeni n-avea curajul să-i iasă în cale. Își consultă ceasul. Era trecut de ora 09:00.

— Detectiv Heron, partenerul tău încă n-a binevoit să sosească?

— Cred că este pe drum, șefu’.

— Nu trebuia să fi ajuns până la ora asta? Sau poate că și-a luat vreun concediu de odihnă, iar eu nu știu?!

Ca să nu mai toarne gaz pe foc, Jane Heron preferă să tacă. Din întreaga divizie, ea era cea care se înțelegea cel mai bine cu căpitanul West. Desigur, cu excepția frumoasei și… grațioasei Melanie Pullman, secretara acestuia, care nu-i ieșea niciodată din cuvânt.

Înainte de a reintra în bârlogul său, boss-ul ordonă:

— Când detectivul Eric Black ajunge la sediu, vă aștept de urgență la mine. Să vină și sergentul Mann.

— Da, domnule!

Nervozitatea comandantului diviziei era pe deplin justificată. Nu în fiecare zi se descopereau fragmente de cadavre umane răspândite prin tot Los Angelesul. De asemenea, foarte rar se întâmpla ca primarul metropolei și guvernatorul statului California să se intereseze în mod direct de un caz polițienesc, așa cum o făceau acum.

La ora 09:15, detectivul Eric Black intră în birou cu o mină ce trăda bună dispoziție. Aprinzându-și o țigaretă Camel fără filtru, le dădu binețe tuturor:

— Bună dimineața, dragii mei colegi! Ce-ați mai întreprins în lipsa mea?

— Au fost descoperite fragmente dintr-un corp uman, eroule! îl întâmpină Steve Mann, departe de a fi în apele sale. Îți amintești? Probabil că ai și uitat, nu?

— Și ce-i cu asta?

— Nu mare lucru, răspunse Jane la fel de caustic. Aproape în fiecare zi e ciopârțit câte cineva în orașul nostru…

— De aceea sunteți atât de abătuți? Bine, dar moartea face parte din viață. Nu trebuie să vă lăsați impresionați cu una, cu două… Doar sunteți niște profesioniști ai asasinatelor!

— Dacă nu ți-e frică de moarte, roagă-te ca păcatele să-ți fie iertate și hai la șefu’ în birou! Abia așteaptă sosirea ta. Apropo, unde ai fost până acum? Nu ți-a sunat ceasul deșteptător la ora exactă sau iarăși nu ai dormit acasă?

— Ba da este răspunsul la ambele întrebări, însă am trecut puțin pe la biserică. Trebuia să mă spovedesc și să mă rog. E vreo problemă?

— Doar aceea că nu te știam credincios, îi replică partenera lui. Te-ai pocăit? Ai îmbrățișat religia mormonilor?

— Sunt catolic de la naștere, însă încerc să mă las… Dar mai bine să mergem la căpitan! Poate reușim să-i stricăm ziua, ca de obicei.

— Nicio nădejde! I-a stricat-o altcineva înaintea ta.

* * *

Directorul poliției, Larry Tillman, nu știa cu exactitate de ce fusese convocat la primarul orașului, însă anunțata prezență a guvernatorului Rick Myles îi dădea mult de bănuit. Macabrele pachete găsite în Parcul Central și în spatele celei mai impunătoare pagode din cartierul chinezesc puteau constitui un motiv bine întemeiat.

Primit de îndată, Tillman a fost luat la rost chiar de la intrarea în fastuosul birou al edilului-șef din Los Angeles:

— Bine că ai venit, directore! Te așteptam cu sufletul la gură ca să ne dai niște explicații. Pe guvernatorul Myles cred că-l cunoști.

— Da, domnule. Am onoarea, domnule guvernator!

— Cred că nu trebuie să-ți mai spun pentru ce te-am chemat, zise acesta. Situația este deosebit de gravă la această oră.

Ca să nu îi enerveze, comandantul tuturor polițiștilor din oraș făcu un gest evaziv din mână, care putea însemna orice. Preferă să tacă.

— Îți e clar că nu putem tolera ceea ce se întâmplă în Los Angeles, nu-i așa? vorbi și primarul, arătându-se astfel cât se poate de interesat de problemă. Presa poate afla adevărul în orice moment, iar atunci s-a zis cu noi.

— Așa e, domnule.

— Ei? continuă guvernatorul, din ce în ce mai iritat. Ce indicii dețineți? Aveți vreun suspect? Când puneți mâna pe odiosul criminal?

Deci, asta era! se dumiri Tillman în gând. E vorba despre cadavrul secționat.

— Suntem în alertă maximă, iar subordonații mei investighează cazul 24 de ore din 24.

— Și?

— Și până acum nu avem indicii precise, însă ne străduim să le găsim, încercă directorul să dreagă busuiocul. Legistul nostru se străduiește să identifice victima, ca să avem un punct de plecare solid în cercetările noastre.

— Abia acum? sări ca ars guvernatorul. Dar au trecut deja două zile de la descoperirea unei mâini și a unui picior!

— Informația este exactă, însă doctorului Butch Harrison nu-i sunt suficiente aceste fragmente umane pentru a afla identitatea victimei.

— Și altul mai bun ca el nu există în acest stat?

— Iertați-mi îndrăzneala, însă nu cred că există vreun specialist mai competent în toată America, riscă Tillman un punct de vedere care, în mod sigur – date fiind circumstanțele nu putea fi pe placul șefilor săi ierarhici.

— Atunci de ce nu află ce are de aflat?

— Pentru că are prea puține date, domnule primar.

— Bine, bine. Spune-mi cum aveți de gând să procedați în continuare!

— Cu maximă operativitate. Cazul se află în fruntea listei noastre de priorități. Toți angajații lucrează la asta. Fără excepție.

— Foarte bine, se arătă mulțumit pentru prima dată guvernatorul Myles. Vreau să-l informați pe primar despre mersul anchetei în fiecare dimineață și seară. El mă va ține la curent. Directore, bagă-ți oamenii în priză și nu mă dezamăgi!

— Am înțeles, domnule guvernator! Voi face tot ce este posibil ca să rezolvăm situația în timp record. Vă asigur!

* * *

— Bine că ați venit! zise căpitanul Corky West, ridicându-se ca un resort de la birou. Luați loc! Noutăți?

Dar cum cei doi detectivi și sergentul Mann ridicară din umeri, șeful continuă:

— Mobilizați-vă toți informatorii, promiteți recompense substanțiale din fondurile poliției, șantajați eventualii martori, faceți percheziții fără mandat, într-un cuvânt procedați cum credeți de cuviință, însă aduceți-mi urgent date despre odiosul asasin care a ucis cu sânge rece și a împrăștiat fragmentele cadavrului prin oraș! Atât vă cer! Altfel e de rău pentru noi toți.

Mare lucru! gândi Eric Black, ironic. Dacă mă uit bine la unghiile de la piciorul găsit în spatele pagodei chinezești, îmi dau seama cine e victima și apoi nu mai e decât un pas de furnică până la aflarea asasinului. Meseria de polițist e una dintre cele mai simple…

— Directorul D.P.L.A. tocmai s-a întors de la o întâlnire cu guvernatorul statului și cu primarul orașului, informându-mă telefonic că e de rău. Din acest moment nu mai dormiți acasă, ci la sediu, mâncarea o comandați secretarei mele și aveți câte o mașină la dispoziție pentru orice deplasare. Dar vreau rezultate! S-a înțeles?

— Da, șefu’! îndrăzni Jane să rostească. Dar mai bine ne deplasăm cu propriile automobile, ca să nu batem la ochi pe unde mergem. Ar fi suficient să ne decontați benzina…

— Dr. Harrison a descoperit ceva la autopsie? schimbă vorba West.

— Nu încă, pentru că nu efectuează propriu-zis o autopsie, răspunse Steve Mann. Nu are decât o mână și un picior de cercetat.

— Stați pe capul lui și, la nevoie, scoateți-l din sărite! Lucrează mai bine sub presiune. Orice indiciu poate fi prețios.

— Și pentru el e valabilă mobilizarea non-stop?

— Noaptea poate dormi acasă, însă o mașină de-a noastră va fi parcată în fața locuinței lui. La cel mai mic semnal, trebuie să se îmbarce. Preveniți-l în legătură cu această dispoziție!

— Îi spun eu! se oferi Eric Black, adăugând mai mult pentru sine: O să-i facă mare plăcere…

— Acum, la treabă! Vreau rapoartele voastre de trei ori pe zi sau de fiecare dată când se ivește o noutate. Nu ignorați acest ordin, așa cum vă e obiceiul, pentru că și eu trebuie să-mi informez superiorii la intervale de timp bine stabilite. Și-acum, afară!