Ursoaica ucigasa

Ursoaica ucigasa de Anthony King politia criminala 4

CAPITOLUL 1

Goran văzu ursul apropiindu-se de el și își pregăti arma de vânătoare. Aceasta era încărcată, împușcase și în trecut asemenea animale, așa că nu avea de ce se teme mai mult ca altădată. Dar creatura era bipedă și mai mică de statură decât un urs! Oare îl înșela vederea? Nu. Mai degrabă era vorba despre o ființă omenească, îmbrăcată în blănuri, care venea spre el. O femeie. O femeie cu părul lung, deschis la culoare și foarte ciufulit. Precaut, sârbul se adăposti în cabana de refugiu și așteptă, cu țevile puștii îndreptate spre ușă.

Pe zăpada afânată, pașii abia i se auzeau. Arătarea se opri la ușă. Să tragă acum? – se gândi sârbul. Ea deschise încet, își vârî capul prin crăpătura ușii și arboră un fel de zâmbet. Doi canini de dimensiuni impresionante îi ieșeau din gură peste buza inferioară. În rest, fizionomia ei era destul de plăcută. Se strecură înăuntru și rămase pe loc, la doi metri de arma aducătoare de moarte. Încet, își duse ambele mâini la piept și trase de blana maronie, lăsând să iasă la vedere o pereche de sâni semeți și foarte umani, cu sfârcurile întărite. Unduindu-se abia perceptibil, creatura continuă să se dezbrace, înfățișând privirilor bărbatului un pântece alb ca neaua, niște coapse lungi, fără cusur, apoi o pilozitate discretă și bine îngrijită, sub care se ascundea sexul său feminin.

Rămasă în pielea goală, își trase în mâini o pereche de mănuși din blană, prevăzute la capete cu unghii lungi și ascuțite. Se apropie de bărbat, până când arma lui i se propti în stern. Apucă țevile acesteia cu două degete și începu să și le plimbe pe sâni. Își introduse câte un sfârc în fiecare țeavă, pe rând, trăgând pușca spre ea. Apoi o ridică până la nivelul gurii și, cu gesturi lascive, prinse a-și roti limba împrejurul gurilor de foc.

Ochii ei albaștri spre bleu, semi-închiși, erau pironiți în privirea lui Goran, care nu mai știa dacă visează sau este spectatorul unui show halucinant. În cabană era cald, fiindcă el, ca de fiecare dată când venea la vânătoare dis-de-dimineață, făcea mai întâi focul. Trupul începu să i se încălzească, să se destindă, iar în intimitatea pantalonilor membrul i se trezea iar viață. Lăsă pușca pe dușumea, la îndemână, și așteptă să vadă ce avea să se întâmple în continuare.

Fata citi asta în ochii lui și îngenunche. Cu mănușile din blana, prevăzute cu gheare, îl desfăcu la pantaloni, ajutându-l să și-i scoată de tot. Nerăbdătoare, lipsită de pudoare și provocatoare, îi sfâșie slipul cu caninii ei ascuțiți. Privirea fetei avea o sclipire neomenească. Îi luă sexul într-o mână și, cu o gheară de la cealaltă mână, i-l gâdilă pe toată lungimea, până la testicule. Apoi, gheara se insinua sub scrot, înțepându-l de câteva ori în acel loc. Sârbul obținu o erecție completă în timp record. Atunci, mâna ei înmănușată făcu cale întoarsă, mângâindu-i „odoarele”, de astă dată cu dosul palmei.

Cu limba scoasă printre canini, începu să efectueze mișcări circulare în jurul inelului organului erect, însoțind acest exercițiu cu gemete de satisfacție și suspine. Goran, care era copleșit de un sentiment nedefinit – un fel de teamă amestecată cu o dorință de nestăvilit – își dezbrăcă în grabă hainele, rămânând gol-pușcă și își depărtă puțin picioarele. Atingerea intimă a limbii și a buzelor ei îl înfiorau de plăcere. Ursoaica simți că a venit timpul să-i dea mai mult și, printr-o mișcare fermă, îi cuprinse mădularul în caldul buzelor. După care, capul ei prinse a se plimba alene, înainte și înapoi, de-a lungul membrului învinețit de excitare. Fata îl apucă de fese cu o mână și îl trase spre ea, în vreme ce cu cealaltă îl strângea de testicule.

Atingerea mâinilor înmănușate îl excita enorm, făcându-l să uite complet de teamă și să se relaxeze în totalitate. Simți o căldură în spate și realiză că ea îl zgâriase. Dar ce dulce durere resimțea! Din bazin, sârbul participa activ la ampla mișcare de du-te-vino, întețind ritmul și profunzimea acesteia. Era doar la un pas. Acum! Primul jet țâșni cu putere, când o durere amestecată cu plăcerea ejaculării îi sfâșie șira spinării, generând o senzație atroce, necunoscută lui până atunci.

* * *

— Bună dimineața, șefu’! – salută detectivul Jane Heron, care intră în biroul căpitanului diviziei „Cazuri Speciale” însoțită de partenerul ei, Eric Black.

Morocănos, Corky West sugea cu îndârjire din obișnuita lui acadea cu gust de cafea, în încercarea disperată de a renunța la lichidul negru și amar care îi dădea palpitații în ultima vreme.

— Vedem noi dacă-i bună! Luați loc, am un cadou pentru voi!

— După înfățișarea „veselă” pe care o arborați, surpriza dumneavoastră pare a fi deosebit de „drăguță”, glumi detectivul Black. Mă înșel cumva?

— Deloc!

— Atunci, puteți începe! Dar de ce nu este prezent, ca de obicei când e vorba despre o afacere „groasă”, și directorul Departamentului Poliției din Los Angeles, Larry Tillman? – se miră Eric.

— Să nu spuneți că de data asta vom efectua o anchetă oficială! – îi ținu isonul partenera lui.

— Nu chiar. Să-i zicem mai degrabă semioficială.

— Deci…?

— Fabrizio Balanzoni și Goran Kordic.

— Traficantul de droguri și cel de armament? Ce-i cu ei?

— Morți.

— Amândoi? Doar de italian auzisem ceva. Parcă un accident în munți.

— Amândoi au murit în același loc, la un interval de o lună. Ciudat, nu-i așa? – continuă căpitanul să le incite curiozitatea.

— Detalii?

— Nu prea multe, până la această oră. Dr. Butch Harrison, alias „Specialistul” – cum îi spuneți voi – care îndeplinește în același timp funcțiile de criminalist, legist și cercetător, se află deja la fața locului. A plecat cu mașina și a ajuns în primele ore ale dimineții în munții Sierra Nevada.

— Aoleu! Vom face alpinism acum, în plină iarnă și în ajun de sărbători? – se zgribuli Jane.

— Asta-i situația! N-avem încotro.

— Adică, eu și cu Black nu avem încotro, din câte înțeleg.

— Exact! Localitatea în care trebuie să ajungeți se numește South Land, fiind situată în apropierea Lacului Verton, la circa 2000 de metri altitudine. De acolo și până la cel mai înalt vârf muntos din Statele Unite, Whitney, mai aveți doar 2418 metri. Am auzit că natura din zonă este o frumusețe!

— Bun! Dar în afară de schi alpin, vânătoare și contemplarea naturii, ce mai avem de făcut pe acele meleaguri? – întrebă tot mai îngrijorat detectivul Black.

— Veți investiga cele două morți ciudate.

— De ce tocmai noi?

— Pentru că trebuie să călcăm ca pe ouă, din cauza relațiilor pe care le-au avut traficanții atât în lumea interlopă, cât și în cea politică. Cu antenele lui delicate, sergentul Steve Mann, bătrânul vostru prieten și coleg, a dat peste niște amiciții foarte curioase între cele două victime și unele personalități de vază ale orașului, cum este și Ernest Highsmith. Dacă află noutăți, o să vi le comunice telefonic.

— El va sta acasă, la căldurică, nu-i așa? – zise polițista răutăcioasă.

— E mai util aici. Heron, tu pleci cu mașina înainte de orele prânzului, iar pe Black îl va duce un elicopter până la destinație. Numai misiunea lui e oficială.

— Adică, numai eu îmi voi pune pielea la saramură, lucrând sub acoperire! Oare de ce m-am făcut polițistă?

— Hai, mai lăsați gluma, ca să vă dau și celelalte detalii! Heron, tu vei fi o turistă pasionată de munți și vei locui în același motel, Troubadour, în care au stat victimele. Melanie ți-a rezervat deja o cameră acolo. Vei trece drept o persoană cu dare de mână, extravagantă și cu o bogată experiență sexuală, dacă înțelegi ce vreau să spun?

— Adică un fel de prostituată de lux. Am înțeles perfect!

— Vei avea mână liberă în privința cheltuielilor, însă nu exagera, dacă nu vrei să ajungi dactilografa lui Tillman pentru următorii zece ani! Black, tu pleci peste exact două ore din curtea poliției. Te vor aștepta doi agenți ai poliției locale, care te vor ajuta zi și noapte. Vezi că nu este vorba despre două accidente izolate! În zonă circulă tot felul de legende. Cu Heron nu te întâlnești deloc și comunicați doar telefonic. Vei locui la hotelul Venus din localitate; între South Land și motelul Troubadour sunt doar 6 kilometri distanță. Cum ajungi la destinație, iei legătura cu Dr. Harrison. Apropo, el a avut ideea să plecați în misiune în această formație.

— Iar ideile lui sunt întotdeauna geniale! – zise Jane ostentativ.

— Dacă nu aveți întrebări, eu am să plec. Trebuie să mă întâlnesc iarăși cu directorul, ca să-i raportez dispozițiile pe care vi le-am dat. Heron, încearcă să te echipezi cât mai lejer și mai convingător, pentru a putea intra în rolul pe care-l vei juca.

— Și dacă nu prea am haine adecvate, îmi pot cumpăra ceva din bugetul pe care mi l-ați alocat?

Căpitanul nu-i mai răspunse, ca de obicei, printr-un urlet care o poftea fără delicatețe să iasă afară din biroul lui. Noroc că trebuise să plece.