Metodologia cercetării educaționale Curs 2.

Cursul 2.

Introducere

Există deci diferite surse ale cercetării : a) plăcerea intelectuală; b) rezolvarea unei probleme practice care deservește binelui societății sau cel personal ; c) a obține o diplomă, un titlu academic d) a câștiga o poziție în societate.

Tipuri de cercetare

A) Cercetare teoretică, conceptuală, formulare de idei abstracte. Unele dintre acestea sunt fundamentale deoarece aduc contribuții importante în domeniul respectiv.

B) Cercetare empirică, care se bazează pe observarea direcă a realității. Concluziile și constatările ei pot duce la îmbogățirea teoriei.

Cercetarea empirică poate fi :

i)calitativă, prin strângerea de informații ce urmează a fi interpretate statistic
La rândul ei, analiza calitativă poate fi : a) comparativă, atunci când sunt comparate informații de la diferite persoane ( sau firme,etc) ; b) a conținutului , prin analizarea răspunsurilor obținute la chestionare cu întrebări deschise ;
Interpretările se realizează treptat, pe măsură ce informațiile cresc.. informațiile nu se supun regulilor statistice, ci se pot converti în expresii cantitative prin codificare, care apoi sunt prelucrate.
c) tematică, care se centrează pe o temă importantă. Dezvoltarea ideilor pornind de la tema principală se ramifică ulterior sub forma unui graf. Fiecare nouă componentă poate conduce la noi descoperiri, conexiuni cu alte domenii sau chiar cu capitole complementare.
d) discursivă/interviu, pentru a sesiza capacitatea de exprimare, trăirile interioare ale cercetătorului, modalitatea de înțelegere și de operare cu noțiunile utilizate.
De exemplu, din răspunsurile de la interviuri, în urma utilizării unor chestionare, se deduc concepte. Selecția nu este întâmplătoare, eșantioanele cu care se lucrează fiind selectate scopului. Este necesară creativitate din partea cercetătorului, deoarece interpretările sunt sensibile.

Cercetarea poate fi :

Aplicată
În rezolvarea unor probleme din domenii variate, cu aplicabilitate directă.

Cercetarea este astfel orientată spre rezolvarea problemei.

De exemplu, în matematică : a) rezolvarea ecuațiilor algebrice de gradul 2; b) rezolvarea ecuațiilor algebrice de gradele 3 și 4. c) Rezolvarea ecuației algebrice de gradul 5. Evident că, în unele cercetări rezultatele obținute la probleme poate fi negativ, în exemplul c) precedent. De ce ecuații ? ,, Deoarece ele sunt sângele matematicii, științei și tehnologiei.”

În statistică economică : studiul profitabilității unei investiții într-o anumită zonă.

Descriptivă

Găsirea legăturilor existente, a caracteristicilor asupra unui fenomen existent.
De exemplu, în matematică, în secolul al XVII-lea, geometria se dezvoltase încă din antichitate și algebra era o domeniu relati nou. René Descartes (1596-1650) a realizat pentru prima oară utilizarea algebrei în studiul geometriei, prin crearea geometriei analitice. Fără acest nou domeniu al matematicii, analiza matematică nu se putea naște ( după 1675 , amintind ,,părinții analizei matematice “ Isaac Newon și Gottfried Wilhelm Leibniz). Fără dezvoltarea analizei matematice este greu să ne imaginăm azi, cam ce dezvoltare a tehnologiei, a vieții socio-economice am fi avut.

Exploratorie

Cercetarea se focusează pe ceva retrospectiv, care s-a petrecut, care au afectat lucruri care s-au produs. ,, Noul nu poate fi descoperit într-un domeniu, decât gândind mereu la el “ ( I.Newton).
Cercetarea se realizează spre interior, abordările sunt mai puțin certe și se studiază cauzalitatea fenomenului petrecut. Se derulează studii de grup după criterii fixate. Certitudinea reprezintă sentimentul unui acord între reprezentări.
Certitudinea poate fi :
– senzorială prin evidența unui fapt, sentiment de claritate sau reprezentativă ; al armoniei unei imagini cu alte reprezentări
– cognitivă ( intelectuală ) sau afectivă ( emoțională, credințe)
-spontană sau gândită (verificată, demostrată).
– empirică (reală, concretă, bazată pe fapte) sau speculativă ( abstractă, indirectă, fondată pe ipoteze presupuse certe și considerate ca atare). Ea se apropie de cea senzorială.
– personală ( dobândită de noi înșine) sau de împrumut ( bazată pe mărturia unei persoane de încredere).
Opusul ei este incertitudinea. Este sentimentul confuziei, al ignoranței, al uitării.
Remarcă

Se observă numărul mare de lucrări apărute în edituri prestigioase, ce sunt în general traduceri ale cercetărilor cu caracter istoric realizate în Știință sau în Artă. Ne punem natural întrebarea care este oare rolul acestora? Noi considerăm că, oricare cercetător trebuie să cunoască bogăția de idei care a apărut în domeniul studiat. Există șansa de a descoperi ale drumuri, alte conexiuni nerealizate până azi, pentru a descoperi noi fapte, noi rezultate. Astfel, în multe reviste, apar noi articole care se bazează pe concepte uneori foarte vechi care sunt accesate prin lectura cărților valoroase, alteori conexiuni noi pe care cercetătorul de azi le realizează prin lectura celor mai recente reviste.

Cercetare cantitativă

După colectarea datelor, acestea se codifică, apoi se prelucrează. Pentru explicarea studiului este necasară capacitatea creatorului de a teoretiza , de a determina explicații și factori generali.
Datele sunt culese din variate surse și este necesar să fie corecte.

a) Primare, ce sunt adunate de cercetător ( experiment, observații, interviu, etc). Inițial are loc o apropiere, ,,o tatonare”a ceea ce urmează a fi studiat. Apoi, concepte abstracte, se transformă în reprezentări empirice. Ce este neceară utilizarea unor surse variate de informare, cât și de acuratețea datelor inițiale introduse. Ne imaginăm un computer în care introducem datele. Se realizează apoi un model teoretic prin care se măsoară concepte care se regăsesc uneori în altele realizate anterior prin alte tehnici. Acest model trebuie apoi testat pentru a-i verifica valabilitatea.
Este nevoie de fixitate, de pasiune , de îndârjire, concentrare durabilă. Să ne amintim cuvintele lui Edison : ,, Geniul se compune din 1% inspirație și 99% transpirație”.
Remarcă
Reamintim că marile descoperiri au fost realizate ca o sinteză sau ,,o plus valoare “ a ceea ce s-a realizat până la momentul respectiv. Este util a studia istoria marilor descoperiri.
b) Secundare. Acestea se regăsesc publicate în anuare, în lucrări publicate.
Remarcăm ca strategie calitativă metoda inductivă care are printre scopuri, generare de noi rezultate, teorii care conduc la noi abordări istocico-culturale ( aport de cunoaștere).

Creația fiind activitatea superioară a gândirii, ea implică niveluri foarte ridicate pentru fiecare proces al gândirii. Pentru a crea, este necesar să simțim și să elaborăm la maximum. Este necesar să folosim toate simțurile posibile, prin utilizarea tuturor instrumentelor posibile. Sunt necesare un spirit viguros, precis, solid ( intensitate ). Este nevoie de mare de forță de intuiție. Este nevoie de mare forță de profunzime, de inteligenă inventivă și divinatorie, spirit de sinteză, de pătrundere. ,, Este nevoie de amplitudine : o mare bogăție de material de elaborat. O foarte bună memorie, spirit complex, larg, enciclopedic, pentru a face o breșă în frontul inamic al necunoscutului. “
Fără răbdare nu se poate realiza nimic important. Este necesar ca ideile să se maturizeze, deci este nevoie de gestația lor, dar și de viteză din partea cercetătorului, de a citi de acuitatea spiritului.
Strategia cantitativă este predictivă, testează teoria, identifică modelul general și conexiunile cu variabilele.

Remarcă

Aceste metode se îmbină deseori ceea ce conduce la metoda mixtă : calitativă- cantitativă.
De exemplu, o cercetare calitativă poate fi structurată prin apelarea interviului unui număr de cazuri selectate după un anumit criteriu și apoi trecând la la prelucrare cantitativă. Se poate ca un survey, dedus dintr-o cercetare cantitativă, să apeleze la interviuri pe bază de chestionar ce conține întrebări deschise, astfel se generează analize în profunzime sub forma unor studii de caz, ceea ce conduce la cercetare cantitativă.

Analiza va depinde de complexitatea ipotezelor, a gândirii cercetătorului. Pentru a sesiza asemănările sau deosebirile prin spontaneitate și automatism. Asemănarea este readusă la consonanță și deosebirea este atribuită disonanței ( interferenței) anumitor mișcări sau vibrații, unde.

Prin analogie cu utilizarea de către matematicieni a tabelelor cu logaritmi, putem învăța interogarea lucrurilor cât și a ideilor. Subiectul trebuie examinat din cât mai multe unghiuri, apoi să provocăm și să descoperim întrebările. După identificarea corectă a acestora, cerectătorul pornește la căutarea soluțiilor. Putem ajunge la realizarea unei fișe de interogare, pe care o vom aplica în practică.

Autor: Profesor doctor C.Chiteș