Metodologia cercetării – CURSUL 3

CURSUL 3

Metodologia cercetării

2.1 Metodologia cercetării ce studiază ?

Ne prezintă strategia de cercetare, modalitatea în care putem să dobândim cunoașterea.
Ea descrie modalitatea în care se desfășoară cercetarea științifică, procedurile ei.
Pentru atingerea obiectivelor cercetării și realizarea scopurilor, ea ne prezintă pașii ce trebuiesc urmați pentru a putea răspunde la întrebările pe care tema în studiu ni le ridică.
Pentru determinarea a noi înțelesuri și direcții de cercetare, ea se referă la un ansmblu de tehnici și metode care s-au dovedit eficiente în verificarea teoriei existente. În filosofie, epistemologia are ca scop cercetarea originii, natura și limitele cunoașterii.

Etape ale activității de cercetare :
a) Alegerea temei de cercetare
b) Derularea cercetării
c) Redactarea unei lucrări ( referat, articol, raport, lucrare de licență, dizertație de master, teza de doctorat).

a) Alegerea temei de cercetare
Cu cât tema este mai repede aleasă, apoi a strategiei cercetării, cu atât șansele de reușită sunt crescute.
Cercetătorul trebuie să fie atras de domeniu, apoi o anumită temă din aceasta să prezinte un interes pentru el. ( Studenții foarte bine pregătiți își aleg ușor o temă, deoarece au predispoziții intelectuale, curiozități și dorințe interioare de a studia mai mult o anumită temă).

Să poată evalua competența proprie în acel domeniu. ( Amploarea cunoștințelor dintr-un domeniu, cunoașterea limitelor propriei persoane, o bună documentare, sunt premisele unei evaluări apropriate de adevăr.)
Stabilirea dacă tema aleasă este viabilă, adică dacă are soluții, dacă cercetătorul are o bază materială care să satisfacă cerințele impuse de tema cercetării ( laboratoare, substanțe, mecanimesme, bibliografie, computere, etc). Să nu uităm costurile necesare în bani și timp pentru derularea cercetării. Trebuie ținut seama de originalitatea temei cât și de importanța, utilitatea acesteia fie în plan teoretic, fie aplicativ. (Aici intervin două aspecte : amploarea documentării în domeniu a cercetătorului, coordonarea din partea mentorului). ,, Studentul nu este un recipient care trebuie umplut, ci o făclie care trebuie aprinsă și menținută”. ( Laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1958).

De la o temă mai amplă, se focaliză treptat spre tema mai redusă ca mărime pe care vom încerca să o studiem intens. Trebuie descoperite conexiunile dintre tema aleasă de noi și tema mai amplă din care ea face parte, istoricul temei, ceea ce s-a descoperit și ceea ce a rămas spre studiu ca problemă deschisă.
Trebuie avut în vedere posibilitatea de acces la documentație în cazul studiului ce dorim să-l realizăm, persoanele sau instituțiile care ne pot sprijini. În cazul când există o metodologie a cercetării domeniului ce urmează să-l alegem trebuie să ni-l însușim și să-l adaptăm eventual condițiilor noastre. În caz contrar, este necesar să elaborăm noi strategii pentru a depăși dificultățile pe care le presupune.
Este indicat de a realiza sub formă matriceală ( de tip tablou) rezultatele teoretice utilizate, problemele rezolvate, cât și observațiile proprii rezutate, problemele care urmează a fi cercetate. Astfel putem evalua fezabilitatea temei alese. Acest studiu preliminar (first draft), este important de a fi realizat ca studiu preliminar.

b) Modalități de alegere a temei de cercetare
– Activitate proprie în domeniu în perspectiva temei alese. Este recomandat ca cel ce parcurge un traseu universitar, să-și aleagă un domeniu de cercetare pentru elaborarea unei teze de doctorat, din cel parcurs. Suntem de părere, că oricare curs scurt realizat într-un domeniu complementar, nu poate suplini pregătirea serioasă obținută prin parcurgerea unui traseu academic. Există în istoria culturii și autodidacți, posesori ai unei inteligențe peste medie care au avut contribuții deosebite fără a avea o pregătire universitară în domeniu, dar cazurile sunt foarte rare.
,, Poate că nici eu n-aș fi putut visa cu ochii deschiși dacă o seamă de oameni de mare valoare nu m-ar fi făcut să înțeleg- nu neapărat prin intermediul unor lecții, ci prin modul în care lucrau și se realizau – că fără a visa cu ochii deschiși nu există nici imaginația științifică, nici fantezia creatoare, nici intuiția, inegalabila intuiție…” ( Henri Coandă, iunie 1971).
Remarcă
Student fiind, am avut șansa în anul 2, la Facultatea de Matematică din București, de a avea profesor ( eu și colegii mei ), la disciplina psihologie, pe conferențiar universitar Pantelimon Golu. Domnia sa, mi-a relatat într-o pauză, că urma să vadă lumina tiparului pentru prima oară, în limba română, ,, Psihologia consonantistă” a lui Ștefan Odobleja. Am fost bucuros de informație ( studiul introductiv fiind la vremea respectivă realizat de : profesor univ. dr.Mihai Drăgănescu, membru corespondent al Academiei Române și conferențiar univ. dr. Pantelimon Golu). Din eleganță și modestie nu ne-a anunțat la curs de apariția cărții.

Cartea am achiziționat-o și o păstrez cu drag și azi ca pe o ,, carte de bibliotecă”. Ce scria Odobleja în anul 1938 : ,, Să visăm mult, să cultivăm idealismul și iluziile: în asta constă secretul perseverențelor eroice. Să savurăm în momentele de răgaz , plăcerea imaginată a idealului realizat. În acest scop să căutăm solitudinea, plimbările solitare în sânul naturii, promenade nocturne. ( Pasteur). Înainte de a porni la drum, inima trebuie dotată cu o mare provizie de speranțe și ambiții, iar capul trebuie umplut cu iluzii, pentru a rezista în proiectele noastre, deoarece drumul e totdeauna mai lung și mai greu decât s-a scontat la plecare”. Sesizați ce asemănare de idei între cei doi cercetători iluștri. Cu modestie, eu am pubicat un articol, în care susțineam că : ,, mințile luminate gândesc la fel”. Indiferent de accepțiunea idealistă sau materialistă, la un moment dat, viziunile se identifică. Este ideal de a înțelege aceste realități, indiferent de zona teologică din care apar valorile.

Lector universitar doctor C.Chiteș