Armance (Sau câteva scene dintr-un salon parizian în 1827)

Cuvânt Înainte

O femeie de spirit, care nu are păreri prea limpezi despre valorile literare, m-a rugat pe mine, nevrednicul, să corectez stilul acestui roman. Sunt departe de a-mi însuși unele idei politice, care par să aibă un amestec în narațiune; iată ceea ce simțeam nevoia să spun cititorului. În multe privințe simpaticul autor gândește cu totul altfel decât mine, dar amândoi nu putem suferi ceea ce poartă denumirea de aplicațiuni. Se fac, la Londra, romane foarte amuzante: Vivian Grey, Almak’s High Life, Matilda etc… care au nevoie de o cheie. Sunt caricaturi neînchipuit de nostime, îndreptate împotriva unor persoane pe care norocul unei obârșii nobile sau al unei averi le-a pus într-o situație ce stârnește invidia. Iată un soi de valoare literară de care nu avem defel nevoie.
Autorul n-a mai pătruns, din 1814, la primul etaj al palatului Tuileries; este într-atât de stăpânit de mândrie, încât nici măcar nu cunoaște numele persoanelor care, fără îndoială, se fac remarcate într-o anume societate…

Dar el a adus în scenă industriași și privilegiați, satirizându-i. Dacă turturelele care suspină în vârful copacilor înalți ar fi întrebate ce cred despre grădina Tuileries, ele ar răspunde: este o vastă întindere de verdeață, învăluită într-o lumină vie. Noi, cei care ne plimbăm pe acolo, am spune: este un parc încântător și umbros, unde ești la adăpost de arșiță și, mai ales, de lumina puternică a zilei, neplăcută vara.
Iată cum unul și același lucru este judecat de către fiecare potrivit poziției sale; de aceea, situația actuală a societății este dezbătută în termeni cu totul opuși de câteva persoane deopotrivă de respectabile, care vor să urmeze căi diferite pentru a ne conduce spre fericire. Fiecare însă ridiculizează partidul advers.
Veți pune oare pe seama unor răutăcioase intenții ale autorului descrierile răuvoitoare și greșite pe care fiecare partid le face despre saloanele partidului advers? Veți pretinde oare ca unele personaje pline de avânt să fie niște filosofi înțelepți, adică să nu fie bântuite de patimi? În 1769 era nevoie de grație, de spirit, și nu de multă înflăcărare, nici de multă onoare, după cum spunea regentul, pentru a câștiga bunăvoința stăpânului și a stăpânei.

download carte:......adăugat link nou