Dansatoarea de tango

Dansatoarea de tango de Amanda Quick

NUMĂRUL DE ANALIZĂ AL VISULUI: 2 - 10

Întocmită pentru:Clientul 2

Poziția celui care visează:Nivelul Cinci pe scara Visului Lucid Belvedere.

Analist:I. Wright, asistent cercetător, Centrul Belvedere de Studiere a Somnului.

ANALIZĂ ȘI INTERPRETARE

Elementele și simbolurile care indică violență extremă și perversiune sexuală, în acest vis, sunt atât de exagerate și atât de bizare, încât ele duc la concluzia că săvârșirea faptelor de către individ este supusă setei de sânge. Totuși, în opinia analistului, această concluzie este greșită. Dimpotrivă, este probabil ca acel făptuitor să-și fi înscenat, în mod deliberat, crimele în scopul de a se asigura că investigatorii le vor socoti creațiile unei minți bolnave.

Analistul sugerează că dezlegarea mesajului criptic al respectivului vis rezidă în eșarfa roșie pe care cel ce visează a văzut-o când a deschis ușa dulapului. În lipsa contextului adițional, este întrucâtva posibil ca acest lucru să facă obiectul analizei.

Întocmită de:I. Wright.

PS.: Analistul consemnează că cel care visează (clientul 2) relatează și despre zgomotul excesiv și derutant al caruselului[1] care izbește în poarta din visul său. Este al treilea asemenea vis în care se întâmplă acest lucru, ce indică faptul că cel care visează trece încă printr-o mare suferință fizică. Deși clientul 2 este perfect capabil să-și controleze disconfortul, în timp ce se află în starea de vis lucid de Nivelul Cinci, acest fapt nu este decât o distragere a atenției.

Se pare că clientul 2 a consultat un doctor, așa după cum a recomandat analistul în notele pe marginea primelor două din aceste vise „sonore“, dar nu a primit mare ajutor. Trebuie luate imediat măsuri suplimentare pentru a ajuta la stăpânirea durerii și a disconfortului.

Analistul sugerează ca persoana care visează să consulte un specialist în acupunctură.

NUMĂRUL DE ANALIZĂ AL VISULUI: 2 - 11

Întocmită pentru:Clientul 2

Poziția celui care visează:Nivelul Cinci pe scara Visului Lucid Belvedere.

Analist:I.Wright, asistent cercetător, Centrul Belvedere de Studiere a Somnului.

ANALIZĂ ȘI INTERPRETARE

Repetarea culorii albastru-deschis este aspectul cel mai semnificativ al acestui raport despre vis. Toate elementele albastre (ciocanul, computerul, fotografia și oglinda) au cel puțin două lucruri în comun: (1) fiecare este un obiect care în mod obișnuit nu are culoarea albastru-deschis și (2) fiecare este un obiect care nu pare să aparțină locului în care a fost găsit. Din aceste motive, este neîndoielnic că ele au fost identificate de clientul 2 cu o culoare ciudată în starea de vis lucid de Nivel Cinci.

S-a sugerat, în mod susținut, ca aceste lucruri să fie reexaminate în lumina prezentei analize.

Ca întotdeauna, analistul ar aprecia existența unui context mai detaliat, ceea ce ar permite o interpretare completă.

Întocmită de:I. Wright.

P.S.: Analistul este bucuros să observe că zgomotul violent al caruselului din visele anterioare n-a mai apărut în relatarea acestui vis. El speră că acest lucru dovedește că acupunctura a dat rezultate și că persoana care visează nu a mai suferit durerea fizică intensă din visele anterioare.

Se presupune, de asemenea, că așa după cum a recomandat analistul la începutul consultului, clientul 2 continuă să urmeze indicațiile. Din experiența analistului, rezultă că efectele traumatice ale viselor violente și bizare de Nivel Cinci sunt atenuate de următoarele recomandări: (1) Să se țină, la început, o dietă vegetariană (puțin pește este admis, dar clientul trebuie să evite, în mod categoric, carnea roșie); (2) Să nu se vizioneze filme cu caracter violent (se sugerează, în mod special, să se revadă genul de comedii trăsnite din anii ’30); (3) Să nu se citească scrieri cu tentă violentă, romane care prezintă ucigași în serie. Toate acestea sunt, evident, mult prea asemănătoare cu visele de Nivel Cinci și au tendința de a întări imaginea violenței. Romanele de dragoste sunt, în schimb, călduros recomandate.

1

O înmormântare face întotdeauna ca ziua să fie neplăcută. Conștiința faptului că, probabil, modul lui defectuos de a fi o băgase în pământ pe Katherine Ralston, a înrăutățit și mai mult lucrurile pentru Ellis Cutler, în acea după-amiază.

Se presupunea că el poate prevedea acțiunile persoanei pe care o avea în vizor. Toți care lucraseră cu el spuneau că era un mare talent vizionar. Fusese o legendă la Frey-Salter Inc., sau cel puțin până în urmă cu câteva luni, când au început să se răspândească zvonurile.

Însă, în pofida cercetărilor sale, crudul adevăr era că niciodată nu-i trecuse prin minte că Vincent Scargill ar putea-o ucide pe Katherine.

Fie ca Domnul, în infinita lui mărinimie, să le dea familiei și prietenilor lui Katherine liniștea și pacea cugetului care pot veni doar din convingerea că mult iubita lor se află, în sfârșit, pe un tărâm lipsit de primejdie…

Katherine a fost ucisă în apartamentul ei din Raleigh, Carolina de Nord, dar, pentru înmormântare, rudele sale i-au adus trupul acasă, în acest orășel din Indiana. Era ora zece dimineața, dar într-o zi de vară din Vestul Mijlociu, căldura înăbușitoare se instala repede. Cerul era apăsător și plumburiu. Vântul făcea să se clatine stejarii bătrâni care străjuiau cimitirul. În depărtare se auzea tunetul.

Ellis s-a ținut departe de mulțimea de jeluitori, ocupându-și locul ce-i era destinat. Toți ceilalți îi erau necunoscuți. O întâlnise pe Katherine doar în câteva ocazii. Fusese angajată după ce el demisionase oficial din funcția de la Frey-Salter ca să se ocupe de alte interese, așa cum a spus Jack Lawson. Mai colabora totuși cu Jack Lawson și a fost de acord să conducă seminarii cu noii angajați. Katherine frecventase două dintre atelierele lui de lucru. Și-o amintea ca fiind o blondă atrăgătoare, plină de viață.

Lawson îi spusese că ea era nu numai o visătoare de Nivelul Cinci, ci și o expertă în computere. Lawson era pasionat de tehnologia avansată, dar nu avea aptitudini de a o utiliza. Fusese încântat de îndemânarea lui Katherine.

Ellis s-a simțit ca o pasăre de pradă, așa cum stătea la marginea mormântului lui Katherine. Norul făcea inutili ochelarii de soare fumurii pe care-i purta și care-i acopereau fața. Nu și i-a scos însă. Puterea obișnuinței. Cu mult timp în urmă, descoperise că ochelarii fumurii erau o modalitate în plus de a păstra o distanță de siguranță între el și ceilalți.

Serviciul solemn nu a durat mult. Când ultimele rugăciuni au fost rostite, Ellis s-a întors și a pornit-o spre mașina închiriată. Nu mai avea nimic de făcut acolo.

— Ai cunoscut-o?

Vocea venea din spate, de la mică distanță. Ellis s-a oprit și a privit peste umăr. Un tânăr care părea să aibă douăzeci și ceva de ani s-a apropiat repede, călcând peste iarba umedă. Pașii lui mari și grăbiți trădau o intensă agitație. Avea ochii albaștri ca ai lui Katherine, aceleași trăsături grave și o figură uscățivă. În dosarul ei personal era menționat un frate geamăn.

— Am fost colegi, a spus Ellis. A vrut să spună ceva care să sune potrivit, dar a rostit doar: Îmi pare rău.

— Dave Ralston. Dave s-a oprit în fața lui, cu un aer dezamăgit, cu trăsăturile înăsprite și cu ochii mijiți. Credeam că poate ești un polițist.

— Ce te-a făcut să crezi asta?

— Așa arăți. Dave a ridicat din umeri impacientat și agitat. Totuși, nu ești din zonă. Nu te-a recunoscut nimeni. A ezitat puțin, apoi a adăugat: Am auzit că în cazul unei crime, poliția participă deseori la înmormântări. Există o teorie cu privire la apariția ucigașului în mulțime.

Ellis a mai scuturat o dată din cap.

— Îmi pare rău, a spus din nou.

— Ziceai că ai lucrat cu sora mea.

— Sunt afiliat la Frey-Salter, firma din Carolina de Nord la care a fost angajată. Numele meu este Ellis Cutler.

Pe chipul lui s-a văzut că numele îi era cunoscut. Expresia a fost rapid înlocuită de una de suspiciune.

— Katherine a pomenit de tine. A spus că erai un fel de analist special la Frey-Salter, dar că ai plecat și ai devenit consultant extern. Spunea că erai, practic, o legendă.

— A exagerat.

Dave a privit lung la Fordul de culoare crem, parcat sub un stejar.

— Este al tău?

— L-am închiriat de la aeroport.

Frustrat, Dave a făcut o strâmbătură. Intuiția îi spunea lui Ellis că tânărul se străduise să memoreze numărul de pe plăcuța de înmatriculare și fusese dezamăgit când aflase că mașina era închiriată.

— Ai auzit, probabil, că polițiștii cred că sora mea a fost ucisă pentru că a zădărnicit un jaf în apartamentul ei.

— Da, a spus Ellis.

Nu chiar aceasta era teoria pe care o auzise, dar citise fiecare cuvânt din raportul ofițerului, încercând să găsească ceva ce i-ar fi putut sluji drept fir conducător pentru propria lui investigație. Examinase și fotografiile victimei. Spera că Dave să nu le fi văzut. Katherine fusese împușcată de aproape.

— Părinții mei și ceilalți s-au consolat cu această versiune. Dave a aruncat o privire rapidă peste umăr, spre un mic grup de oameni care se îndreptau încet spre mormânt: Eu însă nu. Niciun moment.

Ellis a dat din cap și n-a spus nimic.

— Domnule Cutler, știi ce cred eu?

— Nu.

Dave și-a încleștat pumnii.

— Sunt aproape sigur că Katherine a fost ucisă din cauza legăturii sale cu Frey-Salter.

Lui Lawson nu-i va plăcea asta, s-a gândit Ellis. Ultimul lucru pe care-l dorea directorul era să atragă atenția asupra fiefului său. La urma urmelor, Frey-Salter Inc. era o unitate corporativă, organizată minuțios pentru agenția guvernamentală superior clasificată pe care Lawson o conducea.

— De ce să fi vrut cineva să o ucidă pe Katherine? a întrebat Ellis, pe un ton cât mai neutru posibil.

— Nu sunt sigur, a recunoscut Dave cu chipul împietrit, dar cred că motivul ar fi faptul că ea descoperise ceva ce nu trebuia să știe. Spunea că la Frey-Salter totul se baza pe confidențialitate, dată fiind mulțimea de secrete. Când a primit slujba, a trebuit să semneze documente în care se angaja să nu discute lucruri interpretabile cu nimeni din afara firmei.

Ceva în modul în care privirea lui Dave s-a schimbat brusc pentru a reveni repede la aceeași intensitate l-a făcut pe Ellis să creadă că, probabil, el știa mai multe despre activitatea surorii sale decât ar fi trebuit. Dar dacă așa stăteau lucrurile, era problema lui Lawson. El avea propriile sale probleme.

— Semnarea unei declarații de confidențialitate este o cerință obișnuită în companiile care conduc investigații de maximă importanță, a spus Ellis pe un ton moderat. Spionajul corporatist este o problemă majoră.

— Știu. Dave era vizibil străbătut de valuri de furie. Mă întreb dacă este posibil ca sora mea să fi descoperit ceva de acest gen.

— Spionaj corporatist?

— Exact. Poate că cineva a ucis-o ca să-i închidă gura.

Exact ce-i trebuia, s-a gândit Ellis, un frate aiurit care explica uciderea surorii sale printr-o teorie a conspirației.

— Frey-Salter face cercetări în domeniul somnului și al viselor, i-a reamintit Ellis, încercând să fie calm și autoritar. Nu există niciun fel de motive pentru crimă în acest domeniu.

Dave a făcut un pas înapoi, privindu-l cu suspiciune.

— De ce aș crede că-mi spui adevărul? Lucrezi pentru Frey-Salter.

— Consultant extern.

— Care-i diferența? Le ești încă loial. Ei îți plătesc salariul.

— Doar o parte din el, a spus Ellis. Acum am o slujbă permanentă.

— Dacă abia ai cunoscut-o pe Katherine, de ce te afli aici? Dave a făcut un gest de amenințare cu mâinile. Poate că tu ești cel care a ucis-o. Poate că teoria cu ucigașul care apare la înmormântare este reală.

Lucrurile nu mai mergeau bine.

— N-am ucis-o eu, Dave.

— Cineva a făcut-o și eu nu cred că a fost un hoț oarecare. Într-una dintre zilele astea, voi descoperi cine mi-a ucis sora. Și atunci, am de gând să mă asigur că va plăti.

— Să-i lăsăm pe polițiști să se ocupe de asta. E treaba lor.

— Pe naiba! Ei sunt de prisos. Dave i-a întors spatele și s-a îndepărtat în grabă de cimitir.

Ellis a respirat ușurat și a pornit prin iarbă spre locul în care-și parcase mașina închiriată. Și-a dat jos jacheta gri-închis, făcută pe comandă. A respirat adânc, căci mișcarea i-a produs o durere în umărul drept. S-a gândit că în curând va afla. Rana se vindecase și el se simțea din zi în zi mai viguros. Spre surprinderea sa, ședințele de acupunctură îl ajutaseră mult. Unele lucruri însă nu vor mai fi la fel. Scargill aproape că reușise să-l ucidă. Bine cel puțin că nu fusese vreun pasionat de golf sau tenis, pentru că, firește, nu se mai punea problema practicării vreunui sport.

Și-a pus jacheta pe bancheta din spate și a trecut la volan. N-a pornit însă motorul. În schimb, a stat mult timp, urmărindu-i pe cei care participaseră la înmormântare. Nu se știe niciodată. Poate că era ceva adevărat în acea veche teorie despre ucigașul care apare la înmormântarea victimei. Totuși, dacă Vincent Scargill venise cumva să-și pecetluiască crima, reușise să se facă nevăzut. Un lucru nu ușor de realizat într-un orășel din Indiana.

Când n-a mai rămas nimeni, cu excepția celor doi gropari, Ellis a pornit motorul și a luat-o spre drumul care îl ducea înapoi la aeroportul din Indianapolis. Vestea morții lui Katherine îi parvenise în timp ce participa la o întrunire de afaceri în zona San Francisco Bay. Plecase imediat la înmormântare.

Furtuna a izbucnit douăzeci de minute mai târziu, dezlănțuită, spectaculoasă, așa cum sunt furtunile în acea parte faimoasă de țară. Ploaia torențială a redus vizibilitatea la minimum. Dar Ellis putea conduce și legat la ochi prin labirintul șoselelor și al autostrăzilor care duceau înapoi la Indianapolis. Îi fusese suficient să parcurgă o dată drumul, când se îndreptase spre cimitir pentru ca acea parte din el care se baza pe observație să culeagă informații și să le înregistreze în memorie.

Un fulger amenințător a luminat cerul, urmat de bubuitul tunetului. Ploaia a continuat, inundând lanurile de soia și grâu care se întindeau pe mile întregi, de o parte și de cealaltă a autostrăzii. Roțile din spate ale mașinilor împroșcau cu șuvoaie de apă.

A simțit cum îi crește adrenalina, lucru care i se întâmpla întotdeauna când natura se dezlănțuia. Îi plăceau furtunile puternice, așa cum îi plăcea să-și conducă propriul Maserati, cum pe vremuri îi plăcuse să se dea în montagne-russe.

Această pasiune pentru furtuna cu tunete și fulgere îl făcea să se gândească la Dansatoarea de Tango, la misterioasa doamnă care, uneori, apărea în visele sale. Se întreba cum ar fi să o aibă chiar acum alături, pe scaunul de lângă el. S-ar fi temut ea de furtună? Intuiția sau poate imaginația prea înfierbântată îi spunea că așa s-ar fi întâmplat, dar nu putea fi sigur.

Se întreba ce făcea ea în acel moment, în însorita Californie. Deși, în ultimele luni, apăruse de nenumărate ori în fanteziile sale, nu o întâlnise niciodată. Acum, situația părea să se fi schimbat. Făcuse planuri, dar din cauza lui Vincent Scargill acestea trebuiau să mai aștepte.

Cu părere de rău, își abătu gândurile de la Dansatoarea de Tango și le îndreptă spre următoarea mișcare pe care fostul său patron și, uneori, client, Jack Lawson, o numea obsesia lui în legătură cu Vincent Scargill. A hotărât să se ducă la Raleigh și să cerceteze apartamentul unde fusese găsit trupul lui Katherine. Poate că polițiștii trecuseră cu vederea vreun indiciu neînsemnat care însă lui i-ar netezi drumul spre Scargill.

Din nefericire, propria sa teorie referitoare la identitatea celui care o ucisese pe Katherine Ralston avea o mare problemă. Era motivul pentru care nu-i spusese lui Dave Ralston că era aproape sigur că știe numele ucigașului surorii sale.

Vincent Scargill era mort.

Dave Ralston, aflat în mașina sa parcată pe un drum lateral, îl văzuse pe Ellis Cutler conducând pe autostradă. Descrierea pe care o făcuse celui considerat legenda de la Frey-Salter nu-i dădea pace. Se spune despre Cutler că este cel mai bun agent pe care l-a avut vreodată Lawson, dar omul mă intrigă. Nu-ți poți da seama ce gândește sau ce simte. Este ca și cum ar sta întotdeauna în afara cercului. Urmărește jocul, dar nu se bucură de el, dacă înțelegi ce vreau să spun. Este definiția curentă a singuraticului.

Solitarii erau periculoși, își spuse Dave. Ei merg pe drumul lor și joacă după propriile reguli. Poate că Ellis Cutler comisese crima sau poate că urmărea un plan secret încredințat de misteriosul Jack Lawson. Oricum, Cutler era un veritabil fir conducător, primul pe care putuse să-l găsească. Avea un nume și un număr al mașinii închiriate. În această seară, după ce mulțimea de oameni care veniseră să-și prezinte condoleanțele vor fi părăsit casa părinților săi, va pune în funcțiune computerul și va încerca să-și facă o idee în funcție de informațiile pe care le va obține.

Se pricepea la computere, la fel ca și Katherine. Era unul dintre multele talente pe care le avuseseră în comun.

A pornit mașina și s-a îndepărtat de cimitir, fără a mai privi în urmă la mormântul lui Katherine. Știa că nu va reveni aici să-și ia cu adevărat rămas-bun până când nu-l va găsi pe cel care îi luase viața surorii sale gemene.

Trebuia să facă dreptate, nu pentru ea, ci pentru el însuși. Fuseseră foarte apropiați, așa cum numai gemenii pot fi. Katherine va constitui o parte din el pentru tot restul vieții sale. Nu va putea trăi cu amintirea ei, dacă nu va reuși să o răzbune.

Psihologii aveau o vorbă pentru asta. Sfârșit.

Dimineața următoare, Ellis a arătat legitimația sa de la Mapstone Investigations administratorului blocului din suburbia Raleigh, unde locuise Katherine, și i-a cerut să-i împrumute cheia.

— Locul n-a fost curățat, l-a avertizat administratorul.

— Nicio problemă, a spus Ellis.

A intrat în apartament, a închis ușa și a stat o clipă pe loc înainte de a păși în obscuritatea apăsătoare. Era pe deplin conștient, ca întotdeauna în asemenea împrejurări, de respectul datorat memoriei mortului.

A mers încet prin apartament, examinând fiecare detaliu, înmagazinând imaginile pe care urma să le analizeze în visele sale.

Sângele care îmbibase covorul bej se uscase și era de un cafeniu-închis, atât de familiar. Ucigașul răsturnase biblioteca, golise sertarele și smulsese tablourile de pe pereți, desigur, în încercarea de a crea impresia unui jaf violent.

S-a înapoiat în living și a stat un timp lângă pata de sânge uscat.

Atunci a observat singurul obiect care părea nelalocul lui în apartament. Dovada crimei căzuse pe jos. Evident, poliția nu considerase obiectul ca fiind o probă. El a luat-o de jos și a pus-o sub braț.

La ușă a mai stat puțin, lăsându-se pătruns de atmosfera sumbră și bântuită de spirite.

Îl voi găsi, Katherine,ajurat el.