Etapele cercetării educaționale (selecția temelor de cercetare, strategii de documentare bibliografică, operaționalizarea conceptelor, constructe ipotetice și ipoteze de cercetare)Curs 3

Curs 3

Etapele cercetării educaționale (selecția temelor de cercetare, strategii de documentare bibliografică, operaționalizarea conceptelor, constructe ipotetice și ipoteze de cercetare)

1. Selecția temelor de cercetare

Strategii alternative ale anchetei

Cantitative	Calitative	Mixte
Design-uri experimentale Design-uri non experimentale sau studii de supraveghere	Narative Fenomenologice Etnografice Teorii contextuale Studii de caz	Secvențiale Concurente Transformative
Metode și proceduri
Predeterminate Instrumente bazate pe întrebări Date de performanță Date de atitudine Date observaționale Recensământ Analize statistice	Metode emergente Întrebări deschise și închise Date de interviu Date de observare Date de documente Date audiovizuale Analize de text și de imagine	Metode predeterminate și emergente Întrebări deschise și închise Multiple forme de date care preiau toate posibilitățile Analize statistice și de text

Tipologii de cercetare

Datele sunt, de obicei, colectate prin utilizarea de chestionare, deși, uneori, cercetătorii folosesc interviul direct. Sondajele pot utiliza întrebări calitative (de exemplu, întrebări deschise) sau cantitative (de exemplu, utilizarea cu variante de întrebări). Există două tipuri de bază de anchete: anchete transversale și studii longitudinale.

Sondaje transversale

Anchetele transversale sunt folosite pentru a aduna informații cu privire la o populație, pentru un singur punct în timp. Un exemplu de sondaj ar fi un chestionar care colectează date privind modul în care părinții își exprimă opinia privind Internetul de filtrare. Un chestionar diferit, de anchetă transversală, ar putea încerca să determine relația dintre doi factori, la fel ca opinia părinților și alte opinii cu privire la internetul de filtrare.

Studii longitudinale

Studii longitudinale colectarea de date pe o perioadă de timp. Cercetătorul poate analiza apoi schimbări în rândul populației și încercarea de a descrie și / sau le explice. Cele trei tipuri principale de anchete longitudinale sunt studii de tendință, studii de cohortă și studii panel.

Studii de tendință

Dacă dorim să alcătuim o hartă de-a lungul unei perioade, un studiu de direcție este cea mai adecvată metodă de investigație. Analiza de direcție ne permite să vedem ceea ce s-a întâmplat în trecut, ceea ce se întâmplă acum și ceea ce urmează să se întâmple în viitor într-un grup de populație.

Studii de direcție

Studiile de direcție sunt, de asemenea, folositoare pentru direcțiile creionate prin extrapolare din acelea din prezent și din trecut. Acest design constă în selectarea unui număr de puncte ale datelor de observare din trecut împreună cu o imagine a prezentului sau a trecutului, respectând fenomenul din studiu și, apoi, preluând anumite responsabilități ca fiind direcții de viitor. Aceste tipuri de design pot fi clasificate în studii retrospective și studii prospective. Direcțiile care privesc fenomenul din studiu pot fi corelate cu alte caracteristici ale populației de studiu. De exemplu, schimbările în preferința politică a populației de studiu în relație cu vârsta, genul, venitul, gradul de educație sau etnicitatea.

Studii de cohortă

Studiile de cohortă se bazează pe existența unei caracteristici comune, precum anul de naștere, nivelul de pregătire sau în raport cu căsătoria în interiorul unui subgrup al unei populații. De exemplu, cohorta de copii preșcolari. Dacă studiul de cohortă este transferat în studiul longitudinal, în care nu este important ca respondenții să fie aceiași, dar este important ca respondenții să aparțină aceleiași cohorte.

Studii panel

Studiile de direcție, de cohortă și panel sunt similare, cu excepția studiilor de panel care sunt și longitudinale și prospective în natură și colectează informația care poate fi colectată de la aceiași respondenți. În studiile de direcție și de cohortă, informația poate fi colectată într-un mod trans-secțional și punctele de observație pot fi construite, chiar dacă în studiul panel observația este realizată de-a lungul unei perioade de timp și sunt prospective în natură. De exemplu, vrem să studiem modul de păstrare a casei într-o comunitate.

2. Operaționalizarea conceptelor, constructe ipotetice și ipoteze de cercetare

Cercetare de tip decizional sau operațional

Niveluri de investigat

• Nevoile locale și pertinența acestora;

• Constrângeri în relație cu programul;

• Impactul dintre mediu și program;
• Dezvoltarea.

Gestiunea programului

• Obiective coroborate cu eficiența rezultatelor așteptate:

• Eficacitatea: pe termen scurt;
• Menținerea / fiabilitatea: pe termen mediu și lung;

• Mijloace;

• Acțiune;

• Resurse materiale și financiare;

• Resurse umane.

Metodologia specifică

1. De cercetare

• Activitatea integrată sau observația participantă, agentul social cunoaște un grup sau o comunitatea și ia parte direct la activitățile acestora. Agentul social nu poate fi prezent perpetuu în comunitate, și atunci explică și justifică prezența sa prin:

• realizarea în comun a unor produse de imagine;
• cooperare și susținere a acțiunilordesfășurate pe planuri sociale diferite în puncte convergente ideilor proiectelor;
• desfășurarea, în paralel, a unor strategii de continuare: delegarea funcțiilor de formare a actorilor sociali locali.

• Cercetarea documentară

• Analiza istoricărealizată direct prin interviu sau indirect pe documente istorice sau literare: perspectiva temporală conferă sens materialului colectat într-o problemă particulară.
• Combinarea cercetării analitice comparative cu cea istorică

(b) De acțiune / de socializare

• Niveluri și problematici de anasinteză:

• Nivel european: politici, legislație, instituții, organizare, transfer
• Nivel național:politici, legislație, instituții, organizare
• Contexte zonale și regionale:

• Training
• Empowerment
• Confidence building

• Contexte locale

• dezvoltare socială locală;
• a identifica bune practici;
• a transfera;
• a identifica constrângeri și obstacole.

• Contextul de studiu: interacțiune + grup + grupare + societăți globale

(c) De comunicare

Contextul de studiu în comunicare: mesaj + interacțiune

Ipoteza noastră este că dialogul social se bazează pe recurența comportamentelor sociale aparținând grupurilor reprezentative ale comunității culturale.

Ca urmare, programul se bazează pe:

• acțiunea practică, cu alte cuvinte, manifestările sociale care participă la forma socială de comunicare;
• comportamente comunicative interpersonale între membrii unor comunități diferite.

• Practica de observare participantăpresupune o apreciere nouă a cotidianului, sparge iluzia etnocentristă și tinde să ofere o măsură echilibrată percepției noastre și limitelor sale . Pentru a deveni fiabilă, practica observației participante este însoțită de note și de înregistrări, decodate în contextul real faptic, ținându-se seama de elementele paralingvistice

• Analizele calitative, realizate prin interviuri sau dezbateri, au rolul confirmării ipotezelor de plecare;

• Chestionareleaduc, de asemenea, confirmări sau infirmări în analizele calitative care, în cazul nostru, urmăresc:

• relații structurale simetrice(între participanți cu același statut) sau asimetrice (între participanți cu statut diferit);
• relații categoriale(care țin seama de funcțiile participanților, de vârstă sau de sex);
• relații personaleobservate în context;

• Metode de investigare

• Analiza directă a documentelor
• Analiza indirectă a documentelor
• Intervievarea: înregistrarea, consemnarea
• Chestionarea

• Tipologii de întrebări
• Variabile

4. Construirea de ipoteze

Construirea de ipoteze: definire, funcții, caracteristici, tipuri, erori în testarea ipotezelor

Ipoteza. Definiție și funcții

Orice asumare ca explicație pe care o urmărim să o validăm printr-o anchetă este ipoteză.

Ipotezele sunt:

• Ipoteze de cercetare
• Ipoteze alternative

Din punct de vedere al analizei, ipotezele sunt:

• Ipotezele fenomenologice, întemeiate mai mult pe aspecte și laturi exterioare, mai de suprafață. De aceea, ipotezele fenomenologice au mai mult un rol auxiliar;
• Ipotezele reprezentaționale sunt acelea formulate prin considerarea elementelor rezultate din analiza structurii interne a sistemului, a fenomenului cercetat.

De exemplu, pentru problema educației, ipoteza este o presupunere pe baza căreia urmează să se explice diferența constatată între teoria existentă și practica educației; cauza (ele) și factorul (ii) care determină evoluția unui fenomen educațional.

Ipoteza estesituată între cunoscut și necunoscut, între ceea ce știm despre fenomenul educației și ceea ce nu știm despre acesta, dar vrem să știm.

Ipoteza întreține legături cu sistemul de cunoștințe existente în proporții diferite, în funcție de poziția pe care i-o dăm din formulare, între cunoscut și necunoscut.

Ipoteza este o presupunere care rezultă în mod firesc dintr-un ansamblu de analize desfășurate atât în procesul documentării bibliografice, cât și în cadrul documentării directe, în procesul de analiză și sinteză a tuturor datelor, calculelor și informațiilor studiate.

Valoarea științifică a ipotezei este cu atât mai mare, cu cât din modul de formulare pot să rezulte mai multe consecințe, sub formă de predicții (enunțuri) concrete, care urmează să fie testate și verificate.

Formularea ipotezei se realizează în procesul mai multor analize și calcule de evaluare a măsurii (proporției) în care ipoteza explică problema economică (diferența dintre teorie și practică). O ipoteză bine formulată poate contribui și la realizarea momentului critic-valorizator, acela de verificare a ipotezei.

Explicarea fenomenului economic (etapa a III-a) este cea mai complexă etapă a metodologiei de cercetare științifică. Ea este alcătuită din două momente importante:

• formularea ipotezei sau momentul constructiv creativ;

• verificarea ipotezei sau momentul critic-valorizator.

Ambele momente ale explicării fenomenului economic gravitează în jurul ipotezei.

Caracteristici ale ipotezelor

• Ipoteza trebuie să fie simplă, specifică și clară conceptual. Nu este loc de ambiguitate în construirea unei ipoteze, altfel nu poate fi verificată. Acesta poate fi unidimensională prin care se probează o singură relație în timp;
• Ipoteza trebuie să fie verificabilă. Metodele și tehnicile trebuie să fie disponibile pentru colectarea de date și pentru analize. Nu este necesar să formulăm ipoteze dacă nu avem metode, dar trebuie să dezvoltăm noi tehnici de verificare;
• Ipoteza trebuie să fie legată de un corp de cunoaștere. Informațiile se adaugă dacă ipoteza este înrădăcinată în corpul existent de informații;
• Ipoteza trebuie să fie operaționalizabilă. Aceasta trebuie exprimată în termeni în care poate fi măsurată. Dacă nu poate fi măsurată, nu poate fi testată și concluzia nu poate fi construită.

Etapa 1	Etapa 2	Etapa 3
Formularea unei asumări	Colectarea datelor cerute	Analiza datelor care să conducă la concluzii despre asumările fals / adevărat

De exemplu,

Metodologia implementării competențelor cheie în curriculum-ul școlar aplicat

Ipotezele cercetării

Analiza cantitativă și calitativă a competențelor-cheie din programele școlare actuale, precum și realizarea unui set de ghiduri metodologice de implementare a competențelor cheie în învățământul preuniversitar obligatoriu românesc pot deveni motivante și eficiente pentru valorificarea acestora în procesul educațional decizional și de formare, pot să stimuleze achiziția și să flexibilizeze evaluarea competențelor cheie și a standardelor europene în ansamblul activităților de învățare.

Publicarea, diseminarea și valorificarea produselor acestei cercetări pot raționaliza procesul învățării și îmbogăți metodologia de autoformare și de formare continuă, realizându-se compatibilitatea cu mediile socioprofesionale, naționale și europene;

Funcții ale ipotezelor

• Formularea unei ipoteze probează un studiu focalizat, prezintă aspectele specific ale unei problem de investigat;
• Formularea unei ipoteze prezintă datele de colectat sau datele pe care nu putem să le colectăm, probând focalizarea asupra studiului;
• Formularea unei ipoteze probează un grad mare de obiectivitate;
• Formularea unei ipoteze prezintă adăugarea unei informații la formularea unei teorii, facilitând concluzia de adevărat sau fals.