Arsenie Papacioc Ortodoxie si secte carti religie

Ortodoxie și secte

— Ce șansă dați ecumenismului?

— E ideea cuiva, dar ce, crezi că se discută mare lucru!

Să știți că sunt discuții istorice. Nu cred, sunt discuții gratuite. De complezentă este bine să se discute, ca să te lași prostit, să creadă că el va birui. Dar este o mare greșeală! Nu se face nimic! Pentru că de la Dumnezeu va veni și căderea catolicismului! Practic, eu nici nu mai zic că-l o biserică. E un guvern cu nume clericalist.

— Ce implicații asupra vieții creștinului are blestemul arhieresc?

— Este foarte grav! Dar, depinde cine a blestemat, de ce a blestemat. Apoi, trebuie să dea socoteală Sinodului de ce a blestemat, respectiv recursului făcut de cel blestemat; blestematul are voie să se apere.

— Părintele Cleopa spune că orice amărăciune pe care o provoci arhiereului este ca un blestem.

— Nu este ca un blestem. Este, să zic, putin grăbit spus. Blestemul este blestem, ești blestemat. Dar, dacă este amărât respectivul cleric, atunci se încadrează în alt loc de pravilă: subînsemnări canonice. Dacă acela a amărât pe un preot, sau dacă a amărât pe arhiereu, sigur, el este neiertat dacă nu-l iartă respectivul, dacă nu se smerește să-și ceară iertare.

Iar în legătură cu blestemul, la Pravilă se spune că Dumnezeu nu ascultă cuvintele dobitocești, nici ale preoților. Pentru că s-ar putea să blesteme în grabă, fără vreo acoperire duhovnicească. Dar, chiar în aceste condiții, blestemul poate să fie eficace, pentru că ținem cont de disciplină și de ordinea lucrurilor. Însă omul se poate apăra, și la Dumnezeu poate că nu are efect de om blestemat.

— Blestemul este o soluție pentru a-l face pe oameni mai ascultători?

— Nu este calea cea mai bună de îndreptare. Nu trebuie să facă lucrul acesta, produce mai multă dezordine. Un om, ca să fie blestemat, trebuie să fie foarte vinovat. Însă, educația trebuie să și-o facă fiecare cleric în parte. Noi nu am primit preoția ca să blestemăm. Dacă se poate, să facem orice efort ca să nu ajungem la blestem!

Ferească Dumnezeu, eu nu am blestemat!

— Care este deosebirea între blestem și anatema?

— În anatema se cade de la sine; dacă ai intrat în erezii nu trebuie să te mai blesteme cineva.

Însă tin să sesizez că facem prea multă discuție pe tema blestemului, pentru că asta privește Sinodul, noi neavând puterea să ridicăm pedeapsa dată de un arhiereu altcuiva; doar Sinodul la sesizarea celui în cauză.

Însă, blestemul nu are nici o valoare, dacă nu este o motivare sută la sută.

— Practica yoga este acceptată de Biserică?

— Nu vă mai înșelați și cu yoga, dragii mei, Biserica o consideră erezie.

A venit cineva la mine și a început să vorbească despre yoga și i-am spus: „Dar cine vă oprește să faceți metanii, care este o mișcare completă a organismului. S-au văzut creștini deasupra pământului ridicați, cu o forță împotriva gravitației de-ți stă mintea în loc. Îți ajută harul lui Dumnezeu, pe care ei nu contează. Ei își dezvoltă mușchii. Și în numele cărei religii fac ei acestea? Unde vrei să ajungi cu trezirea tuturor fibrelor trupului?

Eu, dacă fac metanii, fac în numele unei religii, vreau să ajung la mântuire. Pentru asta mă prosternez: „Doamne, iartă-mă!”

Și, între timp, el a început să vorbească și despre Buda, la care eu i-am răspuns că „Budismul este o religie morală, dar nu mântuitoare!” Eu i-am spus limpede cuvintele Mântuitorului: Cine nu adună cu Mine, risipește! Cine nu se va boteza în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, nu se va mântui! Hristos a spus „Eu sunt Cel ce sunt”.

M-a întrebat o altă „doamnă”, o profesoară – îmi venea să-l dau și câteva palme, atât de mult m-a supărat! „Numai două vorbe, numai două vorbe!” – să-mi spună. Și zice: „Mântuitorul n-a apărut de la vârsta copilăriei până la propovăduire, a fost în India”. „Cum să se ducă în India, doamnă, că era Dumnezeu! Trebuia să învețe de la indieni, El, Care a creat pe indieni? Era Dumnezeu, doamnă, ce tot mai întrebi?” Ce să mai înveți de la budiști, când Dumnezeu a zis Eu sunt Cel ce sunt?

— Hipnoza are implicații duhovnicești, atât celui căruia i se face, cât și asupra celui care o practică?

— Este o lucrare drăcească, nu este o lucrare binecuvântată de Biserică! Sunt suflete slabe care cad. Când eram mic eram la internat – eram foarte mic – și venise un hipnotizator acolo. Noi, copii, când vedeam, eram curioși. Și ne-a chemat pe mai multi inși; m-a chemat și pe mine acolo, la catedră; era o catedră mare într-o sală de desen. Și făcea cu noi gesturile acelea, de a ne acapara sufletește. Și eu am fost sincer, și m-am dus mai mult asa, în glumă, nu doream să fiu persoana la care să privească colegii; erau profesori acolo, sute de elevi, poate o mie de elevi. Și nu a putut, nu a putut deloc să mă hipnotizeze. M-a gonit de acolo: „Pleacă de aici!” Eu nu știam de ce nu a putut să mă hipnotizeze și nu știam nici de ce poate la ăia. Mai târziu, mi-am dat seama că eu aveam o prezentă, se vede, interioară, o prezentă de la Dumnezeu dată, cum avem toți, și sunt suflete care nu cedează acestor mișcări de duh drăcesc.

— Sunt foarte multe boli psihice printre studenții la științele socio-umane. Cum se explică acest lucru, ei având un ideal de bine social?