Problemele filosofiei

Bertrand Russell

Problemele filosofiei

CUPRINS: Studiu introductiv.

Prefață

1. Aparență și realitate

2. Existența materiei

3. Natura materiei

4. Idealismul

5. Cunoașterea prin experiență nemijlocită șicunoașterea prin descriere

6. Despre inducție

7. Despre cunoașterea principiilor generale

8. Cum este posibilă cunoașterea a priori

9. Lumea universaliilor

10. Despre cunoașterea universaliilor

11. Despre cunoașterea intuitivă

12. Adevăr și fals

13. Cunoaștere, eroare și opinie probabilă

14. Limitele cunoașterii filosofice

15. Valoarea filosofiei

Bertrand Russell și începuturile filosofiei analitice.

Această carte mică a fost scrisă de una dintre marile pnsonalități ale vieții intelectuale și publice ale secolului uostru. Născut în 1872, în una dintre cele mai ilustre familii ale aristocrației britanice și crescut în atmosfera conformistă a epocii victoriene, Bertrand Russell a fost de-a lungul întregii sale vieți un neconformist, atât în gândire, dt și în multe din atitudinile și pozițiile sale publice. A manifestat aceeași voioasă ireverență față de marea filosofie a trecutului, cât și față de instituții și politica guvernelor.

Neconformismul gândirii sale, asociat cu capacitatea de a scrie incisiv, imaginativ și provocator pe teme de interes pentru publicul larg 1-au adus de două ori la închisoare (a doua oară la adânci bătrâneți), dar i-au adus și premiul Nobel pentru literatură, precum și o reputație unică. În motivarea Comitetului Nobel el a fost descris drept „unul din cei mai străluciți apărători ai raționalității și umanității în zilele noastre, un luptător fără frică pentru cuvântul liber și gândirea liberă din Vest”. Curajul său intelectual și civic, în toate împrejurările, a fost incomparabil. În prima jumătate a secolului nostru Bertrand Russell a fost probabil singurul gânditor și scriitor britanic ce s-a bucurat de o notorietate universală. S-a spus, pe bună dreptate, că de la Voltaire încoace nici un filosof nu a avut o audiență atât de cuprinzătoare. Încă înainte de sfârșitul unei vieți neobișnuite (1872-1970), el a devenit o figură legenda.

PROBLEMELE FILOSOFIEI.

Lipsit de părinți din primii ani ai vieții, Bertrand Russell a fost crescut de bunici într-o atmosferă de austeritate, pietate și puritanism, căreia i-a răspuns cu revoltă încă din anii adolescenței, așa cum relatează pe larg în autobiografia sa intelectuală*. Între anii 1890 și 1894 a făcut studii de matematică, știință a naturii și filosofie la celebrul Trinity College al Universității din Cambridge. A lucrat aici, mai departe, ca membru al Colegiului, până în 1901 și a devenit conferențiar (lecturer), tot aici, în 1910. În 1916 a fost îndepărtat din Universitate datorită activităților sale pacifiste.

În timpul studiilor sale la Cambridge, Russell a resimțit puternic influența neohegelienilor britanici F. H. Bradley și J. M. E. McTaggart. În spiritul tradiției platonice și hegeliene, acești gânditori concepeau filosofia ca știință a absolutului, a real ității autentice, opusă lumii aparente a științei și a simțului comun. Cartea lui Bradley Appearance and Reality (1893), cea mai originală operă a metafizicii britanice, propunea și dezvolta tocmai această temă. „Era o plăcere curioasă – observă retrospectiv Russell – să te convingi că spațiul și timpul sunt ireale, că materia este o iluzie și că lumea nu constă decât din spirit”. Tânărul student ar fi putut rămâne pe mai departe prizonierul unui ideali s m de descendență hegeliană dacă nu ar fi fost

. înzestrat cu acel tip de curiozitate intelectuală care 1-a condus spre studiul științelor, în special al matematicii. (După propria lui mărturisire, în anii de studii a fost ispitit nu o dată de gândul sinuciderii, dar a fost abătut de Ia o asemenea decizie de dorința de a ști mai multă matematică?!). Un tânăr cu puternice motivații intelectuale, Vezi B. Russell, My Philosophical Development, George Allen and Unwin Ltd., London, 1959.

STUDIU INTRODUCTIV.

I X cucerit de ideile lui Bradley și McTaggart, nu putea să nu c i tească, în cele din urmă, și din Hegel. Citindu-1 pe Hegel, Russell a trăit însă un șoc atunci când a constatat cât de neadecvate sunt observațiile vestitului filosof cu privire la matematică. Această experiență intelectuală a pus capăt, în ultimii ani ai secolului, entuziasmului său pentru idealismul absolut. Trecând printr-o reacție extremă de la un capăt la celălalt al spectrului preocupărilor filosofice, interesul său s-a concentrat de acum înainte asupra fundamentelor cunoașterii științifice, în speță asupra fundamentelor matematicii.

De unde interesul cu totul special al tânărului Russell pentru matematică? În ampla autobiografie, pe care a scris-o

Si a publicat-o în ultima parte a vieții sale, el povestește că, după depășirea febrei metafizice din primii ani ai studiilor universitare, a fost chinuit de scepticism, adică înclinat să socotească faptul că tot ceea ce trece drept cunoaștere poate fi supus îndoielii. Dorința de a scăpa de asemenea frământări, de a identifica o stâncă stabilă într-o lume mișcătoare, a fost covârșitoare. Russell a aspirat spre certitudine cu însuflețirea celor ce resimt nevoia unei credințe absolute. În mod firesc, el a crezut că o asemenea cunoastere sigură, certă, ar putea fi oferită numai de matematică. Totuși, multe dintre demonst_rațiile matematice pc care le-a întâlnit în cărți și în cursurile profesorilor săi i s-au părut cel puțin imperfecte. Concluzia la care a ajuns a fost următoarea: dacă este vorba ca matematica să ofere cu adevărat ceea ce pretinde că oferă, atunci ea va trebui așezată pe fundamente noi. Iată un țel mai realist, mai demn de urmat pentru o minte puternică și ac ti vă, însetată de certitudine, de absolut. Russell a consacrat cei mai buni ani ai tinereții sale, până în 191 O, unor cercetări extrem de aride orientate spre analiza conceptelor și relațiilor.

X.

PROBLEMELE FILOSOFIEI considerate prime și fundamentale în matematică, respectiv în aritmetică. Intenția inițială, care nu a fost părăsită în toate meandrele pe care le-au străbătut aceste cercetări îndelungate, a fost să se arate că asemenea concepte și relații pot fi definite în termeni pur logici, asigurându-se astfel certitudinea absolută a adevărurilor matematice.

Rezultatele investigațiilor, de un înalt nivel de abstracție și dificultate tehnică, ce au fost întreprinse de Russell împreună cu prietenul său Alfred North White-head, un eminent matematician cu o cultură fabuloasă și pronunțate interese filosofice, sunt cuprinse în cele trei volume ale monumentalei Principia Mathematica, care a apărut în editura Universității din Cambridge între anii 1910 și

1913. Russell își amintește că a cunoscut mai puțini oameni decât poți număra pe degetele de Ia două mâini care să fi avut capacitatea și răbdarea necesare pen-tru a studia până la capăt această lucrare. A putut fi însă atins obiectivul propus, un obiectiv urmărit cu atâta trudă și devotament de-a lungul anilor de două minți strălucite?

Russell aprecia mai târziu că el a putut fi atins numai în parte și într-un mod imperfect, caracterizând situația în termenii istorisirii cu elefantul și broasca țestoasă: căutând elefantul pe care să sprijine lumea matematică, a constatat că și acesta se clatină și a pornit mai departe pentru a găsi broasca țestoasă care să susțină elefantul; dar broasca s-a dovedit, în cele din urmă, a nu fi mai stabilă decât elefantul.

După doisprezece ani de muncă supraomenească, Russell a trebuit să admită că nu și-a putut realiza pe deplin intenția de a arăta că există cel puțin o știință pe deplin sigură, indubitabilă'. Dincolo de eșecul în realizarea acestei ținte absolutiste, rezultatele tehnice obținute și comunicate în

STUDIU INTRODUCTIV.

XI.

Principia Mathematica I-au c onsacrat drept cel mai proeminent dintre părinții logicii moderne. Și, ceea ce ne interesează mai mult aici, aceste cercetări în care s-a investit atât de mult pentru a obține destul de puțin în planul concluziilor generale, au avut o influență hotărâtoare în formarea și consolidarea concepției sale asupra filosofiei și asupra standardelor excelenței filosofice.

Russell mărturisește că, după terminarea muncii la Principia Mathematica nu și-a mai revenit niciodată pe deplin de pe urma oboselii pe care i-a produs-o un efort intelectual atât de intens și de prelungit și că nu a mai fost în stare să lucreze cu abstracții atât de înalte, la același nivel ca mai înainte.

A fost, prin urmare, firesc ca el să fie atras de proiecte mai puțin pretențioase care să-i permită totodată să pună în valoare și să comunice unui public mai larg ceea ce a învățat și a înțeles în ani de supremă încordare. Tocmai în acest moment, în anul 1911, un prieten al lui Russell, filosoful Gilbert Murray, care era unul din editorii colecției Home University Library, 1-a întrebat dacă nu este dispus să prezinte, într-o formă scurtă și accesibilă, vederile sale asupra filosofiei. „Această întrebare a venit în momentul cel mai potrivit ce poate fi închipuit.

Eram hucuros că am scăpat, în cele din urmă, de oboselile raționamentului strict, formal-deductiv; iar părerile mele erau pe atunci atât de bine conturate și stabilite cum n-au fost vreodată, nici mai înainte, nici mai târziu. Datorită acestui fapt am reușit fără greutăți deosebite să le înfățicz relativ simplu și într-un fel ușor de înțeles. Cartea problemele filosofiei – a fost un mare succes și se vinde (după câte știu) chiar și astăzi foarte bine. Bănuiesc că cei mai mulți filosofi o socotesc drept expunerea reprezentativă.