Cavalerii Satanisti

Cavalerii Satanisti de Anthony King 

CAPITOLUL I

Ceremonia se încheiase. Luând în mână obișnuitul coșuleț, George spuse:

— E vremea să cotizați!

Apoi trecu pe la fiecare, în parte, privind cu insistență la portofelul deschis al celui ce se pregătea să facă o donație. De cele mai multe ori, figura încruntată a persoanei care colecta aceste fonduri îi făcea pe adepți să depună în coșuleț o sumă considerabil mai generoasă decât cea la care se gândiseră.

În cele din urmă, George se proțăpi în fața unui bărbat al cărui portofel părea doldora de bani și i se adresă pe un ton imperativ:

— Hai, primare, că nu mai avem timp de pierdut! Uite, sunt destui care de-abia așteaptă să contribuie!

— Vine, vine! exclamă fostul primar al Los Angeles-ului.

În ciuda faptului că fusese înlăturat din funcție cu ocazia ultimelor alegeri locale, George continua să-l trateze cu deferență, știind că era cel mai generos dintre toți adepții. Ar fi fost în stare să facă aproape orice în schimbul unor lingușeli meșteșugite.

După ce isprăvi cu strânsul banilor, George îi făcu un semn discret Victoriei, lăsând-o să înțeleagă că sosise momentul să preia ștafeta, trecând la următoarea etapă.

— Comuniunea cu diavolul poate începe acum! anunță femeia, aruncând o privire în direcția noii adepte Katty, o tânără care păruse cam speriată încă de la începutul ceremoniei.

— Dezbrăcarea, copii ai lui Satan! urlă ea, ca apucată.

Rostind acest îndemn, Victoria își lepădă halatul lung, din mătase de culoare neagră, care îi dezveli umerii rotunzi, apoi întregul trup. Când apăru goală în fața mulțimii, simți un fior de plăcere la gândul că toți bărbații din sală ar fi „devorat-o” la cel mai mic semn al ei.

Ce-o mai însemna și asta? se întrebă Katty.

Dar, până să se dezmeticească din uimirea pe care i-o provocase tot ceea ce se întâmplase până atunci, văzu că întreaga asistența urmase porunca Victoriei. Toată lumea era acum în pielea goală. Chiar în stânga ei, o blondă cu sânii ca doi pepeni trecuse deja la treabă; aplecându-se puțin în față, se ocupa cu sârg de organul unui individ mustăcios. Între timp, un alt bărbat se apropiase de ea, pătrunzând-o cu forță „pe la spate”.

Nu e de bine… își spuse noua adeptă, consternată de ceea ce se petrecea în jur.

Fără să mai stea pe gânduri, căută din ochi ieșirea și o luă la fugă. N-avea de gând să lase pe nimeni să profite de ea. Dar chiar în clipa în care ieșea din sala de ceremonii, o surprinse George, ce se pregătea să intre.

Bine, da’ ăsta de unde a mai răsărit? gândi Katty. Credeam că a rămas înăuntru.

Fata nu apucă să mai facă nicio presupunere pentru că bărbatul o prinse de păr, trăgând-o cu putere spre el.

— Unde te pregăteai să pleci, frumoaso? o întrebă.

Speriată de-a binelea, Katty începu să tremure din tot corpul. În clipa următoare, însă – de parcă o ființă supraomenească i-ar fi dat o mână de ajutor se năpusti asupra lui și îi „aplică” un genunchi sub abdomen. Luat prin surprindere, George nu apucase să-și ferească organele genitale, așa că se prăvăli pe podea, urlând de durere.

Cum adversarul ei nu dădea semne că își va reveni prea curând, fata se liniști puțin, apoi se îndreptă cu pași mari spre ieșirea din acel apartament superelegant, care fusese transformat într-un cuib de orgii în toată regula.

După vreun sfert de oră, scrâșnind din dinți, George reuși să se ridice. Intră în sală ca o furie și puse ochii pe o brunetă focoasă; se apropie de ea și îi prinse capul în mâini, cu sălbăticie, apoi i-l împinse în abdomenul lui, arătându-i ce trebuia să facă. Fata nu așteptă nicio altă invitație și se apucă de „lucru”. La început, îi dezmierdă organul inflamat cu sărutări pătimașe, până ce îl aduse în stare de erecție completă. Mulțumită de această ispravă, ca la un semn, se întoarse cu spatele la partenerul ei și îi potrivi penisul vânăt între propriile fese. George o pătrunse cu putere, făcând-o să icnească de durere.

* * *

În ultimele trei ore, Jane Heron și Eric Black aproape că nu-și dezlipiseră ochii de pe monitoarele calculatoarelor. Căutau pe internet o rețea de prostituate ce își deschiseseră o pagină web pentru a-și face publicitate.

— Fișierul este protejat; spuse detectivul la un moment dat. Ba chiar ultraprotejat!

— Mda, ai dreptate! îi răspunse partenera sa. Cred că singura posibilitate care ne-a rămas este să ne abonăm la revista asta, In and out, pentru a obține mai multe date despre ele.

— Da, e o soluție… însă crezi că șefu’ o să ne aprobe o asemenea cheltuială?

— Nu știu. Oricum, n-avem nimic de pierdut dacă ne încercăm norocul.

Zicând acestea, cei doi își părăsiră biroul, apropiindu-se de „bârlogul” căpitanului.

— ’Neața, șeful îi dădu binețe Jane, afișând un zâmbet seducător.

— Bună dimineața, căpitane! rosti Eric la rândul lui.

— Luați loc! le spuse boss-ul, fără a se mai obosi să le răspundă la salut. Spuneți-mi repede ce vreți de la mine!

După ce îi explicară despre ce era vorba, cei doi făcură o mică pauză.

— Cred că ar trebui să ne facem un abonament la porcăria asta de revistă… reluă detectivul.

— Ceea ce ar implica o mărire de buget, șefu’, adăugă colega lui.

Corky West rămase pe gânduri pentru câteva momente, apoi îi săgetă pe amândoi cu privirea și urlă:

— Auziți, n-ați vrea cumva să vă abonez și la Playboy?!

Fiind conștient că punea paie pe foc, Eric îndrăzni să murmure:

— Ba da…

— Afară! izbucni căpitanul. Afară, denaturaților! Vreți să vă distrați pe banii departamentului? Mă mircă nu-mi cereți să vă fac rost și de niște prostituate!

De obicei, spre deosebire de „bătrânul” ei tovarăș de suferință, Jane dădea dovadă de multă diplomație în relațiile cu superiorii. De astă dată, însă, nu reuși să se abțină.

— Eu, nu… Poate el… Eu mi-aș dori un gigolo, ba chiar doi dacă e posibil…

— Afară!!! țipă cel din spatele biroului. Să nu vă mai prind pe-aici!

După ce ieșiră din încăpere, cei doi parteneri se priviră unul pe celălalt, apoi izbucniră într-un râs sănătos.