Ariciul de la dopul perfect

PERSONAJE:

Guzgănici responsabilul unității nr. 2 a Cooperativei „Dopul perfect”

Mama.

Unchiul din partea mamei.

Unchiul din partea tatei.

Nepotul I.

Nepotul II.

Nepotul III.

Secretara lui Guzgănici.

Inspectorul de la CentralăPortarul.

Controlorul de calitate.

Corespondentul voluntar.

Plătică de la Ambalaj.

Șeful de echipă.

Tolfini.

Rafistolina.

Paznicul I.

Paznicul II.

Groparul.

Ștefan.

Autorul.

Alții.

TABLOUL 1

Scena reprezintă un birou obișnuit de lucru. Pe peretele din spate se află un panou de reclamă pe care e desenat un dop uriaș, sub care scrie: „Folosiți cu încredere produsele Cooperativei „Dopul perfect”!” La ridicarea cortinei, Guzgănici, responsabilul unității nr. 2 a Cooperativei „Dopul perfect”, discută cu Controlorul de calitate.

CONTROLORUL DE CALITATE (continuând o idee):… Situația asta, de altfel, eu am mai sesizat-o în câteva…

GUZGĂNICI (neatent, cu aerul unui om foarte stăpân pe situație): În câteva ce?

CONTROLORUL DE CALITATE: În câteva ședințe.

GUZGĂNICI: Aha! Ședințe… (Oftează obosit.) Tovarășu'… că ți-am uitat numele… tovarășu' controlor de calitate, dumneata ai în exprimare un defect capital. Nu ești concis. Care-i esența?

CONTROLORUL DE CALITATE: Esența e că dopurile produse în cooperativa noastră nu sunt așa cum scrie pe firmă.

GUZGĂNICI: Care firmă?

CONTROLORUL DE CALITATE: Firma noastră, pe care scrie: Cooperativa „Dopul perfect”.

GUZGĂNICI: Ce vrei să insinuezi?

CONTROLORUL DE CALITATE: Că dopurile noastre nu sunt perfecte.

GUZGĂNICI (cu o gravitate amenințătoare): Dumneata te-ai pătruns puțin, înainte de a spune aceste cuvinte?

CONTROLORUL DE CALITATE: Da, m-am pătruns.

GUZGĂNICI: Și susții în continuare că dopurile noastre nu sunt perfecte?

CONTROLORUL DE CALITATE: Susțin.

GUZGĂNICI: Pe ce te bazezi?

CONTROLORUL DE CALITATE: Pe faptul că se sfărâmă.

GUZGĂNICI: Interesant… Și de ce se sfărâmă?

CONTROLORUL DE CALITATE: Pentru că nu au suficient clei.

GUZGĂNICI: Și de ce nu li se pune suficient clei?

CONTROLORUL DE CALITATE: N-avem.

GUZGĂNICI: De ce?

CONTROLORUL DE CALITATE: Ați dat ordin la magazie să nu ni se mai livreze, deși acest material e prevăzut în procesul tehnologic.

GUZGĂNICI: Eu?!

CONTROLORUL DE CALITATE: Da, dumneavoastră.

GUZGĂNICI (amenințător): Ești sigur?

CONTROLORUL DE CALITATE: Da. Eram de față.

GUZGĂNICI (moale): Într-adevăr, ideea a fost a mea. Nu știu dacă cunoști, dar avem pierderi mari din cauza dopurilor nevândute. (Confidențial.) Pe piață se petrece un fenomen foarte ciudat: dopurile noastre nu se mai caută. Așa că o să facem economie la clei și le ieftinim brusc. Ce zici de ideea mea?

CONTROLORUL DE CALITATE: Le ieftinim, dar de sfărâmat se sfărâmă în continuare. Asta e problema.

GUZGĂNICI: Sunt multe?

CONTROLORUL DE CALITATE: Destul de multe.

GUZGĂNICI: Se observă de la prima vedere?

CONTROLORUL DE CALITATE: Se observă.

GUZGĂNICI: Atunci să facem în așa fel încât să nu se observe. Înțelegi? Neobservându-le, nu vei mai avea nici dumneata sentimentul că ele există. Înțelegi?

CONTROLORUL DE CALITATE: Nu înțeleg.

GUZGĂNICI: Mă mir. Doar sunt destul de dar. Să-ți explic încă o dată. E foarte simplu. Puneți dopurile perfecte într-o parte, iar pe cele imperfecte în cealaltă parte, în așa fel încât între ele să existe o diferență: cele perfecte să se vadă, iar cele imperfecte să nu se vadă. (Îi surâde prietenos; perfid și complice.) Văd că ai înțeles. Bravo! (Controlorul de calitate îl privește perplex, apoi pleacă. Guzgănici strigă după el.) Spor la muncă, tovarășe controlor de calitate! (Intră Corespondentul voluntar, un tânăr de vreo 25 de ani.)

CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Bună ziua.

GUZGĂNICI: Bună ziua, drăguță. Cu ce ocazie?

CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Dumneavoastră m-ați chemat.

GUZGĂNICI: Eu?!

CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Da, dumneavoastră.

GUZGĂNICI: Ești sigur?

CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Absolut sigur. Personal mi-ați dat telefon acum cincisprezece minute.

GUZGĂNICI: Într-adevăr, ai dreptate, eu te-am chemat. Am vrut să stăm puțin de vorbă amândoi. Așa, ca de la om la om.

CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Cu plăcere.

GUZGĂNICI: Am auzit că dumneata ești înzestrat cu darul condeiului, știi să compui frumos.

CORESPONDENTUL VOLUNTAR (modest): Da, scriu și eu câte ceva… Nu mă pricep prea bine, dar…

GUZGĂNICI: Lasă că te pricepi, te pricepi… Chestia aia care ai făcut-o cu brigada artistică de agitație… aia cu… știi dumneata cu ce… era destul de reușită. Rima era bine aleasă. Dumneata ești talentat. Păcat că nu-ți folosești talentul doar în incinta unității noastre… Am auzit că scrii și la presă.

CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Așa, câte o scurtă știre… diferite aspecte…

GUZGĂNICI: Tocmai despre aspectele astea e vorba. E adevărat că ai scris despre dopurile noastre că sunt de o calitate slabă?

CORESPONDENTUL VOLUNTAR: E adevărat.

GUZGĂNICI: E bine că recunoști. Înseamnă că ești un om cinstit. Și de ce n-ai venit să-mi arăți și mie aceste articole, să le văd și eu, eventual să le pun și o ștampilă, ca să fie legale din toate punctele de vedere? De ce nu procedezi corect până la capăt?

CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Eu cred că am procedat corect. N-am spus decât adevărul.

GUZGĂNICI: Pe dumneata, ca salariat, nu te leagă nimic, nici un pic de sentiment patriotic față de unitatea în care lucrezi? Cum ai putut s-o bârfești, s-o murdărești cu noroi și s-o dezonorezi?

CORESPONDENTUL VOLUNTAR: (calm): Tovarășul Guzgănici…

GUZGĂNICI (îi sare deodată muștarul): Ce „tovarășu' Guzgănici!”? Ce vrei să insinuezi cu asta?

CORESPONDENTUL VOLUNTAR: Nu insinuez nimic.