Experimentul

Comedie într-un act

PERSONAJELE:

BARTOLOMEU CAPRĂ – pensionar, fost magistrat, 80 de ani.

HOȚUL – 30 – 40 de ani.

MARIOARA – femeia de serviciu a blocului, 35 – 40 de ani.

Apartamentul lui Bartolomeu Capră, compus din două încăperi, nedespărțite prin nimic. Mobile vechi: un pat, o masă, niște fotolii, un scrin. La ridicarea cortinei, încăperea e cufundată în penumbră. După un timp, dinspre balcon intră, pe fereastra deschisă, o umbră. E umbra unui bărbat care se strecoară pe vârful picioarelor, aplecat, cu vădite intenții răufăcătoare. El adună repede diferite lucruri din încăpere, după care se îndreaptă spre fereastră, cu gândul să dispară. În clipa aceea, din spatele unui fotoliu apare statura mărunțică a pensionarului Bartolomeu.

BARTOLOMEU (urlând fioros): Stai! (Hoțul încremenește.) Mâinile sus! (Hoțul lasă sacoșa jos și ridică mâinile.) Nu mișca! Dacă miști, trag!

HOȚUL (tremurând de frică): Domnule, nu trageți!

BARTOLOMEU: De ce să nu trag?

HOȚUL: Pentru că nu mă mișc. Observați, vă rog, cu atenție, că nici măcar un firișor de păr nu mi se mișcă. Nu trageți, că nu fug. Lăsați pistolul jos.

BARTOLOMEU: Care pistol? (Aprinde lumina. Cei doi se privesc cu o lacomă curiozitate.) Vezi bine că nu am nici un pistol. Te-am somat din prudență. Ia loc.

HOȚUL (se așază, prudent): Mulțumesc.

BARTOLOMEU (se învârte în jurul hoțului, studiindu-l): După cât îmi dau seama, dumneata ai intrat în casa mea cu intenția evidentă de a făptui un rapt material.

HOȚUL: Poftim?

BARTOLOMEU: Adică de a fura.

HOȚUL: Exact.

BARTOLOMEU: Ce-ai furat?

HOȚUL: Ce-am apucat. (Caută în sacoșă.) O cămașă, o pereche de ciorapi și una de cârnați. Cârnații erau pe balcon, i-am luat mai mult pentru poftă. Sunt de casă?

BARTOLOMEU: Făcuți de mâna mea.

HOȚUL: Pot să gust?

BARTOLOMEU: Te rog.

HOȚUL (după ce mușcă din cârnați): Delicioși.

BARTOLOMEU: Nu sunt prea picanți?

HOȚUL: Nu. Tocmai potriviți.

BARTOLOMEU (se plimbă în jurul hoțului, îngândurat): Deci, asta ai considerat dumneata de cuviință să furi din casa mea: o cămașă, niște cârnați și o pereche de ciorapi. Care, între noi fie vorba, sunt purtați și uzați. Recunoști?

HOȚUL (speriat): Recunosc.

BARTOLOMEU: Va să zică… (Îl întrerupe o ciocănitură. Către ușă.) Cine-i?

MARIOARA (de afară): Eu sunt, Marioara.

BARTOLOMEU (către hoț): Ascunde-te. E femeia de serviciu. (Către Marioara.) Ce dorești?

MARIOARA (care a intrat fără să fie poftită): Domnule Bartolomeu, am să vă pun o întrebare.

BARTOLOMEU: Poftim.

MARIOARA: A intrat cumva cineva la dumneavoastră? Mă refer la o persoană.

BARTOLOMEU: Pe unde?

MARIOARA: Pe fereastră.

BARTOLOMEU: Exclus!

MARIOARA: Grozavă chestie. Vecina a văzut adineaori un hoț urcând pe burlan către etajul unu. Dacă la dumneavoastră n-a intrat, dacă la doi n-a intrat, atunci unde s-a dus? Că doar nu s-a urcat la cer?!

UARTOLOMEU: De ce nu?

MARIOARA: Va să zică, dumneavoastră credeți că putea să se urce la cer?

BARTOLOMEU: De ce nu?

MARIOARA: Bravo! Și ne mai mirăm că se întâmplă atâtea calamități naturale. (Iese.)

BARTOLOMEU (către hoț): Ia loc, te rog. (Hoțul se așează în fotoliu.) După cum ai observat, nu am demascat prezența dumitale în locuința mea.

IIOȚUL: Mulțumesc.

BARTOLOMEU: Dealtfel, tipa nu merita această confidență. E cam grosieră. Ar fi început să urle… Se aduna lumea… venea miliția…

HOȚUL (își face cruce): Doamne ferește!

BARTOLOMEU: Dacă voi chema miliția, o voi face discret și telefonic. Dar dă-mi voie să te întreb, monșer, dacă nu te superi: pentru asta te-ai urcat dumneata pe un burlan până la etajul unu, pentru asta ai escaladat un balcon și ți-ai riscat libertatea? Pentru o cămașă și niște cârnați?

HOȚUL: Și o pereche de ciorapi…

pentru teatru audio Ion Baiesu da-ti click aici......https://latimp.eu/?s=ion+baiesu