Gărgărița
Aa
Comedie satirică în patru tablouri
PERSONAJELE:
GRĂMESCU, 50 de ani.
ELIRA, 27 de ani.
PĂSCULETE, 50 de ani.
NUȚI, 19 ani.
BUBU, 40 de ani.
GIGI, 30 de ani.
SOTIR, 35 de ani.
VAVA, 30 de ani.
GROAPĂ, 50 de ani.
VICĂ, 51 de ani.
URBATU, 50 de ani.
Acțiunea se petrece chiar în zilele noastre.
Tabloul 1
Biroul lui Grămescu, șeful cooperației meșteșugărești din orășelul B. Tip înalt, masiv, 50 de ani; cu zece ani în urmă era frumos, dar și acum place femeilor. Vorbește la telefon.
GRĂMESCU: Îmi aranjezi separeul din fund. Atât, două persoane. Nu aprinzi lumina electrică, aprinzi două luminări roșii. Se începe cu păstrăv, se continuă cu pastrama de gâscă, ficăței de pasăre la tigaie, caș afumat și ceapă verde. Ai prepelițe? Perfect. Pui două la cuptor. Crocante. Mă, să fie serviciu a-ntâia, că vă belesc! Vin cu o prințesă. Turcitu, cu acordeonu’, să fie pe-aproape. Ce vin aveți? Mă, voi știți care sunt cele trei calități ale vinului? Să fie sec, să fie rece și să fie mult. Ha, ha, ha! Fir-ați ai dracului de pungași, mi-ați mâncat o avere. Salut! (Apasă pe butonul soneriei. Intră Elvira, secretara, blondă, 27 de ani, încă frumoasă, deși a făcut șolduri.) Fă-mi o cafea.
ELVIRA: E adevărat ce-am auzit?
GRĂMESCU: Ce-ai auzit?
ELVIRA: Că-ți iei o alta secretară în locul meu.
GRĂMESCU: Da, ai auzit bine. Îmi iau una mai aspectuoasă. Așa e protocolul: când o secretară îmbătrânește îi ia locul alta mai tânără. Circulația cadrelor.
ELVIRA: Poți să fii atât de nemernic?
GRĂMESCU: Nu te obrăznici!
ELVIRA: Acum cinci ani, când te-am cunoscut, tot așa îmi vorbeai?
GRĂMESCU: Atunci când ai venit la mine pentru angajare, iar eu te-am invitat în aceeași zi la un restaurant în afara orașului, ți-am oferit o găină la ceaun, iar seara tu m-ai invitat la tine acasă, aranjând cu colega de cameră să doarmă la o prietenă?
ELVIRA: Da.
GRĂMESCU: Păi de ce-ai făcut asta? Cine te-a obligat să mă inviți acasă? Nu bănuiai că o să tabăr pe tine?
ELVIRA: Altfel nu mă angajai.
GRĂMESCU: Ba da, te angajam. Te angajam și te invitam altă dată la restaurant, peste vreo săptămână. Iar tu puteai să refuzi, pretinzând că ești logodită și că-ți iubești logodnicul etc. Iar eu te mai țineam încă vreo săptămână ca secretară, și pe urmă te mutam în altă parte.
ELVIRA: Nenorocirea e că mă îndrăgostisem de tine din prima zi.
GRĂMESCU: Foarte rău. Trebuia să bănuiești cu cine ai de-a face.
ELVIRA: Aveai farmec, semănai cu un lord englez.
GRĂMESCU: De unde știi tu cum arată un lord englez?
ELVIRA: Din filme.
GRĂMESCU: Vax! Am văzut eu unul în carne și oase, la București, la Athenée Palace, cum se scobea în nas… Dar, în sfârșit, faptul că erai îndrăgostită nu justifică figura odioasă pe care mi-ai făcut-o.
ELVIRA: Ce ți-am făcut?
GRĂMESCU: Mi-ai făcut un copil.
ELVIRA: Tu ai zis să-l lăsăm.
GRĂMESCU: Pentru că m-ai anunțat în luna a cincea. Ce sperai? Să mă însor cu tine?
ELVIRA: N-ar fi fost normal?
GRĂMESCU: Și, cu nevastă-mea, în vârstă de cincizeci și unu de ani, ce să fac? S-o omor?
ELVIRA: Ziceai c-ai încercat.
GRĂMESCU: Bineînțeles că am încercat. I-am turnat petrosin în ceai și terebentină în chiftele, m-am făcut că alunec și am împins-o sub un autobuz, nimic. Până la urmă, am aranjat cu un amic de la grădina zoologică să-mi împrumute un tigru. Degeaba! Fiara, în loc s-o mănânce pe ea, a mâncat pisica și s-a săturat. Dar să presupunem că divorțam normal. Mi se dădea un vot de blam, eram scos din funcție, mă însuram cu tine și duceam o viață de mizerie. Așa, cel puțin, nu duci lipsă de nimic, îți dau eu de toate.
ELVIRA: Am rămas, la douăzeci și șapte de ani, nemăritată. Din cauza ta.
GRĂMESCU: Ai o mângâiere: copilul.
ELVIRA: Căruia nu-i dai voie să-ți zică „tată”.
GRĂMESCU: Închipuie-ți că ne-am întâlni pe stradă, eu cu nevastă-mea și tu cu copilul, care mi-ar sări în brațe, urlând: „Tăticuțule! Tăticuțule!”
ELVIRA: Așa, preferi să-ți spună „nene”…
GRĂMESCU: Ți-am aranjat un loc bun: coafeza la „Igiena”. Într-o lună, te califici la locul de muncă, scoți două sute pe zi.
ELVIRA: Eu, coafeză?! Cu liceul la bază?! (Varsă o lacrimă.) Mi-ai distrus viața!

teatru audio de Ion Baiesu gasiti aici........https://latimp.eu/?s=ion+baiesu