Vanatorii

PERSONAJELE:

VÂNĂROTUL I.

VÂNĂROTUL I.

VÂNĂROTUL I.

FEMEIA.

La marginea unei păduri, într-un șanț, doi vânători. Vânător I este bătrân. Vânător II este relativ tânăr, adică de aproximativ patruzeci de ani. sunt în așteptarea vânatului, în sensul că puștile sunt gata de tragere.

VÂNĂTOR II: Dacă ești amabil, colega, aș vrea să-ți pun o întrebare.

VÂNĂTOR I: Te rog.

VÂNĂTOR II: Ce vânăm noi aici?

VÂNĂTOR I: Cum ce vânăm?!

VÂNĂTOR II: Da, te-am întrebat ce vânăm.

VÂNĂTOR I: Păi dumneata ai venit la vânătoare fără să știi ce vânezi?!

VÂNĂTOR II: Mi s-a spus că e vorba de mistreți, dar că n-ar fi exclus să ne sară în față un iepure, un fazan sau o vulpe.

VÂNĂTOR I: Firește, unui vânător îi poate apărea în față și un elefant, dar el, când pleacă la vânătoare, pleacă pentru un anumit vânat. În sensul că-și pregătește încărcătura armei fie pentru iepuri, fie pentru urși, sitari sau ciori. Nu pleacă la întâmplare. Asta ți-o spun în calitatea mea de vânător bătrân. Vânez de cincizeci și cinci de ani. La vârsta de patru ani am omorât o vrabie cu praștia.

VÂNĂTOR II: Te rog să nu fii rău sau ironic cu mine. Am să-ți fac o mărturisire penibilă: eu vânez azi pentru prima oară în viața mea.

VÂNĂTOR I: Fii serios!

VÂNĂTOR II: Pe cuvântul meu! Deși am aproape patruzeci de ani merg pentru prima oară la o vânătoare.

VÂNĂTOR I: Bine, dar văd că ai o armă extraordinară, nu sunt decât câteva în țară.

VÂNĂTOR II: Am primit-o moștenire. Acum două săptămâni am intrat în posesia ei, după un proces de cinci ani, cu verii mei. A fost a bunicului meu. Poate ați auzit de el: singurul român care a vânat un tigru bengalez.

VÂNĂTOR I: Popescu!

VÂNĂTOR II: Exact. Făcându-și testamentul, el a specificat că lasă arma lui cea mai bună, primită cadou de la un maharadjah indian, cu care vâna lei, nepotului care se va dovedi cel mai iubitor de animale.

VÂNĂTOR I: Și ai dovedit dumneata această virtute?

VÂNĂTOR II: Eu, nu. Nevastă-mea. Are zece pisici și șase câini. Am angajat un avocat celebru, s-au făcut zece expertize, ne-a costat zece mii de lei și-am câștigat arma.

VÂNĂTOR I: Care costă cinci mii.

VÂNĂTOR II: Soția mea a ținut neapărat să câștigăm această armă. Nu-mi dau seama de ce.

VÂNĂTOR I: Probabil pentru că a sperat să devii și dumneata vânător.

VÂNĂTOR II: Probabil. Deși eu nu țin deloc la acest lucru. Nu doresc câtuși de puțin să omor animale. Este gestul cel mai oribil pe care-l poate comite un om. O adevărată crimă!

VÂNĂTOR I: Dragul meu, spui niște prostii cât dumneata de mari! Vânătoarea e un sport ca oricare altul. Ca pescuitul, ca fotbalul sau ca bridge-ul.

VÂNĂTOR II: N-aș crede. La bridge, de pildă, nu se trage cu arma.

VÂNĂTOR I: Nu vulgariza. Vânătoarea este una dintre cele mai vechi și mai nobile îndeletniciri omenești. Imediat după ce a coborât din copac, omul a început să vâneze. Altfel ar fi murit de foame.

VÂNĂTOR II: Omul vâna pentru că era el însuși vânat de alte animale. Dacă nu omora el, era omorât.

VÂNĂTOR I: Vâna pentru că nu avea ce mânca. Vânatul era unica lui sursă de existență.

VÂNĂTOR II: Da, pe omul primitiv îl înțeleg. Dar omul modern vânează din plăcere.

VÂNĂTOR I: Firește. Vânatul e un sport. Sportul e și o plăcere, dar, mai ales, un mijloc de călire a organismului. Nu alergi zece mii de metri din plăcere, ci ca să-ți fortifici mușchii și inima. În zeci sau poate sute de partide de vânătoare am fost udat până la piele, am stat în mocirlă, în zăpadă, în căldură toridă. Ca să nu-ți mai spun de câte ori mi-am pus viața în pericol.

VÂNĂTOR II: Dar vânătoarea noastră când începe?

VÂNĂTOR I: Ai răbdare. Ni se va da un semnal. Și apoi, dragul meu coleg, vânăm și pentru ca să menținem un echilibru al speciilor. Dacă mistreții nu ar fi vânați, ei ar distruge toate recoltele de porumb și cartofi. Ți-ai pus întrebarea ce s-ar întâmpla cu găinile dacă nu ar fi tăiate? În câțiva ani globul pământesc ar fi plini de găini.

VÂNĂTOR II: Da, pentru că noi împușcăm vulpile, care, dacă n-ar fi împușcate, ar mânca găinile.

VÂNĂTOR I: Fii serios. Du toate vulpile din țară într-o crescătorie de păsări. După ultimul recensământ există cinci mii cinci sute de exemplare vii. Ce să facă aceste amărâte cu câteva miliarde de găini? Când să le mănânce?

VÂNĂTOR II: Dumneata iubești animalele?

VÂNĂTOR I: Eu?! Mai mult ca pe mine. Am casa plină de câini și pisici. Toate dorm cu mine în pat. În tinerețe am crescut o maimuță și un pui de leu pe care-l pupam pe bot.

VÂNĂTOR II: Atunci cum poți să tragi într-un animal nevinovat? Ce rău au făcut animalele omului? L-a biciuit boul pe om vreodată? L-a călărit calul pe om vreodată? Că un leu ne-a mai sfâșiat câteodată, da, e posibil, dar asta pentru că omul a venit peste el, în vizuina lui. Dar a venit vreodată un leu să te atace în apartamentul dumitale? Sau în lift sau pe stradă, la cinema, la teatru?

teatru audio aici.........https://latimp.eu/?s=ion+baiesu