Capitanul Hatteras

PARTEA ÎNTÂI.

Capitolul I.

BRICUL FORWARD

„Mâine, odată cu refluxul, bricul Forward – căpitan K. Z., secund Richard Shandon – va pleca din New Prince’s Docks spre o destinație necunoscută.”

Iată ce s-a putut citi în Liverpool Herald din 5 aprilie 1860.

Plecarea unui bric este un eveniment de mică importanță pentru portul cel mai comercial din Anglia. Cine l-ar lua în seamă în mijlocul vapoarelor de toate tonajele și de toate naționalitățile pe care docuri întinse pe două leghe cu greu le pot cuprinde?

Totuși, la 6 aprilie, încă de dimineață, o mulțime considerabilă umplea cheiurile de la New Prince’s Docks; nenumărați membri ai corporației marinarilor din oraș păreau să-și fi dat acolo întâlnire. Muncitorii de la danele din jur își părăsiseră lucrul, comercianții, tejghelele lor întunecoase, negustorii, magazinele lor pustii. Omnibuzele multicolore, care merg de-a lungul zidului exterior al docurilor, își goleau în fiecare minut încărcătura lor de curioși; orașul părea că nu mai are decât o singură preocupare: să asiste la plecarea bricului Forward.

Forward era un bric de o sută șaptezeci de tone, prevăzut cu o elice și cu o mașină cu vapori de o sută douăzeci de cai putere. Ar fi putut fi ușor confundat cu alte bricuri din port. Dar, dacă pentru privirile publicului nu avea nimic deosebit, cunoscătorii remarcau la el anumite particularități asupra cărora un marinar nu se poate înșela.

De aceea, la bordul lui Nautilus, ancorat nu departe, un grup de marinari făcea mii de presupuneri cu privire la destinația lui Forward.

— Ce zici, spunea unul, despre felul cum sunt așezate catargele? totuși, nu e ceva obișnuit ca navele cu vapori să fie atât de îmbelșugat înzestrate cu vele.

— Se vede, răspunse un submaistru cu o față mare, roșie, că bastimentul acesta se bizuie mai mult pe catargele sale decât pe mașini și, dacă s-a dat atâta amploare velelor superioare, e fără îndoială pentru că la cele inferioare vântul nu va ajunge. Astfel, pentru mine nu încape îndoială că Forward este destinat mărilor arctice sau antarctice, acolo unde munții de gheață maschează vântul, mai mult decât îi convine unui vas solid și cumsecade.

— Probabil că ai dreptate, maistre Cornhill, continuă un al treilea marinar. Ai observat și etrava, cum cade drept în mare?

— Mai pune la socoteală, maistre Cornhill, că etrava are un tăiș de oțel turnat, ascuțit ca o lamă și în stare să taie în două o corabie cu trei punți, dacă Forward, în plină viteză, ar ciocni-o într-un bord.

— Desigur, răspunse un pilot de pe Mersey, căci bricul acesta gonește ușor cu paisprezece noduri, cu elicea pe care o are. Era o minune să-l vezi tăind apa, când se făceau probele. Vă rog să mă credeți, e o navă de rasă…

— Nici când navighează cu vele nu se lasă mai prejos, reluă maistrul Cornhill; ține drumul drept și numai cu cârma de mână. Vedeți dumneavoastră, vasul acesta va gusta din mările polare, să nu-mi spuneți mie pe nume dacă n-o fi așa! Și luați aminte încă un amănunt! Ați observat gaura din punte prin care trece axul cârmei?

— De văzut, am văzut, răspunseră cei care stăteau de vorbă cu maistrul Cornhill, dar ce dovedește asta?

— Asta dovedește, băieți, răspunse maistrul cu o satisfacție amestecată cu dispreț, că voi nu știți nici să vedeți, nici să gândiți; aceasta dovedește că au vrut să lase joc liber axului cârmei, ca să poată fi cu ușurință ridicată ori lăsată la apă. Sau nu știți că în mijlocul ghețurilor această manevră se repetă des?

— Strașnic judecat! exclamară marinarii de pe Nautilus.

— Și, de altfel, reluă unul dintre ei, încărcătura acestui bric confirmă părerea maistrului Cornhill. O știu de la Clifton, care a avut curaj să se îmbarce. Forward duce cu el alimente pentru cinci sau șase ani și cărbuni în cantitatea corespunzătoare. Cărbuni și alimente, asta-i toată încărcătura lui, plus un maldăr de haine de lână și din piele de focă.

— Ei bine, spuse maistrul Cornhill, nu mai încape îndoială, dar, în fine, prietene, de vreme ce-l cunoști pe Clifton, nu ți-a spus nimic despre destinația lui?

— Nu mi-a putut spune nimic; nu știe nici el. Echipajul a fost angajat în aceste condiții. Încotro merge? Nu va ști decât când va ajunge.

— Mai ales, răspunse un neîncrezător, dacă se duc la dracu’, după cum se pare.

— Dar și ce leafă! reluă amicul lui Clifton însuflețindu-se. Ce leafă grozavă! De cinci ori mai mare decât leafa obișnuită! Păi, fără asta, Richard Shandon n-ar fi găsit pe nimeni care să se angajeze în asemenea condiții! Un bastiment cu o formă ciudată care pleacă nu se știe în ce direcție și care nu pare c-ar dori prea mult să se și înapoieze. În ce mă privește, asta nu mi-ar fi convenit deloc.

— Ți-ar fi convenit sau nu, i-o reteză maistrul Cornhill, tot n-ai fi putut niciodată să faci parte din echipajul lui Forward.

— Și de ce, mă rog?

— Pentru că nu îndeplinești condițiile cerute. Mi s-a spus că oamenii căsătoriți au fost excluși. Or, tu, faci parte din această mare categorie. Deci, n-ai de ce să te încrunți, ceea ce, de altfel, ar fi din partea ta un adevărat tur de forță.

Marinarul interpelat astfel râse împreună cu camarazii lui, dovedind cât de îndreptățită era gluma maistrului Cornhill.

— Până și numele acestui bastiment, urmă Cornhill, satisfăcut de sine, este teribil de îndrăzneț. Forward*! Forward până unde? Fără să mai pui la socoteală că nici pe căpitanul acestui bric nu-l cunoaște nimeni!

— Ba da e cunoscut, răspunse un tânăr marinar cu o figură destul de naivă.

— Cum! E cunoscut?!

— Fără îndoială!

— Mă puștiule, spuse Cornhill, ești cumva gata să crezi că Shandon ar fi căpitanul lui Forward?

— Dar, răspunse tânărul marinar…

— Află, dar, că Shandon este comander-ul*, nimic altceva; e un marinar brav și îndrăzneț, un comandant de baleniere, care și-a dovedit aptitudinile, un camarad de nădejde, foarte capabil să comande, dar, în fine, nu el e cel care comandă; s-avem iertare, dar nu e mai căpitan ca tine sau ca mine! Cât despre cel ce va fi stăpân după Dumnezeu la bord, nici el nu-l cunoaște încă. Când va sosi momentul, va apare adevăratul căpitan, nu se știe cum și de pe care țărm al celor două lumi, căci Richard Shandon n-a spus și n-a avut dezlegare să spună către care punct al globului își va îndrepta bastimentul.

— Totuși, maistre Cornhill, interveni iar tânărul marinar, vă asigur că s-a prezentat cineva la bord, cineva anunțat în scrisoarea prin care locul de secund i-a fost oferit domnului Shandon!